137 matches
-
o foșgăială de nume și de chipuri la limita nonexistenței, abia dacă acoperă vreo cîteva pogoane. Clasa de mijloc a culturii, cea care asigură vigoarea, continuitatea și dinamica unui organism sănătos, dacă nu lipsește cu totul este suferindă, costelivă și somnambulă. Pus alături de Vlahuță, fără îndoială un profesionist al scrisului, Eminescu este la o asemenea distanță încît numai distanța dintre Sadoveanu și Grigore H. Grandea, sau aceea dintre Grigorescu și Stăncescu, îi mai pot oferi o vecinătate convingătoare. Nu același lucru
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
și găsit, Tudor Octavian găsește. Găsește obiecte și fantasme, lumi uitate, exilate, neglijate și, de multe ori, abia născute, deși vîrsta lor este respectabilă, artiști și opere, destine fascinante și ingratitudini implacabile ca o piatră de mormînt. Rezultatul acestor rătăciri somnambule și al acestor fascinații aproape mistice este recent apăruta sa carte Pictori români uitați, NOI, media print, București 2003, căreia chiar i-am scris o prefață, pentru că eu însumi visez și rătăcesc similar și pentru că, asta e, văd lucrurile la
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
au străbătut. Și merg, nu știu de ce, pe-o oglindă Ce mă răsfrânge dincolo de somnul Pe care am căzut Cu toată venirea pe lume, Cu tot ce încă nu a venit. Mi se arată locul beat, Fără somn, numai viață somnambulă. Merg către mine însumi pe o streașină ce nu mă poartă, Merg pe acolo pe unde huruie vântul Ce știindu-mă fără nimeni pe lume Mă pune într-un vis sigur. Se arată împerecheat cu sabia Și inima se bate
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
imaginație. Director, năstrușnicul meu drag, Pavel, numărul 814 din 7-13 mai 2004. Să înfrunți New York-ul cu aceste înfăptuiri pontice, în miniatură, - și Cavalerul tristei figuri învățat cu morile, ar roși... Reproduc numai două versuri ale lui Chihaia din poemul Somnambula: Ceasul s-a oprit înfricoșat de tăcere, mobila de nuc și-a pierdut conturul de stampă...
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
deasă pe acoperiș îl muți dintr-o mână în alta îți atinge și ochii și parcă totul e pe furiș năzuiești spre identitatea unor bulbi în devenire cu ei te amesteci trecând dintr-o absență în alta ca într-o somnambulă uimire încerci să aprinzi focul cu un manuscris care îți tocește zilele și duce o parte din tine ce n-ai s-o mai întâlnești vreodată în plăsmuirea lungului exod dar focul lunecă din vatră rămânând în loc o suire cu
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
mei îmi îngăduiau să adorm cu lampa aprinsă. Cel mai tare mi-era frică de lupi. Nu aveam de unde să știu că lupii argintii, de pildă, aveau să-mi devină animale totem peste douăzeci de ani. În plus eram și somnambulă. L-am întrebat pe Maharajah dacă a vizionat visele mele vreodată, iar el mi-a spus că eu sunt una dintre cei care îl alungau cu furie din somn. Am râs în barbă: va să zică eram și făcătoarea și pedepsitoarea Maharajahului
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
justifica ideea augustiniana că Răul n-are o existență ontologica, fiind doar o absență a Binelui: "o mare eclipsă e această naștere/ a zis și în golurile dintre urlete/ nu va putea ridica/ niciodată catarg// cu plînsul încet al unei somnambule/ s-a ivit în lume/ în ziua în care cartea stătea/ răvășita pe cîmp// un rînd ciudat scuipat/ de un zid nevăzut/ într-o conjunctură bolnavă a astrelor// o mare eclipsă e această naștere a zis/ și nu putem vorbi
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
Ștefănescu, ci și de un vizionarism lesbian și de o apocalipsa masturbantă!), Mariana Filimon se arătă a fi o senzorială acută, fără a fi propriu-zis o senzuala. Cu o limpida tristețe, poeta se desparte de trupul său: "Dincolo de mareea/ ușor somnambula/ e Marea Moartă// o mare în care trupul meu/ se scalda adesea// trupul meu/ de mine străin/ fără să-mi poarte gîndurile/ tainele/ cutele unei dureri// trupul meu depărtîndu-se/ de ființă mea/ împovărat cu alte uimiri// un trup pe care
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
dintre ele: bineînțeles Violetta îmi este foarte dragă dar le-am iubit și pe Tatiana, Antonia, Mélisande, Pamina, Susanna și Mimi." Există roluri pe care i-ar fi plăcut să le interpreteze? "Singurul meu regret adevărat este că am abordat Somnambula prea târziu, când aveam deja niște probleme vocale. Altfel, am cântat toate rolurile care corespundeau vocalității și personalității mele și am mers chiar dincolo de limitele mele naturale, riscând în roluri precum Elisabeth de Valois sau Desdemona. Am abordat Don Carlos
