1,623 matches
-
Ribariu este un fel de Baikonur, un efect al însingurării într-un spațiu pe care cercetarea îl face din ce în ce mai vast, o consecință a tăcerii pe care nevoia de comunicare o adîncește tot mai mult. De ce Baikonur? Simplu, pentru că are o sonoritate impenetrabilă și pentru că spațiul rus încă nu și-a epuizat misterul!
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
Martin in the Fields; de altfel, prezența muzicienilor englezi a fost consistentă pe parcursul actualei ediții a Festivalului enescian. Cei trei mari B... au fost alături de noi prin creații majore. Integrala Suitelor și cea a Concertelor brandemburgice bachiene a beneficiat de sonoritățile savuroase ale formației engleze ,King's Consort". Integrala concertelor beethoveniene pentru pian s-a bucurat de aderența entuziastă a publicului, iar aceasta grație viziunii organice, puternic comunicative a acestui generos muzician performer care este Christian Zaccharias în calitate de pianist solist și
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
acestui generos muzician performer care este Christian Zaccharias în calitate de pianist solist și de dirijor al Orchestrei de Cameră din Lausanne. Cele două concerte brahmsiene pentru pian au beneficiat de evoluții inegale; Helčne Grimaud, pe parcursul primului concert nu s-a adaptat sonorității defectuoase a sălii, a scenei, nu s-a străduit a-i face față; dar am apreciat consistența spirituală de o excepțională densitate pe care o dezvoltă Elisabeth Leonskaia, temeinic implicată în definirea avatarurilor trăirilor romantice ale acestui mare concert-simfonie în
Ultime acorduri, noi orizonturi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11285_a_12610]
-
Vocea gravă, nobil timbrată are, la cei 65 de ani ai săi, o sănătate și o netezime perfecte, doar acutul s-a mai asprit. Artistul o conduce cu grijă în scopul de a pune în evidență, dincolo de plăcerea efemeră a sonorității prețioase, sensurile muzicii în toate detaliile lor. O citire foarte elaborată în care culoarea și accentele reliefează înțelesul fiecărei silabe cântate: dicția este impecabilă deopotrivă în franceză, germană, italiană - arta rostirii cuvântului cântat transformă fiecare lied într-un poem emoționant
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
a concepe dramaturgia muzicală a lucrărilor, dramaturgie puternic revelată în fapt sonor, se orientează în acest caz spre preluarea modelului beethovenian al cvartetelor din perioada de maturitate a titanului. Mă refer la stringența evoluțiilor, la strictețea construcțiilor muzicale, la robustețea sonorităților. Evoluția muzicală devine veridică, deloc circumstanțială sub raportul constituirii în sine a materiei sonore. O întreagă lume a turmentatului secol XX ne este revelată prin intermediul felului în care fac muzică acești bravi cvartetiști americani. Am așteptat cu special interes prezența
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
Muzical, de Muzeul ,George Enescu", de Fundația ,Madrigal", concertul a reprezentat o potrivită împlinire adusă actualei ediții a Festivalului enescian. ,Madrigal"-ul lui Marin Constantin, această perlă a tezaurului de valori artistice românești, nu s-a desmințit în privința așteptărilor noastre. Sonoritățile dispun în continuare de transparența culorilor timbrale, de poezie, poartă amprenta actului de cultură. Maestrul octogenar - cu câteva luni în urmă a fost sărbătorit de viața noastră muzicală - dispune de o carismă inspiratoare, care ne recheamă pe drumul poeziei, al
Un florilegiu al evenimentelor muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11308_a_12633]
-
o cordialitate cuceritoare, fie că urmărim prezența unui singur muzician al ansamblului, fie că îl urmărim pe conducătorul formației, pe Robert King, un spirit viu, animat de grija permanentă a portretizării plastice a imaginilor, a vieții interioare a partiturii, a sonorităților pe care le degajă aceste comori ale muzicii baroce. Atmosfera degajată a cântului, plăcerea de a face muzică, de a comunica o afli și atunci când asculți Orchestra de la St. Martin in the Fields, celebru ansamblu londonez de muzică barocă și
De la un eveniment muzical la altul by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11329_a_12654]
-
în valorile eterne și mereu proaspete ale unui univers special amenajat pentru o contemplație fără hiatusuri și pentru bucurii pure și spontane. Pe celălat versant, al scrutării lăuntrice și al construcției anevoioase, pline la tot pasul de materii și de sonorități grele, se așază Ion Andreescu. Evaluînd în timp, adică de-a lungul a peste o sută de ani, această relație a artiștilor români cu peisajul, se poate observa că marile atitudini față de natură, în general, și față de peisagistică, în particular
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
