93 matches
-
fantezia ispitește grotesc. Evident că, trăind eșecurile amoroase, naivul erou se recuperează prin noi îndrăgostiri. Ucide un doctor devenind pacient și, stăpân pe banii furați, seduce pe Aritina Vizitiu, „femeia visurilor mele”. Confortul domestic nu face casă bună cu „gândurile somnambulice”: își ucide soția și reia seria delirului misticoid (suntem umbre, priviri ale zeilor etc.). Cristian Meleșteu își plimbă eroul prin false identități, redistribuindu-l în existența homofobă a izbăvirii. Mary, o cârciumăreasă metamorfozată în femeie de afaceri, readuce o liniște
Debuturi și radiografii la minut by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3964_a_5289]
-
te absoarbe și ce te refuză, ce te atrage, ce te obosește. Și cîți eram vii, ne socoteam morți și umblam amețiți", moto-ul, luat din vorba unui cojocar, al Zenobiei, e calea spre această condiție somnambulic-clarvăzătoare: "se reîncepe plimbarea somnambulică/ pe firul fragil dintre între vis și ape/ între moarte și veghe/ între memorie și asfixie." (Persistența flăcărilor). Un interstițiu straniu, chemînd și viziunile lui Bachelard, și cinul tuturor arheologilor memoriei, pînă la Dali, cu a sa interpretare paranoică a
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
scafandru." (Singură și imobilă). Paradoxala mobilitate a perechii. Iată obiectele, rău-voitoarele obiecte, cotropind spațiul visului, acele obiecte care, în somn, ne rup spinările și ne străpung privirile, desfăcîndu-le în jerbe de viziuni colorate: "Legat de toate aceste insistente fantome/ de somnambulica ta plimbare prin mine/ prin mijlocul crăpat al retinei/ prin rochiile care mușcă cu foamea cea mai grea/ prin geamantanele mele pline cu apă/ prin marginea de aluminiu a gurii// Eram acolo și podurile care se întindeau peste mine/ eram
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
avantajată de experiența ce-i oferă un rol deosebit în armonizarea vieții sociale. Sub aparența unei ipotetice idiotizări remarcabile, care ar putea să confirme degradarea speciei umane, Agamiță - cel patronat de Cornișteanu, Mălăele și Delakeza! - dă dovadă, prin abulia sa somnambulică de o vie înțelegere intelectuală, morală și emoțională a diminuării inteligenței omenești, prin implementarea sa în politică! Apariția primelor unelte, agricultura, vânătoarea le-au permis genelor strămoșilor noștri să intervină mai dihai în adecvarea scoarței cerebrale la presiunile naturii. Apoi
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
căsăpit de securea propriei sale soțioare! Agamiță a eludat moartea venită cu ajutorul loviturilor de topoare, trăind în absența căsniciei! Din înstrăinarea de lume și de străinul din sine a făcut o nouă lege a iubirii universale, nu?.. Iar moartea sa somnambulică din trăsurica pe rotile este o Înviere!.. În locul morții dușmanilor politici, el le aduce tuturor cetățenilor fericirea! În orașul de sub munte, încremenit în proiect, el le aduce tuturor prometeicilor și prometeicelor Fericirea! Agamiță devine, astfel, repetăm, vulturul mesianic! Toți concetățenii
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
un alt Desplechin, adept al rigurosului stil clasic și îndrăznind să abordeze, cale de 2h37', un unic subiect: arta actorului. În Londra secolului trecut, povestea unei tinere de extracție socială modestă, o fată cu un spirit amorf, cu un aer somnambulic, care devine, dintr-o piatră - o actriță adevărată; cum? cu ce preț? Dacă nu ești interesat, în principiu, de subiect, filmul te lasă absolut indiferent; altfel, ți se pare unul dintre cele mai pasionante filme care s-au făcut vreodată
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
cabană părăsită pe care este silit s-o abandoneze când Golybin îl caută acolo, trăind cu ouăle păsărilor care-și fac cuib pe stânci, Pașa își găsește adăpost sub o copertină de unde gerul teribil al nopții îl scoate îndreptându-l somnambulic aproape către o baliză care produce izotopi radioactivi. Inconștient, tânărul se încălzește la sursa de radioactivitate până realizează terifiat ceea ce a făcut. Fără ezitare, va contamina păstrăvii puși la uscat de Golybin ținându-i deasupra „radiatorului” radioactiv. Gestul se înscrie
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
în nebănuitele sale adâncuri, aici s-a retras poetul și s-a închis într-un cerc magic: „m-am scufundat cu tărie pe trepte de piatră/ în mahalaua celestă, Țicău,/ cea mai afundă vâlcea de pe fundul oceanului,/ și am închis somnambulic, eu însumi,/ cercul prescris împrejuru-mi.” În adâncul tunetului, Mihai Ursachi detectează sâmburele însuși al Tăcerii, în sânul căreia se mai distinge un tropot asemănător cu cel al inimii umane; și, invers, în acest tropot anevoie de auzit, izbucnește explozia cosmogonică
