1,592 matches
-
am luat pastilele... - Păi vezi....!? Așa te vreau... Vorbește deschis...Îți fierb un ou moale sau ai alte preferințe ? - Știu eu...!? Mănânc ceea ce mănânci și tu... - Bine, răspunse Elena și dădu să iasă, dar se opri în prag la auzul soneriei telefonului. Abia atunci își dădu seama că Radu aștepta telefonul de la Cocoș și începu să aranjeze patul pentru a putea asculta convorbirea, însă la un semn al acestuia ieși, zicând pentru sine „Ce ți-e și cu bărbații...!” Merse în
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_neacsu_1400267380.html [Corola-blog/BlogPost/350475_a_351804]
-
Intră în bucătărie și stă o clipă pe gânduri, se uită în frigider, realizează că are mâncare pentru prânz și apoi își ia goblenul și începe să coase. Este de altfel singurul lucru care o destinde. Deodată tresare la auzul soneriei telefonului fix. -Alo...Tu...!? Hai, că nerăbdători mai sunteți.... Cum de ce ...? A sunat și Gigi adineauri...Ai dreptate...Abia acum realizez că ești la serviciu...A, tu ești în concediu...!? Aseară nu mi-ai spus...Ai dreptate, aveam probleme mai
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 by http://confluente.ro/Elena_neacsu_1400267380.html [Corola-blog/BlogPost/350475_a_351804]
-
de mama sa în război, ceasul, cadranul cu limbile mari și cifrele vizibile, pe care scria C. F. R., și cu două clopote în care acum bătea de mama focului o limbă cu un punct galben de alamă. Îl căută, să oprească soneria enervantă, nesuferită, care-l trezea din somnul de nici două ore. Fusese duminică. La hanul Ardei, lumea se distrează până dimineața, în zilele de sărbătoare, mai ales tinerii și fetele proaspăt ieșite la horă, care băteau pardoseala salonului cu opincuțele
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
Toate Articolele Autorului DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “Iubire canibală“ din cartea “ El cartero nunca más llama dos veces“ O “Sueños...sueños...sueños... “ / “Poștașul nu mai sună de două ori“ sau “Visuri ...visuri ...visuri...“ Iubire canibală La ușa apartamentului se auzi soneria. Erau doi milițieni, cu uniforme albastre - unul înalt, brunet, cu păr creț, mai închis la ten și celălalt mai scund, rotofei, cu păr rar, blond. Ly deschise ușa și oamenii legi au fost puternic impresionați de prezența falnică și uriașă
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
milițianul care a ascultat convorbirea, nu i-a venit să creadă urechilor cele auzite. A crezut că este o glumă. Datorită Securității, care monitoriza totul, crimele se întâmplau foarte rar și erau aspru pedepsite de lege. .................................................................................................................. La ușă se auzi soneria și apoi niște bătăi puternice în ușă. Ly deschise ușa. Erau doi bărbați îmbrăcați în costume sobre și elegante. - Suntem de la Securitate, domnii Făcăleț și Codeață. Vă rugăm să vă faceți urgent bagajul. Avem sarcina de a vă însoți până la
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1441086845.html [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
Acasa > Literatura > Proza > NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 8 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului 8.Soția bețivului Însă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu vânătăi mari
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 by http://confluente.ro/nastase_marin_1486680371.html [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
își spunea cuvântul. Un moment chiar vru să ia un Distonocalm, dar se gândi că după somniferele din seara precedentă s-ar putea să aibă reacții neprevăzute, așa că renunță. Strânsese masa și voia să treacă la spălarea lăzii, când auzi soneria. Tresări speriată. Să fie Andrei? Doamne, ce nesocotită am fost! Cum am putut să-i fac una ca asta!? Se îndreptă spre ușă tremurând și înainte de a se uita pe vizor, întrebă cine este. Răsuflă ușurată când auzi vocea Nataliei
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1491063268.html [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
Urmăresc trecerea timpului și ziua de salariu... Unul în plus sau în minus, este un nimic, ce mai contează? zise Simona revoltată, măsurând camera în lung și în lat pentru a se liniști. După circa douăzeci de minute, se auzi soneria de la ușă. Când Emanuela a deschis ușa, surpriza i-a fost mare să vadă în fața sa o tânără blondă, cu părul până la umeri, prins peste cap cu o pereche de ochelari de soare, care să fi avut în jur de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
până în acest moment, dacă ați avut aceste dovezi? nu și-a putut ascunde Emanuela curiozitatea. - Pentru că facem acest pas doar în momentul în care eliminăm și ultima posibilitate de reintegrare în familia naturală... Discuția le-a fost brusc întreruptă de soneria telefonului. Privind display-ul telefonului, Emanuela văzu numărul de la “Instituția de Protejare a Intereselor Copilului”. Prin mișcarea expresivă a capului, atenționă și încuviință asistentei sociale să răspundă. Alo, da! ... Da..., ... da, doamna director... am înțeles... este foarte bine... minunat! La
