77 matches
-
Văduva” e femeia, pur și simplu femeia cu inepuizabilul său potențial genetic, care are putința de-a înfrunta marasmul provincial, de a-l depăși, sub proteguirea Atotputernicului: „Are și Văduva asta tehuie bucuriile ei./ Din cînd în cînd, bunul Dumnezeu/ somnolează îngăduitor, iar pîntecele său/ enorm// învăluie în crisalida umbrei binefăcătoare/ orașul de colb, Craiova./ După-amiază de vară, 26 iulie, vineri,/ cîinii comunitari visează ciolane imense,// tresărind doar la foșnetul frunzei/ de castan ofilit. Sînt străzi/ în orașul Craiova pe unde
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
fermoarele gangurilor perverse/ ori să scuipe împotriva vîntului?/ Pălărierul dormitează în fața prăvăliei/ cu capul afundat între foile ziarului/ din care se furișează cei doi evadați/ căutați de Poliție/ Totul se află la locul său” (Același orologiu). Vechiul impact începe să somnoleze. Un vag orgoliu citadin (adiere a centrului) străbate versurile care mizează pe-o anume nivelare a mediilor, pe uniformizarea percepțiilor, gesturilor, ritualurilor cotidianului: „Astăzi e duminică./ Orașul amintește/ tăcerea de după Waterloo/ dar se deschid ferestrele și muzica/ inundă cîmpul mohorît
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
o stradelă vetustă alergând cu ochi dilatați înăuntrul lui și strigând fără să-și miște buzele după cineva sau după ceva care poate nici nu exista decât în mintea sau în inima lui bătând nebunește Ultima dată a fost văzut somnolând în fotoliul unei săli de concert în timp ce violonistul tânar făcea din arcușul său un instrument de voluptuoasă tortură în fața auditoriului mut (chipuri și chipuri căzute în transă) Ultima oară a fost văzut în timp ce ieșea abulic din barul în care se
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Mircea Mihăieș Există perioade când jurnalistul înhămat la cotiga unei rubrici simte că nu mai poate scrie. Cuvintele nu-l mai ajută, iar realitatea s-a prăvălit și ea într-o rână, somnolând plictisită. Astfel de intervale se instalează mai ales vara, când instituțiile statului trag obloanele, iar vedetele vieții publice se ascund pe la vilele de vacanță ori pe plajele mărilor exotice. Te umflă râsul, pe acest fundal, văzându-l pe Năstase făcând
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
destin de personaj. Ceea ce urmează este un fel de "indiscreție" auctorială, a "romanțiarului" ce ridică un colț de zăbranic și se pomenește în lumea vieneză a începutului de secol, cu eroii ei maudits, copii mari și buni, ca Peter Altenberg, somnolînd pe străzi, curtenind femei ușoare, sub privirile unor Stefan Zweig, Hofmansthal sau Arthur Schnitzel, care n-au putut scoate din el un personaj. Acolo, într-o stare de veșnic provizorat, într-o pensiune respectabilă (doar la lumina zilei...), ținută de
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
și plecând. Revopsit complet în galben, o cămilă pictată sub geamuri, rula pe banii Mesiei cu o mie de capete. Resemnat, am aprins una din țigările rău mirositoare fabricate încă în țară și m-am apropiat de masa în spatele căreia somnola portarul Institutului. - Nu mai vine primăvara, am spus. - Așa-i, mi-a dat dreptate portarul subit trezit, totul s-a dus dracului și noi de asemenea! Bătrân palavragiu! Era acolo, în sptele mesei înegrită și ciobită de timp, din ziua
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Facultății de Științe Politice a Universității București), își începe pledoaria prin a face elogiul unicității, al propriei subiectivități; așa se și explică înfumurarea, paradoxul și poliloghia ca blazon, desfătare și dicțiune. Deocamdată. în postura de student la Matematică prin 1996, somnolează în "cea mai deșănțată ataraxie", cultivându-și când e treaz vocația de saltimbanc grațios și sentimental (,intens viu"). Cititorul trebuie să fie precaut în privința calificativelor cu care se împroașcă naratorul, de la maniac, nevropat până la amoral, teribilist-psihedelic. Important este că nu
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
incontestabile ale unei medicini holistice care, indiferent în ce zonă s-a produs disfuncția sau derapajul, trebuie să se acționeze deopotrivă asupra celor trei dimensiuni aferente umanului: trup, suflet, spirit. Obiectivul crucial al psihoterapiei transpersonale este tocmai resuscitarea spiritualității ce somnolează în orice ființă umană. Se propune inclusiv o nouă concepție despre sănătate și boală. Concret, sănătatea semnifică găsirea bunei moderații între cele două stiluri existențiale polare: unul orientat spre lume și altul dirijat spre un dincolo mai înalt. Altfel spus