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
de Amălie Poulain, Titanic vals și Două loturi)!? Văzând că astfel de crize mă încearcă periodic, mi-am spus că, poate, la urma urmei răul o fi, în egală măsură, și înlăuntrul așteptărilor mele. În ce-ul care se îndreaptă somnambulic spre dizgrațiosul hipnotizant. Pe de altă parte, cred că oricine dintre domniile voastre mă va contrazice la iuțeală cu o grămadă de lecturi euforizante. E drept că până și mie mi se mai întâmplă astfel de surprize (mai ales cu opurile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am privit în sus prin nesfârșitul puț pătrat căptușit cu ferestre și adunând în vârf un spârc de stele, am intrat în scara mirosind a insecticid, cu vopseaua jupuită de pe pereți în coji late, am ieșit iarăși și am înaintat, somnambulic, spre curtea de beton. Un singur bec chior, portocaliu-roșiatic, lumina spectral curtea. Totul a fost ca în vis. Am văzut tronul cu acel vas ruginit deasupra, groapa, micul pod de ciment de peste ea, dând spre intrarea zidită. Totul strimt, cenușiu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
automatismele de memorie ale materiei, reproducându-și, apatică și monstruoasă, lehamitea, spleenul, atavismul. Tatăl, fascinat de „formele extreme, echivoce și problematice”, este un profet dezlănțuit În violente diatribe contra unui Demiurg rival, dar el este, mai ales, un Noe nocturn, somnambulic, care salvează, din nou și din nou, arca propriei sale creații și, prin aceasta, dreptul inalienabil al fiecăruia de a-și revendica și Întruchipa singularitatea, creativitatea, zonele echivoce, populate de „ființe semiorganice”, un fel de „pseudovegetație și pseudofaună” pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
doar ochi de care atârna ca o zdreanță restul corpului, un singur ochi mare și străveziu, înfipt în ocelii fiarei, fascinat și iluminat de sălbaticul soare cu opt raze, de soarele criminal, cu gheare de sarcopt.Veneam încet, cu mișcări somnambulice, tot mai aproape de acei cheliceri din care pica dulcele și parfumatul venin omorâtor. înaintam prin culoarul plin de gelatină, mă zbăteam să înot printre corpusculi grețoși, printre mucilagii filiforme, către globul acela din inima inimii lumii. Țeasta mea se bomba
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
el hotărât. Beppo nu știa ce să creadă, era ca într-un vis de după-amiază când cel mai inofensiv lucru se putea transforma în coșmar. Nu mai putea să-și ascundă furia și s-a dus glonț pe faleză, înaintând somnambulic spre apă. Respirase adânc, apoi se aruncase cu toată forța în adânc - trupul parcă îi devenise greu din cauza furiei, care avea și ea corpul ei invizibil. Era tras în adânc ca într-un puț fără capăt. Vedea dansând sepiile, păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
peste 70 de ani, un reper cultural al țării și care polarizase în juru-i iubirile și urile cărturarilor noștri, devenind astfel, cum singur îi plăcea să spună, "o instituție", omul acesta voia - acum, în final, după ce se purtase o viață somnambulic și "ahoretic", îndemnîndu-i și pe ceilalți să facă la fel spre a nu se invalida - să pună, dacă nu lumea în întregul ei, cel puțin lumea culturii, în ordine. "Am să vă arăt eu vouă!", ne amenința mereu, noi înțelegînd
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vrei, așa cum s-a întîmplat astăzi, să arunci adunarea în aer. Nimic din ființa lui nu se potrivește cu un "cadru organizat". Până și ocuparea locului care îi revine la masa de discuții se face prin detururi prealabile, prin pipăirea somnambulică a cărților și a revistelor aflate pe masă, însoțită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteligibile pentru ceilalți, din mijlocul cărora țâșnește din când în când frântură unei sintagme: "Lesbiene... Ia uitea! Lesbiene prin contract. Auzi, prin contract
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe zi, concentrat într-un cuvânt, un semn de circulație sau o boare de vânt, fiți convinși că, în câteva ere sau semne zodiacale, Nilă va zbuciuma lumea din temelii prin noutatea și inversarea tuturor valorilor euclidiene, homerice, tantrice, vedice, somnambulice, asurbanipalice, alb-negru și color. Anihilarea sa din fașă n-a avut sorți de izbândă, dovadă că acum ne aflăm în altă lume (ceea ce Nilă anticipase) în care ne vedem trecutul participând activ la el, ca și când ne-am aduce umbra viitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa cum era așteptat și fusese pregătită În cadrul unor discuții. Șef Serviciu Colonel Ispas Niculaie „Emilian” Capitolul 6 Povestea lui Ulise nimeni n-o s-o audă vreodată — Vezi deci că știu și eu ce Înseamnă tentația trecutului! Numai că un mers somnambulic la o casă străină te face ridicol, pe când o călătorie Într-o țară de la capătul lumii... — Capătul lumii? ! Nu exagera! Două ore cu avionul, atât! Poți de altfel să te convingi și singură, dăm de la hotel telefon pentru Încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
