60 matches
-
o poartă, pe umerii cu aripi de nor multicolor! Să fie toate muze ale credinței că în lalea iubirea se află-n apogeu! Și așteptând în piață tolibele să vândă, Kalinda cea harnică și blândă, de-atâta muncă obosită trăiește-nspre somnie un vis frumos de fată spre care el, Arash de odinioară, cu o tulipă roșie iubirea își arată... Referință Bibliografică: ELOGIU LALELELOR / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
ELOGIU LALELELOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 by http://confluente.ro/angela_dina_1488700703.html [Corola-blog/BlogPost/384877_a_386206]
-
proiectată într-un ev mediu românesc, apare cuplul fericit într-o lume frumoasă. Natura văratecă, aromată cu mirosuri florale ( „Iar în iarba înflorată, somnoros suspin-un greier.../ E atâta vară-n aer, e atât de dulce zvonul”) într-o dulce somnie se află sub aceeași putere iluzorie a Erosului. Belșugul apelor clare și mișcarea lor și a lebedelor, mișcarea lunii pe cer fac un cadru viu, în care se întretaie lumini și sonuri dulci cu parfumuri delicate într-o armonie universală
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Farmecul_poeziei_eminesciene_ion_ionescu_bucovu_1389351668.html [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
din ochi pe Câine, dar nu-l zări. Îl strigă, dar animalul nu se arată. Cu puterile împuținate acum și de pierderea câinelui, porni totuși la drum. Simțea în nări mirosurile Dunării ademenitoare! Se opri mai devreme, căzând într-o somnie halucinantă. Se făcea că e printre ai lui împingând barca spre învolburatele valuri cu o poftă lacomă de pescuit. Se trezi într-o lumină caldă, binefăcătoare, ceva mai puternic, i se părea, decât în ajun. Și mare-i fu bucuria
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1427011196.html [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
pe drumul desprins din muguri/ la capăt de menire" (Aniversare), spre a constata emoționant: "întodeauna în acest anotimp pierdut între gânduri aproape / vor veni legănat căprioarele cu scrisori de la țară pe pleoape" (Permanență). Elanul purităților arzător sfioase i se opune somnia blagiană, precum o organică încifrare: " Sufletele voastre /țâșnind în piept/ pe veci să rămână / lacăte adânci peste somn" (Recunoștință). E de remarcat câtă emoție țâșnește din versurile acestui meșteșug simplu, comparabil, în legăturile sale cu lumea din jur și cu
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1438263459.html [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
ce-a scris cu crini / și-a dat jos coroane, spini, / mâna-mi care-a pus „La Vii“ / lan cu maci de ciocârlii, / când la Tine, în pronaos, / șuieră un tren de haos...!“ (Cu vocale-arzând în steme...). Ritmul devine (in)somnie imnică, flux convertitor între real și vis, „în armoniile gamei celeste a izvoarelor, / în sinesteziile / deltelor fundamentale, / cu vălătuci de moruni, / cu nori de egrete, / ori cu tezaure de flăcări / pentru merele de-aur...“ (în somnul real, nu-n somnul
Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
Foarță a împlinit de curînd 61 de ani. Pregătindu-mă să-i telefonz pentru a-i trasmite un gînd încurajator în acele momente de melancolie, stare pe care orice om inteligent o are la propria-i aniversare, am luat Opera somnia spre a-mi extrage urările din chiar substanța poeziei sale, adică de a lucra, altfel spus, cu materialul clientului. M-am cufundat în lectură și nu l-am mai sunat nici pînă astăzi. De fapt, citind, am uitat cu totul
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
virtuozitate, așa cum ar părea unui ochi grăbit, ci efectul unei încercări de armonizare lăuntrică a oceanului de cuvinte, a lichidului lingvistic care vuiește și care se zbate pe dedesubt. Acum, într-un tîrziu, mi-am amintit de ce am luat Opera somnia și de ce am căzut în lectură ca într-un vis adînc. Pentru că lui Șerban Foarță nu-i poți spune nici La mulți ani! fără să te faci de rîs dacă nu te gîndești la fiecare cuvînt ca și cum l-ai folosi
La aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13623_a_14948]
-
Narcis, a simultaneității stilistice, identificând semnele unei sete de cuprindere a totului comparabilă cu a contemporanilor noștri Márquez și Le Clèzio, a armoniei ca efect stilistic al întâlnirii simetriilor spațiale și temporale, a vizionarismului poetic, a ochiului și auzului, asupra somniei și morții. Lectura Luceafărului ca vis e printre cele mai ademenitoare din câte cunoaștem. Nu intru în amănunte pentru că prea sunt multe observațiile care ar merita o discuție amplă. Aș vrea, în schimb, să atrag atenția asupra tipului de cercetare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de alta. Dezinteresul poetului față de "paradisurile artificiale" și față de somnul anormal, derivat din narcomanie, îl desparte pe Eminescu de Baudelaire, Rimbaud, Lautréamont ș.c.l. Cercul opt, Hypnos și Thanatos, va urmări astfel, visul și "conștiința captivă", raporturile veghe/entropie, somnie/negentropie, Narcis-Hypnos-Echo, problema metempsihozei și a zădărniciei universale, fundamentul gândirii eminesciene. Tocmai acest din urmă aspect relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