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
cu ajutorul sătenilor și regretă amarnic că nu și-a găsit sfîrșitul în valuri. Apoi fugi și, după luni de peregrinare, ajunse în bordeiul părinților ei din satul Vlădeni, unde, la întrebările sătenilor, mărturisi că părinții ei au murit. Mai rătăci somnambulă vreo trei zile prin porumbiști și, apoi, sleită, căzu jos și începu să ronțăie din știuleții de porumb încă în lapte. Și-a dat seama că moartea nu o vrea. Umblă năucă prin sate și orașe pînă ce jandarmii o
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
de insomnie, conchise Wang-Ficat. Insomniile mătușii tale sunt renumite în tot ținutul. În toiul nopții, când domnește liniștea, în satul pustiu răsună dintr-odată un cântec, glasul mătușii fiind cel care se aude. Și pe când bântuie ea așa ca o somnambulă, Hao-Mâini mari își modelează figurinele. Insomnia lor e periodică, după cum se schimbă luna. Atinge culmea când e luna plină și strălucitoare, abia când luna scade, reușesc să-și afle tihna somnului. Acesta-i motivul pentru care șeful districtului, care are
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
Păunescu” SRL (din 1990). A condus revista ”Flacăra lui Adrian Păunescu”. Ca poet, a debutat în revista Luceafărul (1 mai 1960), iar editorial cu volumul ”Ultrasentimente” (1965). A publicat foarte multe volume de versuri, printre care: ”Mieii primi” (1967), ”Fântâna somnambulă” (1968), ” Istoria unei secunde” (1971), ”Repetabila povară” (1974), ”Pământul deocamdată” (1977), ” Manifest pentru sănătatea pământului” (1980), ”Iubiți-vă pe tunuri” (1981), ”Rezervația de zimbri” (1982), ” Totuși, iubirea” (1983), ” Viața mea e un roman” (1987), ”Sunt un om liber” (1989), ”Poezii
In Memoriam Adrian Păunescu – cinci ani de la moartea poetului și omului politic [Corola-blog/BlogPost/92631_a_93923]
-
șterse cu-n burete, Și nimeni nu le poate dezrobi. Urechea-i bleagă și un sunet nu pătrunde, Căci adevărul deseori e proclamat, Păcatul omului, adânc în inimă se-ascunde, Cu multe nuanțe de nevinovat. O generație zombie, așa de somnambulă, În numeroase visuri, noi călătorim, Din stânga-n dreapta oscilând ca o pendulă, Fără să știm măcar dacă trăim. Ionică Dragomir 19 Iulie 2015 Referință Bibliografică: Noua Generație / Ionică Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2240, Anul VII, 17 februarie
NOUA GENERAȚIE de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377138_a_378467]
-
șterse cu-n burete, Și nimeni nu le poate dezrobi. Urechea-i bleaga și un sunet nu pătrunde, Căci adevărul deseori e proclamat, Păcatul omului, adânc în inima se-ascunde, Cu multe nuanțe de nevinovat. O generatie zombie, așa de somnambula, În numeroase visuri, noi călătorim, Din stânga-n dreapta oscilând că o pendula, Fără să știm măcar dacă ... Citește mai mult Ce șanse sunt pentru această generație,Orbiți de luxul vieții, fermecați,Cu toții defilam pe loc ca-ntr-o formație,Pe
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
șterse cu-n burete,Și nimeni nu le poate dezrobi.Urechea-i bleaga și un sunet nu pătrunde,Căci adevărul deseori e proclamat,Păcatul omului, adânc în inima se-ascunde,Cu multe nuanțe de nevinovat.O generație zombie, așa de somnambula,În numeroase visuri, noi călătorim,Din stânga-n dreapta oscilând că o pendula,Fără să știm măcar dacă ... IV. WHO, de Ionică Dragomir, publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. Who knitted me inside the womb, Who planned the
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
tăcerii ca o secetă usucă/ până și orizontul lacrimii/ șerpi își scot limbi forfecate în locul privirilor/ plecate în exil pe o punte de abur/ spre țara nicăieri și primejdia/ ademenitoare, insistente, vicleană/ codoașă bătrână somându-te să ieși/ din starea somnambulă a coincidențelor". "Ștefan Tulcea-Mihail, poet de provincie condamnat la disprețul public general, s-a înhăitat/ cu vagabonzii, drojdia lumii/ ce n-au mai avut loc în orfelinatul cetății/ doarme cu ei prin gări și prin parcuri/ și-și spun minciuni
Actualitatea by Teodor Roșu () [Corola-journal/Journalistic/7984_a_9309]
-
