174 matches
-
online cu clasa pe www.2020.ro. Tot o schimbare de perspectivă propune și Mișcarea de Regenerare Urbană și Culturală pe www.VaUrma.ro. Animalul urban are organ pentru discursul teoretic, cu condiția ca acesta să poată trece dincolo de barieră solzoasa. Două tipuri de scriitura reușesc s-o facă: deconstrucția relaxată sau derriziunea sălbatică. Exemple pe www.gigel.org/urbanul sau pe blogul lui Miron Ghiu, daca nu s-a apucat să scrie în franceză, cum tot promite de ceva timp
Urbanul nu blocheaza intersectia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83068_a_84393]
-
Erau vremuri când tot ce-ți trebuia, ca vântul să-ți umfle pieptul, carnea să-ți astâmpere foamea Da, în ciuda a orice, vara mă retrag la Bodrum, unde vinul cel mai aspru se preface-n miere Unde lepăd pielea veche, solzoasă și îmbrac mătasea, soarele, măslinii înnegriți de noapte. Da. Anabasis (istorisirile tânărului Menon, hoplitul cu vulpea ) Trecerea Eufratului Se spune că niciodată n-a fost fluviul mai darnic cu vreo armată, Căci apele lui ne-au mângâiat abia pieptul: simțeam
Poezii by Bogdan Alexandru Stănescu () [Corola-journal/Imaginative/3711_a_5036]
-
Emil Brumaru Poveștile se coc pe neștiute, Zmeii solzoși mai zăbovesc în zeamă De zmeură, cu mințile pierdute În larma alintărilor ce-i cheamă, Și dinspre zîne, și dinspre izvoare Unde-i un șarpe care mușc-o floare; Și fluturii fac semne de-ntrebare În aerul ce-ncet-încet îi doare
Poveștile se coc pe neștiute… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7264_a_8589]
-
auriu care strălucește sub marginea hanoracului. E un șarpe care își scoate capul pe sub betelia blugilor privind drept în ochii lui Maimuțu, cu ochii lui rugători, care parcă sunt ochii lui Al Pacino. în lumina soarelui strălucește nu atât pielea solzoasă și aurie, cât buza umedă, ca o lamă de brici. E un șarpe care zâmbește, iar gura lui netezită parcă sub jetul robinetului, îi înmoaie voința. Maimuțu se uită în ochii fetei, pe care o cheamă Pitica, și imediat spre
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
frumusețea lor îmbîcsită și pentru șoaptele vagi cu care cristalele de Bohemia bîrfeau agățate ca o ploaie închegată. Cotoarele căptușeau pe trei rînduri în adîncime peretele și urcau în neștire spre pictura tavanului - o alegorie în care cele trei grați - solzoase și lipicioase, dedeau tîrcoale unui Apollo sastisit/ mahmur, strămutat a fi lăcuitor pe fundul mării... Înșirate la adăpost de impietatea vreunei lumini prea puternice, cărțle se găseau ordonate după epoca-n care fuseseră scrise. Ereau destule iar catalogul tuturor abea
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
la nemiloasa autoscopie. Poezia Marianei Marin este oglinda unei conștiințe neconcesive, care, puse în dificultate de asaltul necruțător al istoriei (individuale și colective), secretează, spre a se apăra, roiuri de imagini disperat-patetice. Este la mijloc acea stare de inconfort ("starea solzoasă în care te zbați") pe care ți-o induc neputința de a refuza compromisul, scalda în apele măloase ale vieții, și care se preschimbă într-o furibundă batjocorire a iluziilor și a speranțelor nobile și deșarte. Iar revelarea coșmarului vesel
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
am trezit într-o dimineață cu certitudinea că îi vom găsi mormântul și, într-adevăr, l-am găsit: un mormânt împrejmuit cu lanțuri grele, ruginite. Dinu a aprins o lumânare, iar Monica a așezat sub cruce două buchețele de flori solzoase și uscate - era iarnă - și era acolo toată iubirea noastră care se ducea caldă și vie, la el, adânc în pământ. Ion Pillat observase că Durerea era unul din motivele predilecte ale poetului; prin ea și numai prin ea sufletul
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
spre poezia optzecistă decât spre cea milenaristă de care aparține, biologic, autoarea. "tu ai spus: Ťar fi trebuit să mor în flăcăriť/ eu spun: Ťtextul e un incendiu din care fugť,/ dar mă obligi să pricesc ultimul strat de/ piele solzoasă născut într-o noapte din/ molfăiala pieilor tale agonice, nelepădate". Un alt tip de plecare este visul. Pășind în vis, omul părăsește lumea reală, un întreg univers se deschide în fața lui, o altă viață poate să înceapă. Visul nu presupune
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