subtilitate că "textul eminescian se structurează pe paradigma integrală a călătoriei în oglinzi, fie că e vorba de Memento mori, fie că vorba de Luceafărul sau de prozele pe tema metempsihozei", apelând la structurile acvatice bachelardiene. Altundeva emite ipoteza că somnia marelui poet este "o ipostază a naturii" spre deosebire de alți romantici visarea fiind "cu precădere produs al unei imaginații nestăvilite". După cum de-a dreptul fascinantă este interferența propusă între Luceafărul eminescian și celebrii eroi al lui Cervantes și Flaubert: "Hyperion este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sute de Adormiți. Erau acoperiți și prinși Între ei de o pânză străvezie, din fire subțiri, precum cele din gogoșile de mătase. ― Ia uite, domnule! Și noi care credeam că e unul singur... Mă Întreb, Repetentule, dacă voi izbuti În timpul somniei mele să-l pun pe dealul ăla - știi tu care - să-și nască taina. ― E un fel de moarte ce facem noi aicea, nu? mormăi mai mult pentru sine cel tânăr. ― Ai zis ceva? Întrebă cu glas nefiresc de puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
întinși alături / Doi tineri morți egali (...). Pletele noastre vecine / Răsfirate în iarbă / au început să prindă rădăcini. / În curând frunzele ne vor înveli" (Adormi, adormi). Există, așadar, o "lumină luminând spre moarte", o "tăcere luminată", un "clar de moarte"; oniricul, somnia, lumina au aici funcție taumaturgică, opunând angoaselor efluvii exorcizante. Pactul cu moartea sfârșește în ironie: "O să mor brusc și frumos, / Lăsând în urmă primire surdă indiferentă (...) / O să mă legăn în moartea mea ca-ntr-un hamac" (Scherzo). Persistă în metafizica
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spațiu", exegetul cercetează mai întâi stratul filosofic, și face din opera sa cea mai erudită carte din critica românească. El încearcă să facă o "traducere" filosofică a simbolurilor. În Filozofia teoretică și în Teme romantice apar observații fundamentale: sideromania și somnia lui Eminescu, borealismul, naturismul, mizantropia, obsesia genezei, stingerea universului, pesimism afectiv, idealism transcendental, naturism cu elanuri dionisiace, ocultism, geocentrism, magie, teoria îngerilor, metempsihoză. G. Călinescu a ajuns la aceste judecăți, după ce a constatat în opera eminesciană influențe din lucrările lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o interpretare obiectivă, departe de orice exagerări. La baza multor articole stă voința schopenhaueriană. În opera lui Eminescu, temele fundamentale sunt: facerea și desfacerea, geneza și extincția, fundul cosmogonic și fundul eschatologic. De aici derivă toate atitudinile (miturile) poetului: lunatismul, somnia, uranismul, neptunismul, borealismul, idealul artemidic (idealul femeii virile), vocația uranică (G. Călinescu). G. Călinescu a făcut o "diagramă poetică" și a identificat o serie de simboluri: luna, cristalul, statuile, mortul frumos, femeia titanică, geniul, nebunia, lumini siderale, somnia (cufundare în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poetului: lunatismul, somnia, uranismul, neptunismul, borealismul, idealul artemidic (idealul femeii virile), vocația uranică (G. Călinescu). G. Călinescu a făcut o "diagramă poetică" și a identificat o serie de simboluri: luna, cristalul, statuile, mortul frumos, femeia titanică, geniul, nebunia, lumini siderale, somnia (cufundare în inerția vegetală), visul. În creația sa, Eminescu a valorificat mai multe teme și motive tipic romantice: geneza, visul, stingerea, iubirea, borealismul, neptunismul, dar și serafismul (starea de grație a spiritului eminescian), sublimarea naturii, viziunile edenice, religia sexuală, somnolența
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
soră și frate în romanul lui Pavič, reîntrupare a legendarului cuplu de îndrăgostiți de pe cele două maluri ale Bosforului. Hero este o visătoare care nu se mai poate trezi, cu toate că a încercat din răsputeri să se dezmeticească. Eliberarea ei din somnia viitorului nu se poate produce decât printr-o detonare exorcistă a fatalității, doar așa fiind posibilă trezirea în moartea ei, dacă era trează, sau în viața ei, dacă dormea. În estetica narațiunii lui Pavič lucrurile care în viață par incredibile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
autor de meditații (Ce poate fi va fi, 1872, Moartea cerșetorului, 1873). Nu mai puțin prețuit era Anton Naum, ale cărui versuri dezvăluie o altă trăsătură a poeziei convorbiriste - tentativa de conciliere a clasicismului cu romantismul (Nox erat, 1875, Aegri somnia, 1876, Lui Leopardi, 1881). O poezie de aceeași factură publica și Duiliu Zamfirescu (Fum, 1884, Nimfa tânără Leuca, 1888, Pe Acropole, 1893). C.l. nu a acordat atenție doar unei anume specii poetice, promovându-le pe toate în egală măsură, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