Agenda2004-14-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282249_a_283578]
-
Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc - Mircea Zaciu, în "Jurnal" (1991), spune: "... în orice scriitor somnolează un Mallarmé, un Kafka, adică ideea unei religii proprii, a scrisului, a singurătății, a izolării artistului de rest, ne reamintește același Bernard-Lévy. Și Mallarmé, răspunzând unor amici care-i reproșează că nu ăactionează: "Je ne connais pas d^autre bombe
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
scrisului, a singurătății, a izolării artistului de rest, ne reamintește același Bernard-Lévy. Și Mallarmé, răspunzând unor amici care-i reproșează că nu ăactionează: "Je ne connais pas d^autre bombe qu^un livre!" Dvs. ce părere aveți? În orice scriitor somnolează ideea singurătății? - "Ideea" (dar de ce ideea?!) "singurătății", cred că nu; a singularității, însă, da. - Singurătatea e tăcere, e angoasa, e (vorba lui Cioran) un "schisme du coeur". Cine, dacă nu-i singuratic din naștere (sau prin chemare, ca pustnicii de
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
străine/ Îngerul meu, fără tine/ ca să pot să-ți spun cît te iubesc!". Enstaza prezintă decăderea metafizică a dragostei, care implică tranziția de la unicitate la dualitate, deci o corupere a unului primordial: "!se făcu din sine Unul, doi,/ Domnul Lumii somnolînd în sine,/ noi de-atunci sîntem doime/ și în tine și în mine/ și sîntem Acela amîndoi,/ noi de-atunci sîntem doime/ și în tine și în mine/ și sîntem Acela amîndoi!// - !e genune cruntă între noi/ și genune cruntă
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
condurii tăi, amoroaso,/ Cînd ai fugit priveghind luna? (Vreasc). Deși tatuat de sus pînă jos de semnele realului, poetul e condus de viziune, de dureroasa-i incantație: "Iată și fructul în victoria înfrînta a cărnii/ Întors și dat/ Unui timp somnolînd/ De o blîndețe mai aspră/ În dulcea ei laudă./ Cineva, o fantomă, o viziune,/ Un stîlp de sare,/ Mă ține de mînă/ Și mă conduce către frunzele/ Abia învesmîntate, rodite de frica/ Sau de nebunie, și ele fapturi" (Leac). Viața
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
de la București, o revoltă sindicalista cu accente... contondente la Brașov, și cam atât. Nici străinătatea, nici grupurile "iredentiste" din interior nu par prea grăbite să împlinească profețiile pufosului lider stângist. Înafara provocărilor obișnuite - și la fel de ordinare - ale publicațiilor naționaliste, România somnolează, așa cum o face de atâta vreme. Dacă e să ne confruntăm cu o primejdie reală, atunci ea provine de la mormanele de gunoaie ce stau gata să ne acopere. E singura dovadă contemporană că suntem nu doar urmașii lui Traian și
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
Că urmași ai latinilor, ar fi trebuit să știm că sintagma "do ut des" - "da ca să ți se dea" - are o conotație temporală: pentru a primi, mai întâi trebuie să dai! Or, noi așteptăm în continuare să ni se dea, somnolând mioritic și lamentându-ne că lumea (occidentul, ungurii, rușii, patagonezii, mai nou și masonii!) vrea să ne distrugă. Adevărul trist e că lumii îi pasă prea puțin de noi! Iar dacă am fi plasați trei-patru sute de kilometri mai spre
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
printr-o întrebare retorică: „Cum, cînd eu din pat pînă la telefon sunt gata să cad de trei ori?” Dar amenințarea vine și din trecut: „Acum aproximativ o săptămână (...) dureri.” Apar temerile și gesturile de precauție: „Până la 5 și jumătate somnolez, răsfoiesc, fumez, încercând să nu mă gândesc la ce e mai rău, apoi mă duc însoțit de Adela, care nu a vrut să mă lase singur, la Spitalul de pneumoftioziologie...” Medicul stabilește un diagnostic. „Pare, spunându-mi asta, foarte agitat
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
România ca să-ți dai seama că numai timorate nu pot fi! Păi, dacă au un psihic atât de labil, de ce nu s-au apucat de balet clasic sau de muzică de cameră? Obișnuiți să troznească din fălci de plictiseala inactivității, somnolând cu brațele lăsate pe burțile rotunjite în timpul misiunii, prea mulți sepepiști își imaginează că într-o funcție ca a lor încape improvizația și delăsarea. Acești domni sunt plătiți pentru a-și face datoria, și nu pentru a ține conferințe de