n-au venit la masă. Sper că voi reuși să dorm la noapte. Prima noapte petrecută pe mare. Bine că n-am uitat să-mi aduc somnifere. Îmi atrage atenția un tip bizar, efeminat și cu un aer absent, ușor somnambulic. Se interesează când începe "seara de dans". Individul e îmbrăcat într-o salopetă albă, elegantă, ceea ce îl distinge imediat de ceilalți. Are toate datele unui dandy. Sau ar putea să treacă, așa cum arată ― puțin adus de spate și cu ochelari
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am mai simțit atât de pregnant, sau poate timpul, mereu în fugă, mi-a refuzat tot mai mult acea lâncezeală și recluziune a firii, ce se vroia despicată și analizată. Și până târziu, apariția lui mi-a adăugat o dimensiune somnambulică în fața celor ce mă surprindeau în prezența lui. Interferența cu el era atât de acaparatoare, încât absenței mele spirituale i se adăuga de multe ori și o lâncezeală motorie sau cel puțin o lentoare inexplicabilă îmi domina dintr-o dată mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
incidentul descris mai sus, nu cunoaște circumstanțele în care a părăsit în dimineața cu pricina biserica, după cum nu neagă nicio clipă că el ar fi fost unealta unei astfel de întâmplări. În plus, se știe că Jorge este telepatic și somnambulic încă din copilărie. În prezența lui nu e nevoie să vorbești, el îți poate ghici intențiile în fiecare moment, în măsura în care i se adresează lui. Altfel, este complet indiferent la ce se întâmplă în jur, la ce spun sau gândesc oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singur, nu are niciun prieten, n-a fost văzut niciodată în prezența unei femei. În ciuda frumuseții lui seducătoare, femeile par să-l ocolească sau dintr-un motiv neînțeles nu le suscită defel atenția. S-a constatat recent că, atunci când e somnambulic, Jorge vindecă răni prin simpla atingere sau are o acțiune benefică, curativă, asupra celor cu care vine în contact. Se pare că în somn lui Jorge îi cresc aripi de înger sub formă de coarde de lumină, vizibilă sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ce l-au ales tocmai pe el miracolele ca să se reveleze. El trăiește miracolul propriei sale persoane și îi este de ajuns, el nu-și pune întrebări. El nu neagă miracolul, dar pretinde că nu-l vede. În starea sa somnambulică, Jorge poate vindeca oameni, dar când se trezește nu-și mai aduce aminte de nimic. El nu istovește miracolul și ar dori să nu fie tulburat în somnul lui decât dacă este neapărat necesar. Ea asta credea despre Jorge și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cald și liniștitor. A abandonat aproape total gândul întâlnirii cu Jorge. Părea imposibil. Era înconjurat de o armată de "ajutoare" ce-l organizau temeinic de dimineața până seara și-i administrau afrodiziace pentru a-i asigura numărul zilnic de pase somnambulice, în care se presupunea că virtuțile lui curative funcționează pe deplin. Jorge doarme ca un pașă într-o grădină a deliciilor, într-un baldachin cu umbrelă și plasă pentru a fi protejat de insecte. În jurul lui foșnesc trepădușii ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în cupe cu ambrozie, sub formă de sucuri de fructe exotice amestecate cu miere în culori cel puțin stranii. Îndată ce adoarme, este gâdilat ușor sub bărbie cu pene de păun, pentru a-l angaja cât mai rapid în exercițiul său somnambulic atât de mult așteptat de toată lumea. Între timp, un grup de cinci-șase bolnavi sau curioși sunt introduși în grădină de un guru, menit să iasă ca din întâmplare, cu câte un singur bolnav o dată, în calea somnambulului ce colindă haotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un guru epuizat, gâfâind tot mai resemnat în ceafa lui. Odată ridicat în picioare, a început să alerge după el spre propria lui stupefacție, însă, fără nicio șansă de a-l prinde, pentru că Jorge era în una din acele sesiuni somnambulice în care se visa, probabil, într-o întrecere atletică sau era fugărit de cineva. Atunci ologul se oprește, în deplină cunoștință a facultăților sale motorii, dintr-odată revenite la realitate. De fapt, se oprește ca să poată reflecta la inutilitatea gestului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]