o descoperă sau o inventează, respingându-i ori neputându-i-se adapta. În Vladia, roman legat indisolubil de Stăpânirea de sine (1986), U. revine la realismul magic din proza scurtă, alternând normalul cotidian cu fantasticul parabolic. Într-un ținut al somniei, în care poți face absolut ce dorești, treptat se naște plictiseala pe care o dă libertatea fără limite și sens, lumea de aici fiind apăsată de „singurătatea neomenească, lipsită de suferință și tristețe”. Lui Vicol Antim i se va revela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
Afinități efective, București, 1990; Dublul regim diurn/nocturn al presei, Timișoara, 1997; Caragialeta, Timișoara, 1998; ed. 2, Timișoara, 2002; Prolegomene la o retorică publicitară, Timișoara, 1998; Un castel în Spania pentru Annia, Timișoara, 1999; Erau ziare, evenimente, Timișoara, 2000; Opera somnia, pref. Mircea Mihăieș, Iași, 2000; Caragialeta bis, Timișoara, 2002; Spectacol cu Dimov, București, 2002; Cartea - „borcan”, București, 2003; Clepsidra cu zăpadă, Iași, 2003. Traduceri: Paul Valéry, Degas, dans, desen, București, 1968, Introducere în metoda lui Leonardo da Vinci, București, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
atunci Doinaș, Mihai Ursachi, Cezar Ivănescu, Emil Brumaru. Câțiva poeți care au scris așa-numite balade ca formulă lirică, formulă ce a dispărut cu totul. Și Virgil Mazilescu are câteva poeme de acest fel. Vorbeam mai devreme de lene, de somnie, universul acesta dens, de ceea ce ați spus dumneavoastră, lucrurile mărunte. Este, de fapt, o lume secundă, un Eden pierdut. E o nostalgie după acest Eden în toată poezia lui Emil Brumaru, începând de la primele lui cărți. E un portret al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ca „liman al morții” și clipă a nupțiilor genuine dintre spirit și trup, înger și materie. Poezia antumă, corespondentă neptunicului, cunoaște în schimb, prin conceptualizare, diminuarea, transformarea sau chiar dispariția unor categorii ale lirismului specifice zonei plutonice: mitosul, magia, melancolia, somnia ș.a. Substanța spirituală se subțiază, cedând inițiativa „trăirii subiective”, patosului, sentimentului. Viziunile demonice devin „peisaje”, mitosul se dizolvă în elegie. Dar clasicizarea nu e înțeleasă ca un defect, ci doar ca o reprimare a vizionarismului originar. Deși nu a avut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
complètes, Gallimard, Paris, 1983, p. 157). 3 Recessus, poem nedatat, vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, Opere I. Poezii, Editura Dacia, Cluj, 1971, p. 369. 4 Dincolo, poem nedatat, vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 305. 5 Velut somnia, poem publicat în Viața Românească, 12, 1938, apoi în vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 268. 6 Opal, poem datat 1954, vol. Ora fântânilor, în Ion Vinea, op. cit., p. 287. 7 Pe urma pașilor, poem nedatat, vol. Ora
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
În Ostrovul iubirii (1986) poeziile, alcătuite din câte patru catrene, pot fi citite într-un flux continuu, ca un singur poem, iar titlurile - lungi și gândite ca într-un puzzle - se întrepătrund, de asemenea, ca niște stihuri interdependente. „Landul”, „crinii somniei”, „cerul iadnic”, „timpul nimbat” ș.a. sunt combinații lexicale proprii autorului care, mereu cu o poză teatrală, ridică osanale, compune litanii, epitalamuri - versuri de adorație etc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede la T. o „confesiune târzielnică”, în dulcele stil clasic, mizând pe un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
potrivit, pe Mihai Eminescu. A fost înmormântat în cimitirul satului Cândești, din județul Neamț. Poetul Alexandru A. Naum este fiul său, iar filologul Teodor A. Naum i-a fost frate. Lirica lui N., mai ales cea cuprinsă în volumele Aegri somnia (1876) și Versuri (1890), este o continuare a poeziei meditative a lui Mumuleanu, Al. Beldiman și V. Pogor. Motivele principale sunt „credința” și „îndoiala”, „divinitatea” și „știința”. Credința reprezintă pentru el un sprijin moral cu atât mai puternic, cu cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
Victor Hugo, Théophile Gautier, Jean Reboul, Adolphe Belot, François Ponsard. Pentru transpunerea în românește a Cântului IV din poemul Mirèio al lui Frédéric Mistral a fost premiat în 1882, la Jocurile Florale de la Forcalquier, de mișcarea literară provensală. SCRIERI: Aegri somnia, Iași, 1876; Versuri, Iași, 1890; Povestea vulpei, București, 1903. Traduceri: La Fontaine, Filemon și Baucis, Iași, 1874; Boileau, Arta poetică, Iași, 1875; [André Chénier, La Fontaine, Lamartine, Alfred de Musset, Victor Hugo, Théophile Gautier], în Traduceri, Iași, 1875; [André Chénier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]