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
de gratuitate a unui autor în plină voluptate a spunerii. Astfel, dacă dictatorul-tip oferă supușilor lui continuitatea - fie și una băltită - asemeni politicienilor din zilele noastre, masele, la rândul lor suferă de inerție ancestrală, �preferând să fie lăsate să somnoleze în starea vegetativă cu mediul. A transforma istoria în experiment al prezentului, iată opera dictatorului ideal! Pusă sub clopot, zona experimentului sucombă celor mai stranii maladii, nu înainte de a cădea pradă �auzeniilor�, �miroseniilor�, �vedeniilor�, până acolo unde un ajutor din
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
biți de limbă și că de fapt n-avem nici o putere asupra ei. Acasă la ei, până să văd bibelourile, mi-au sărit în ochi grădinița din spatele casei și bazinul mic, deco rativ, sufocat de nuferi. în iarbă, lângă bazin, somnola un păun. La păun am rămas cu ochii holbați până când Max mi-a spus cu o urmă de jenă, scuzându se: — Orătania am cumpărat-o odată cu casa. Era deja aici. L-am botezat Martin. Ca să-l pun în încurcătură, am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și mai știți de ce e sexul inexistent la Heidegger? De unde a mai ieșit și androginia asta scripturală? Pentru că Androginul, la rândul lui, nu-i altceva decât un alt nume dat Pietrei. (Reluați aici lectura.) Stinseseră beculețele din grădină. Păsăroiul mistic somnola în mijlocul peluzei, în semiobscuritate. M-am apropiat de el tiptil. L-am văzut atunci cum își înfoaie coada, după care a scos un muget înfiorător. Nu știam că păunii fac așa, dar mi-am dat seama că era în călduri
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
plâng pe-al ei morman de coji uscate, când diminețile, de vânt proptite, cu toate sonurile lor mă-mbie să duc la gură plinul lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o urmă de animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
țâța ei rotofeie.,, Antoniu dă din mână a lehamite, după care pufnește din nou În râs cu gândul la mâncare. Bâjbâie după un capăt de lumânare pe care-l aprinde lipindu-l de fundul unei cești ciobite. Ce faci Kawabata? Somnolezi ca nesimțitul? Domnul ți-a trimis toate bunătățile astea și tu dormi, prostălăule, minte de ocnaș. Înfruptă-te ! O să poți Însfârșit, visa lucruri Înălțătoare, fără să te chinuie foamea,,. ,, Dați Domnului gloria Numelui Său! Adorați-L pe Domnul În Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un sex de limax, o căpușă, o baie de sânge, o libarcă.... -Ești nebună, oprește-te odată! Apoi tare, din ce În ce mai tare se aude plânsul ei În hohote isterice. Închid fereastra și mă afund În fotoliul În care Îmi place să somnolez ca o pisică și realizez că tot ce a spus partea feminină a cuplului Îmi este cunoscut cuvânt cu cuvânt cu o familiaritate promiscuă. În atâtea luni de vecinătate am ajuns să știu pe dinafară șuvoiul năucitor de cuvinte. Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
așezat la picioarele lui, uitându-i-se În ochi cu slugărnicie și teamă. I s-a dat o bucată de pâine mânjită cu aspic, o rămășiță dintr-o conservă de carne și, după ce a hăpăit-o, Înghițind-o aproape nemestecată, somnolează lângă picioarele lui Antoniu. Pregătit să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tablete de vitamina C (dimineața, pentru prevenirea gripei) la ora de somn de după-amiază. A fost, cum spune Simone Boué, teoreticianul și practicianul siestei, care "îmi pune mintea în funcțiune". "Cura supremă" este să stea în pat, pe întuneric, să somnoleze sau să chiar doarmă, pentru că "Tot ce diminuează activitatea conștiinței e salutar". În afară de somn, nimic nu mă ajută", spune Cioran cel veșnic angoasat de "eclipsele" și cețurile creierului său. De fapt, nici "abisul matern" al somnului de după-amiaza nu îl
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
În limbajul de mahala ce-i era propriu, a continuat să vitupereze contra celor care - în viziunea lui - trădaseră țara: membrii partidelor istorice, ungurii, evreii, pro-occidentalii. După intrarea în faliment a revistei, s-a aciuat pe lângă Vadim Tudor, ajungând să somnoleze prin Senat. În ultimii ani, bolnav și respingător fizic, a emigrat în Statele Unite, unde a și murit. Iată biografia unei fiare agresive care a știut, în fiecare segment al existenței sale, să plutească deasupra valului. E, orice s-ar zice
Vara nebunilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6163_a_7488]