zvîrlită ca trompeta în zăpadă (zăpada abundentă din "Vara indiană")/ într-o firidă algonkiană a craniului/ scăpînd ca prin urechile acului/ fragila trompă a lui Eustache/ dar cum cînta micuța dansatoare indiană/ cu trupul său strălucitor încolăcit de trompa elefantului solzoasă/ împodobită cu siderolite/ în nesfîrșitele ropote de aplauze ale circului/ înălțată pînă la trapezul acustic sub cupola galactică/ și apoi jos pe nenumăratele ei piciorușe-n arenă/ unduind de brațe și sîni căutînd Calea Laptelui/ și din nou bîjbîind babă
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
vag persiflator, în genul lui Jules Renard sau Laforgue: "Legătură lui cea mai strînsă cu cerul e sobă. Gălbuie și fărîmicioasa, cu cahlele prinse într-un schelet de lut prost, mîncat de ciuperci scoase din cine știe ce pivniță, cu spinarea crăpata, solzoasa, de balaur fumegător, sobă, cu hornul ei supradimensionat, cu fumul care o lungește spre cer și greutatea care o trage spre miezul pămîntului, e axa în jurul căreia își toarce el speranțele, puține, de ordonare" (Rîme pentru margine și sobă). Pofta
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
cu acest prilej putea funcționa la un partid ca PNȚCD, în a cărui baltă peștii grași erau doar cîțiva. Din acest punct de vedere, PSD-ul poate arunca de la centru undița în orice județ și va găsi oricînd crăpceni mai solzoși decît un Mischie.
Bălți și cutremure politice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15879_a_17204]
-
de zăpadă", statuia celebră din piață și sala de disecție, ca o casă fără oglinzi, încep deja să pulseze radioactiv, răsfrângând din conștiința poetei în a cititorului razele negre ale timpului istoric. Biografia "cu zgomot de hârtie arsă" și starea "solzoasă" în care se zbate personajul feminin tind să se suprapună, într-un continuum viață-text bine ilustrat de producția generației '80. Ceea ce o distinge însă pe Mariana Marin de majoritatea voioasă, ludică a congenerilor este anume gravitatea ei structurală, pe care
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
agreseze fizic. Acum câțiva ani, un țigănuș-cerșetor a pus mâna pe un cataroi și a vrut să-mi dea cu el în cap, pentru că nu-i dădusem nimic. De ce nu i-ar fi venit și lu’ băiatu’ ăsta bălos și solzos aceeași idee și de ce n-ar fi dus-o până la capăt? Ce, eram cumva sor-sa? Eram doar o nenorocită care nu voia să-i plătească serviciile făcute cu forța. Mi-a părut teribil de rău că sunt femeie. Aș
Aș fi vrut să fiu Mircea Badea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20140_a_21465]
-
răului / eu pun o irezistibilă poftă de a-mi săruta / în voie mîinile." (Nebunia de a gusta trandafir) - explorarea ei programatică, cvasi-rimbaldiană, domină versurile următoare ale poetei: "Acolo jos, / jos de tot, / în atelierele morții, / se aud șenilele tale, singurătate solzoasă / adesea numită luciditate. / Cobor către tine ca într-un mormînt deschis / eu, judecătorul-penitent al sintagmelor purpurii, / carcera sfîntă în care / îmi duc genunchii la gura desfrînată și tremur." (Judecătorul-penitent)
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
sandale. Ai intrat pe poarta Muzeului. N-ai chef. Îți înăbuși câte-un hohot de râs. Ai piele de vară. Știi? Din aia aurie, care miroase a mare. Numai că tu o ai de la tub. Altfel te cojești. Te faci solzoasă ca un pește japonez cu spinarea jupuită. Și nu vrem asta. Nu, nu. În colțul sălii nr. 7 e o cameră de luat vederi. Te uiți direct în ea și râzi înfundat, cu nasul în eșarfă. E albastră. Ți-ai
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pudice, atunci cînd vibrația lăuntrică l-a copleșit și cînd obrăznicia și vulgaritatea celor din jur au impus-o irepresibil, el a știut să-și acordeze și lira pentru timpanele delicate, dar și să-și aștearnă loviturile biciului pe spinările solzoase și tuciurii ale celor care l-au transformat pe Brâncuși fie într-un SRL cu aspirații internaționale, fie într-un furnizor neobosit de pietre postume, una mai caraghiosă decît alta. Ca poet, Barbu Brezianu vine direct din ambianța literară a
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
ar fi fost destituit, judecat și executat pentru fracționism într-un timp record. Moravurile politice evoluează: pentru afirmațiile sale privind descentralizarea ca măsură de remediere a șubrezeniei dovedite în alegeri de PSD, Rus a primit doar o întrebare înțepată a Solzosului: ce să descentralizăm, eșecul? Iar bătrânul tovarăș Cozmâncă știe ce vorbește. În campania electorală am pronunțat insistent cuvântul segregare cu privire la PSD. Partidul s-a brânzit, deși conducerea superioară de partid neagă asta cu înverșunare. Dacă despre corupție dl Năstase mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