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
cineva bolnav? Și unde e Elvira, eu vreau să plec acasă, Nu, nu plecăm acasă mamaie, că e grav Elvira, pe mine de Marină, vrea să mă despartă. Ei, nu-nteleg, de ce să fie gafă?... Asculta Didi ... sună cumva o sonerie? Da, mamaie, ne cheamă aici la judecata Aha, și... ce spuneai de altă leafa? Mai ai o meserie? Liniște în sala! Să intre-aici, mamaie... Ea zâmbitoare, am fost mama, la baie. Nu, mamaie, spune tot ce știi. Aha, vrei
DIVORT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 by http://confluente.ro/Divort_florentina_craciun_1338360976.html [Corola-blog/BlogPost/371155_a_372484]
-
optă pentru o baie reconfortantă. Apa era fierbinte și se simțea bine. După baie va căuta o carte de aventuri și va citi până când somnul i se va insinua sub gene ca o jinduită și binemeritată recompensă. Telefonul! Nu, e soneria. Se înfășoară rapid cu un cearceaf și ia papucii roșii de plajă. Dacă cel de la ușă sună și dispare? Deschide ușa atât de rapid încât bietul poștaș când îl văzu apărând așa de brusc în fața lui, în alb de sus
VALENTIN ŞI VALENTINA de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Valentin_si_valentina.html [Corola-blog/BlogPost/356634_a_357963]
-
aminte de încântarea cu care, intrând în laborator, Facsko a privit o miniatură a instalației electrochimice cu electrod vibrator, o invenție pe care o experimenta undeva pe la Baia Mare. O făcusem din curiozitate, folosind piese disparate aflate în laborator: buzer de sonerie, agitator magnetic, electrod din platină. Instalația funcționa iar el se uita ca un copil la o jucărie. Da, plătiți mai bine decât colegii din alte domenii, am putut să uităm perioada de foame cumplită a anilor 50, să muncim mâncând
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
iubita mea ghemuită la piept, care deja zâmbea în lumea viselor ei, am adormit și eu rapid. Efortul de pe ringul de dans combinat cu cel de pe canapea m-au trimis și pe mine în lumea viselor. Doar țârâitul strident al soneriei ceasului deșteptător ne-a tulburat somnul reconfortant, la cinci dimineața. Am plecat amândoi cu noaptea „în cap”, la pescuit pe baltă. Totul era pregătit. Undițe, momeli, umbrelă contra soarelui, gustări pentru micul dejun, grătarul pentru prânz și mai ales ceva
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445669394.html [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
secret, un glas anonim, o întrebare seacă, apoi convorbirea se oprise brusc, căci telefonul meu se descărcase -, neliniștea pentru ce trebuia să se mai întâmple. Iată cum se derulaseră lucrurile: la scurt timp după ce intrasem în casă, s-a auzit soneria de la ușă. M-am repezit să deschid. În prag, stătea Nona, vecina mea de la etajul doi. - Ce faci, vecină?, m-a întrebat ea. - Mai nimic, i-am răspuns, plictisită. Mă pregătesc să merg la culcare. Este zece seara. - Este sâmbătă
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1414402620.html [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
melodia aceasta parcă mă amorțea, diluând impresiile din acea zi și dându-mi perspective reconfortante asupra viitorului. Am rămas mult timp, în fotoliu, pe terasă. Când într-un târziu, m-am întors în salon, cineva a sunat la ușă. Auzind soneria, Nona s-a îndreptat grăbită, spre vestibul. - În sfârșit, a ajuns. El este, nu are cine altcineva să fie!, a spus ea, vizibil emoționată. Când aceasta a deschis ușa, în pragul ei am deslușit silueta unui bărbat. - Fred, dragul meu
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1414402620.html [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
care o cunoșea și care ar fi putut să-i întindă o mână de ajutor, era Președinta Asociației de Locatari din care făcea parte. După ce a dat mâncare copiiilor, a telefonat la asociație. O oră mai târziu s-a auzit soneria și doamna Oprescu președinta asociației și-a făcut intrarea în sufragerie. -Bine ați venit! Olga a pupat-o pe Emilia Oprescu, apoi a continuat : o cafea, un ceai, ce să vă servesc, am și un lichior de nuci verzi formidabil
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1473137537.html [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
a plăcut sărutarea sa. Știa să sărute și acele câteva momente cât a fost ocupat cu posedarea sa și a voinței sale, emoția plăcerii nu putea fi negată. Se umezise complet. Noroc că a fost trezită din visare de bâzâitul soneriei telefonului. Încă îi mai tremurau mâinile când ridică receptorul. Se aștepta să fie cineva de la birouri sau chiar Ramona, însă din receptor se auzi vocea caldă a lui Mircea. Uitase pe moment că avea întâlnire la telefon cu el la