peisaje naturale și imagini urbane, lucrările lui Alexandru Padina au aerul melancolic și acea forță adîncă a materiei pe care le știm, cu precădere, din universul andreescian. Un maestru al griurilor și al luminii palide dinlăuntrul substanței, atent doar la sonoritățile grave și complet dezinteresat de efectele seducătoare și de gesturile volubile, pictorul se integrează în acea categorie de sensibilitate pentru care motivul exterior, în cazul de față peisajul, nu este decît detonatorul care dizlocă un enorm fond de sensibilitate și
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
cu mai mulți ani în urmă. Fără a micșora meritele autorilor și ale cărților (mai ales ale celor pe care nu le-am citit!), mă amuză obstinația lor de a insista că respectivele volume sunt "distributed by Columbia University Press"! Sonoritatea aparte a editurii new-yorkeze o fi făcut ravagii între semidocți, dar ea nu poate înșela pe cineva cât de cât familiarizat cu sistemul editorial occidental. Transpus în realitate românească, o astfel de împăunare ar suna în felul urmtor: "Cartea a
Treptele lui Treptow by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14709_a_16034]
-
cu un străbunic a cărui istorie o află de îndată e inconfundabil: Pașadia Măgureanu. Portretul străbunicului a reținut de mai multe ori privirea criticii, o singură dată pe cea a Povestitorului. " Fu un Bergami", spune Pașadia privindu-și străbunicul și sonoritatea numelui ar trebui să surprindă auzul cititorului și să-l mire pe Povestitor la fel de mult ca asemănarea portretului cu Pașadia. Pentru a ne reprezenta corect scena trebuie să vedem două personaje aproape identice. Unul mai tînăr, cum repede observă Povestitorul
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
europene - nemțești li se spunea totdeauna în epocă, însă Mateiu Caragiale nu folosește niciodată cuvîntul - și un nume oriental. Celui de dincolo de portret, îmbrăcat în "urîtul port boieresc de acum o sută de ani", i se atribuie un nume cu sonoritate italienească. Dacă Pașadia își trage numele de la o cetate orientală, cel al străbunicului - ne spune Barbu Cioculescu (Barbu Cioculescu, Studiu introductiv la Mateiu Ion Caragiale, Opere, Editura Național, București, 2001) - ascunde o poveste occidentală petrecută în anul 1814. Bartolomeo Pergami
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
o poveste preaosebită, mîndră și balcanică. Dincolo de evidenta coincidență, povestea rămîne în roman numai a străbunicului, nu și a italianului de la curtea engleză, pentu că secvența mizează nu pe rezonanța unei istorii prea puțin știute, ci pe ecoul produs de sonoritatea numelui. E între acesta și portret un vădit contrast, pornind de la portul boieresc al primului dintre Măgureni, căruia i se adaugă lucrurile deja știute de cititor. Cînd Pașadia Măgureanu apare în roman, apare, spre deosebire de Pantazi, odată cu povestea evgheniei neamului său
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
de la portul boieresc al primului dintre Măgureni, căruia i se adaugă lucrurile deja știute de cititor. Cînd Pașadia Măgureanu apare în roman, apare, spre deosebire de Pantazi, odată cu povestea evgheniei neamului său. Tot cea a străbunicului, balcanică însă pe de-a-ntregul, fără sonorități de Occident: Se împlinise cam un veac de cînd cel dintîi cu acest nume, la care se adăogase porecla Măgureanu după o moșioară de danie domnească, fugind de undeva, de prin părțile turcești, ca să scape de ispășirea unui îndoit omor
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
prin urmare orice nume de acolo poate căpăta, rostit într-un anume fel ("un Bergami"), rezonanțe nobiliare. Sigur, cu excepția celor cîteva, clasice și arhicunoscute, de valeți, cameriste și țărani naționali. Poate pe această prejudecată mizează și autorul, și Pașadia, dar sonoritatea numelui Bergami e pînă la urmă înțeleasă de Povestitor ca o iluzie acustică din moment ce îi atribuie lui Pașadia alte origini decît cele sugerate de acesta. Să lăsăm la o parte ipoteza, prea puțin plauzibilă, că Pașadia folosește numele Bergami ca
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
e portul, a balcanic îl ghicește după semnele chipului Povestitorul, balcanică e și istoria ce-l aduce în patul unei domnițe din Balcani. De acest cuvînt se teme Pașadia atunci cînd, în fața portretului străbunicului, Povestitorul descoperă atîta balcanism. Și, cu sonoritatea unui singur cuvînt, Pașadia încearcă să păcălească soarta potrivnică și să-l nege: "Fu un Bergami." Și Povestitorul acceptă jocul: urît era portul boieresc de acum o sută de ani și "nimic balcanic" la Pașadia. Nu haina îl face pe
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
printre gratii odinioară�" Tonul e pillatian, atmosfera tradițională, totul pînă la un punct. Iar acel punct nu e nicidecum o surpriză brutală, nu e o rupere de ritm adolescentina și contestatara, ci o alunecare abia perceptibila spre altceva, spre o sonoritate proprie și spre o atitudine singulară: "Alături stă arcul cu care la țintă/ am tras într-o floare curată și sfânta." Un trup ucis concret camuflat într-o metaforă cu aer vetust. Și muzica se prelinge în continuare, marcată de