motoarele pe puntea unui portavion cu treizeci de ani în urmă. I-am privit pe cei doi polițiști cum își antrenează câinele prin curte. Am deschis încuietoarea bordului și-am forțat torpedoul să coboare. Înăuntru, acoperite de praf și plastic solzos, erau mai multe obiecte pe care Catherine nu reușise să le reclame: un set de hărți itinerare, un roman ușor pornografic pe care mi-l împrumutase Renata ca o glumă curajoasă, o fotografie polaroid pe care i-o făcusem stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o emisiune la radio, să-l evocăm. - E greu... - Da, am o zi foarte grea, domnule Ștefan... Toate bune, ne vedem miercuri, treci pe la înmormântare, nu? Va fi depus în Aulă. La unsprezece vorbesc și eu. Îmi întinde o mână solzoasă. - A, să nu uit, joi am o lansare, sunt afișe. Te aștept, poate vii cu studenții. *** Într-un fost crematoriu, „Licuriciul”, de pe lângă fabrica de fibre sintetice, a apărut de vreo trei ani o tipografie. - Pentru săraci, pentru ăia care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu aluneci cu gîndul la timpul dus, scurs, apus? Ce aripi întinse mai aveai și ce pas de domnișoară! Și cît o invidiezi pe nubila aia în devenire! Cu pîntec suav de Evă și cu șarpele-colan în jurul gîtului. Incercînd apa solzoasă cu vîrful piciorului, atrasă de oglinda în cercuri a lacului. Mai bine zis, de ochii în cercuri ai băiețandrului prelung ca un șarpe, c-o frunză retezată-n dinți". Atunciacuatunciacu... La București n-am mai ajuns. "Ah, ce întîmplare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dat-o "la făcut" lui Z. A știut să-i agațe, cu complicitate perversă, pe mulți. Vrăjitorie? Nu, psihologie. O evit pe dama masivă, cu chelie în creștet ca o tonsură catolică. Pleoapa căzută îi dă un aer de dragon solzos. Și pe mine a încercat să mă captureze cu mulți, mulți ani în urmă. Nu-mi plăcea fruntea pătrată de Betty Boop. Corsajul enorm era veșnic pătat, Dumnezeu știe cu ce. Alt amănunt pierdut într-o cută a memoriei: insistase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îndrepta spre poartă cu privirea mea înfiptă în cocul ei. Aproape de fiecare dată evitam cu măiestrie lăcașul Aspidei, ce ne urmărea cum trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni se întâlneau privirile, ne făcea semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva ori am acceptat invitația. Iată cea mai bizară dintre povestirile Aspidei. Povestea de iubire a Aspidei Eram foarte tânără pe atunci și încrezătoare în puterile iubirii. Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
necăjea, se transforma într-o fiară fără asemănare. Împreuna mâinile pe piept și trupu-i dispărea într-un fum, în timp ce scotea un urlet de se cutremurau pereții adăpostului subteran în care trăia. După disiparea fumului, trupului i se adăuga o coadă solzoasă care se mișca în continuu, în toate părțile, distrugea tot ce întâlnea în cale. În locul mâinilor apăreau două gheare deosebit de ascuțite cu ajutorul cărora sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor apăreau două copite având forma rotundă. Pe umeri răsărea un gât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se mișca în continuu, în toate părțile, distrugea tot ce întâlnea în cale. În locul mâinilor apăreau două gheare deosebit de ascuțite cu ajutorul cărora sfărâma tot ce apuca. În locul picioarelor apăreau două copite având forma rotundă. Pe umeri răsărea un gât puternic, solzos și o formă bizară de cap dotat cu două ventuze în loc de urechi. În loc de ochi avea două deschizături iar în loc de nas scutura o trompă scurtă pe care scotea sunete fioroase în loc de cuvinte. Toate organele principale erau purtate de un trup solzos
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
solzos și o formă bizară de cap dotat cu două ventuze în loc de urechi. În loc de ochi avea două deschizături iar în loc de nas scutura o trompă scurtă pe care scotea sunete fioroase în loc de cuvinte. Toate organele principale erau purtate de un trup solzos care se scălda într-un curcubeu de culori ce deveneau radiante atunci când trebuia să ucidă pe cineva. Atât cât a existat comunitatea, niciunul dintre urieși nu a văzut-o pe Uriteea transformându-se așa cum au auzit. Zeița locuia într-un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]