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1426666746.html [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
veni Radu în curând și nu trebuie să mă vadă așa. Durere, te rog, dispari. Cu greutate, Darius se ridică și se îndreptă înspre bucătărie. În drumul ce părea că nu se mai termină, deși erau numai doi pași, auzi soneria. Apoi, ca de obicei în ultima vreme, pumni puternici aproape scoteau ușa din țâțâni. - Darius, deschide ușa, știu că ești acasă. Ai restanță la întreținere, când o plătești? Trec săptămânile și o să te evacueze ăștia. Pumnii se opriră, vocea se
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_pumn_de_faina.html [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
zâmbea așa frumos și ne spunea : -Ce mai faceți, doamnă? Ce vă face păpușa, că e simpatică foc!? Îți vine s-o mănânci, nu alta! Cum mai zâmbea și mă mângâia pe păr! Clar, aici sun! S-a întins spre sonerie, dar...nu ajungea, deși întindea mânuța tot mai sus. -Uff! Nu ajung. Mai bine...bat în ușă! Ciocăni de câteva ori... Nimic! -Trebuie să bat mai tare, că nu aude. Dădu cu pumnișorul cât putu de tare. Degeaba! -Ia să
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
vieții să fie frumoasă și ea te va răsplăti! Avea o relație bună cu fiica ei, și-i plăcea cum puștoaica blondă se transformase într-o adolescentă frumoasă, inteligentă și sigură pe ea. Firul gândurilor i-a fost întrerupt de soneria telefonului ei mobil. Era Miranda. Aceasta locuia la două minute de ea, pe aceeași stradă. - Hei, ce faceți, va așteptăm! Crisa nu mai are răbdare, vrea să se uite la idioțenia ei de film și să se-nfunde cu cipsuri
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/carmen_suissa_1485799333.html [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
Ți-a arătat panoul acela cu tot felul de butoane, manete și lumini ce seamănă cu un tablou de bord? -Da! - Acolo în camera ei, e interfonul conectat la poarta, de la stradă! Afară la stradă există un mic ecran, lângă sonerie. Ea dacă ridică interfonul, se deschide, la ea în cameră, ecran ce pare un televizor și vede orice se întâmplă pe stradă, pe toată aria proprietății sale și chiar mai departe. Astfel, vede cine trece pe stradă, cine sună și
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1486766698.html [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
amplasată pe plaja din Saturn, în dreptul bufetului Semiramis. Într-o zi de vineri, mi-am făcut program de mers pe mare, culcându-mă mai devreme decât de obicei și având totul pregătit pentru a doua zi. În noapte, se auzi soneria ceasului deșteptător, spărgând liniștea zorilor. Era ora trei și jumătate. Cu ochii lipiți de somn, am încercat să mă despart de îmbrățișarea plăcută a pernei și să mă grăbesc spre bucătarie. Am aprins aragazul, am umplut ibricul cu apă, l-
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1406277054.html [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
domnule comandant, din păcate, omul este întotdeauna, veriga slabă a oricărui sistem. Vă las cu bine și meditați profund dar să și acționați rapid, la ce v-am spus. După plecarea secretarului, sistemele rămaseră tot decuplate iar comandantul acționă o sonerie mascată sub birou. O ușă se deschise și prin ea intră șeful direcției pază și protecție al instituției. Fost luptător în comandouri. Comandantul îi dădu lista cu participanții la cercetare și spuse: - Acest dosar trebuie închis definitiv în cel mai
INCREDIBILELE ATACURI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Incredibilele_atacuri_mihai_batog_bujenita_1337101064.html [Corola-blog/BlogPost/358668_a_359997]
-
Dan Barbilian era fiul judecătorului Constantin Barbillian (care și-a latinizat numele inițial „Barbu”) și al Smarandei, născută Șoiculescu.]: Curs de algebră axiomatică, pregătindu-se să meargă la culcare, când liniștea din living room fu spartă de țipătul strident al soneriei din holul de la intrare. Aprinse lumina din fața casei să vadă cine poate fi la poartă. Întotdeauna o închidea cu cheia când intra în curte. - Da! Cine-i acolo? întrebă el nervos, că este deranjat la o asemenea oră din noapte
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1454657227.html [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
care să mă trimită în brațele lui. - Și ce ai de gând să faci pe viitor? Tatonă mai departe Alma. - Nu știu. Poate am să-i dau o șansă să văd ce iese. - Succes. Fetele și-au încheiat dialogul auzind soneria de intrare la curs. Interesantă situație a mai creat și Alex acesta se gândea Alma. Îmi declară acum câteva zile că este iremediabil îndrăgostit de mine și așteaptă să-mi îndrept atenția spre el iar acum aflu că de fapt
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Alma_roman.html [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]