seamănă cu un tip de picturi cam naive care surpind prin bogăția și precizia detaliilor, dar nu stârnesc niciun fel de emoție artistică. Chiar dacă poemul se numește bolboroseli, nici măcar lectura în cheie ironică nu ajută prea mult: "m-am născut somnambulă dintr-o mamă și un tată/ nu am zburat niciodată cu elicopterul/ am un singur bărbat/ la apusul soarelui stau cuminte și-aștept/ nu sunt frumoasă nici urâtă/ iarbă stâncicase lumina-te-n amurg/ și-un răsărit golaș în pântecul
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
adormit într-un somn rău, s-a trezit cu o durere cumplită de cap, cu amețeli și cu o senzație de leșie în gură. A exersat toată ziua având senzația că are câlți în loc de creier, s-a plimbat ca o somnambulă pe străzile orașului, nu-și găsește liniștea oricât își impune să fie calmă, să transfere toată suferința undeva în spatele ei, s-o pună departe de ea, să facă abstracție, să ignore durerea din coșul pieptului. A mâncat, s-a dus
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
umbră și nu știam dacă mă vede sau nu, dacă poate să mă audă sau nu. Nu părea speriată, nici hotărâtă să reziste. Părea mai degrabă că venise aici fără să știe. Era bolnavă, Se rătăcise? Venise inconștient, ca o somnambulă. Nu poate să-și imagineze nimeni prin ce stări sufletești am trecut în acele clipe. Simțeam un fel de durere plăcută și inefabilă. Nu, nu mă înșelasem. Era aceeași femeie, aceeași fecioară; intrase în camera mea fără să Se mire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de plumb. Concursul fiind gata, am revenit ferm la conducerea operațiunilor. — Fetelor, gata cu zbânțuiala! Strângeți jucăriile, luați-vă surioara la subsuoară și fuga la mămica! le-am spus celor două blonde Încă funcționale, care mergeau prin cameră ca niște somnambule. Câteva bice pe poponețele goale și niște șuturi În aceleași zone au accelerat Îmbrăcarea și evacuarea. După ce-am Închis ușa, m-am privit În oglinda de pe hol. Aveam figura unui pisoi tocmai scos din mașina de spălat, unde fusese
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Maria, înfigîndu-și cu sălbăticie coatele în abdomen, ca și cum ar fi fost înjunghiată; apoi se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și rămîne așa un timp, înmărmurită, după care, cu mișcări de somnambulă, pătrunde sub cearșaf, cu fața în pernă, revărsîndu-se într-un plîns isteric, hohotind înfundat. În primele clipe, Mihai e îngrozit; se așteaptă la dezlănțuirea unei lungi crize de isterie și primul lui gînd de apărare este că ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
jos, ca și cum prin asta ar fi plătit o lungă listă de datorii neonorate. Deseori Își pierdea cunoștința de durere sau din cauza scîrbei pe care o simțea, cu toate că, pentru a spune adevărul, cea mai mare parte din timp trăia ca o somnambulă, În afara realității sau, mai precis chiar, confunda realitatea cu fantezia. Dar Într-o zi, cînd se Împlinise a treia săptămînă de captivitate, se surprinse pe sine și Îl surprinse și pe violatorul ei printr-un strigăt lung și disperat, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și ură și iubire și bucurie și război pentru că ni le dorim. Și ne dorim tot teatrul care să ne pregătească pentru testul de-a înfrunta într-o zi moartea. Mama Natură, stând cu brațele întinse în față ca o somnambulă, își depărtează degetele și se uită la desenele cu henna care i s-au lățit pe piele. Cu degetele unei mâini pipăie baza degetelor celeilalte mâini. Pipăind osul să vadă cât e de gros, Mama Natură spune: — Credeți că Lady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe fund. Diana rîde crispat și sufletul ei plînge discret. Servește clienții și-și înghite amărăciunea. Ce viață nenorocită! Își amintește de Rodion și i se adună altfel de lacrimi în ochi. Bietul om! Oare ce-a pățit? Ca o somnambulă, pleacă spre spital. Întreabă și i răspunde cu greu, fără pic de amabilitate. Dumneavoastră cine sînteți? Logodnica, răspunde jenată. Trebuie să-l luați de la morgă... Pune mîna la gură și parcă moare puțin. Puțin mai mult! Tovarăși de drum De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
învingătorilor și a păcii (...) Acum știu că albul ei e dansul haotic al crepusculului,/ murmurul bezmetic al celulelor, inelul obscen al/ anilor, brațul de aur coclit al/ neputinței. Nu mai cred/ în șerpuitul ei de felină, în privirea ei de somnambulă/ inocentă.... Ca un foc negru, ca o flacără de catran/ ard ochii ei în cuibul îmbălsămat al anotimpului, în/ rama roasă de carii a vârstei. Nu-mi cere să mă/ resemnez și să fiu fericit. Condeiul e obosit și scrie
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]