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
volumul Diotima din 1975. Obsesia reapare într-un poem inedit, "Oda" și într-un fel cu totul ciudat în "Portretul unui vânator", tot din 1975. Aici tema e marcată de reluarea într-o singură secvență a construcției cu ritm safic, sonoritatea fiind cu totul stranie. Există însă o poezie care reia acest poem în întregime, dar așa cum am mai spus, reluarea se face în stilul personal al poetului Ursachi. Nu e vorba de pastișa, nici de parafrază, cu atît mai puțin
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
el să se întîlnească, în același spațiu, cu Ioan Alexandru: cel care a trăit prin cuvinte cu credința patetică, nu o dată imperativă și, de multe ori, îmbrăcată în veșmintele imprecației, că în lumea înaltă și gravă a acestora, că în sonoritatea lor mustind de seve pale sau de alcooluri corozive, se ascunde Cuvîntul însuși, Logosul întemeietor și cel întrupat, trecutul, prezentul și viitorul, suferințele mundane și înălțarea la ceruri, tentațiile voluptoase ale întunericului și pulsația calmă, egală cu sine, a razei
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
nu a întoarcerii, ci a plecării de acasă) și o odisee ea însăși, prin care autorul încearcă o împăcare cu acest "acasă" aducător de amintiri dureroase. Cofondator al Aktiongruppe Banat (Grupul de Acțiune Banat), nu o grupare de rezistență, în ciuda sonorității belicoase a numelui, ci o "generație literară" de scriitori germani "progresiști", cum spune însuși autorul, din România, care doreau să dea un suflu nou existenței acestei minorități copleșite încă de vina colaborării naziste, Totok a fost anchetat pentru "activități antistatale
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
Ilinca Dumitrescu, Cvartetul ieșean de coarde �Ad Libitum", tinerii muzicieni violonistul Alexandru Tomescu și violoncelistul Răzvan Suma; ...și-au dat concursul actorii Valeria Seciu, Ion Caramitru și Ovidiu Iuliu Moldovan care au recitat din lirica eminescină; ...concertele au beneficiat de sonoritățile mai mult pitorești mai puțin perfecte dar atât de evocatoare ale pianului de epocă ce i-a aparținut lui Enescu însuși. La capitală momentul a trecut neatenționat; ...deși, nu poți să nu observi, fluxul turistic bucureștean este semnificativ; ...dar idea
George Enescu - 121 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14882_a_16207]
-
cu consecințe asupra evoluțiilor semantice și asupra fundalului care dă nota specifică unor epoci și curente literare. Ca rezultat al unor selecții tematice (noțiuni fundamentale - timp, spațiu, natură, sentimente), de registru stilistic (cuvinte arhaizante, populare) sau de formă (calități eufonice, sonoritate), anumite cuvinte s-au impus, în diferite perioade, ca termeni marcați de apartenența la un registru "poetic", înalt. Acesta e de altfel presupus ori de cîte ori se vorbește de "înnoirea limbajului poetic"; afirmația nu se întemeiază însă de obicei
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
a numelui străin, greu de pronunțat, aceeiași profesori care antipatizează numele și în consecință și copilul, același efect de simpatie la cititor. Două lucruri însă esențial diferite: lipsa tragismului (nici nu se comentează de fapt evreitatea numelui, ci doar exotismul sonorității) și lipsa analizei nesfîrșite, a psihologizării, a comentariului. Oscar e un băiat mult mai "normal". Cam nepăsător, foarte precoce sexual, cu obsesii specifice: poze cu fotbaliști, filme, jocuri de cuvinte, dintr-o familie burgheză, dar suficient de înțelegătoare, personajul se
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
droguri, receptarea decadentismului francez și a literaturii de fin-de-sičcle, surprinde aspectul politic al radicalismului antidemocratic al Republicii de la Weimar. Deși reunește atâtea coordonate importante, o analiză mai profundă a studiului nu a fost efectuată niciodată. Îndeletnicirea ezoterică cu limba și sonoritatea acesteia creează impresia unui simplu exercițiu de diletantism, dezvăluie un fel de relație "erotică" cu lingvistica, atestă, în orice caz, o preocupare mult mai puțin serioasă față de profesionalele studii entomologice cu care ne obișnuise până atunci E. Jünger. Pe de
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
să depășească aceste limite. Laudă vocalelor nu este nici pe departe singura lucrare despre limbă a lui Ernst Jünger. Nici un alt scriitor nu a publicat atât de mult și de consecvent, de-a lungul tuturor perioadelor de creație, studii despre sonoritate și limbă, limbă și corp, limbă și număr, proverbe și expresii. Limba nu reprezintă pentru el doar o simplă unealtă în mâna autorului, ci începutul a tot ceea ce înseamnă gândire și scriere. Deja din 1929 postula necesitatea unei "doctrine a
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]