1 match
-
al XVI-lea în farmaciile din Transilvania (Cluj, Brașov, Sibiu ș.a.) și, probabil, cam din aceeași perioadă era cunoscut și afionul. Cea mai veche atestare a termenului apare într-un manuscris din Banat (circa 1670), în Dictionarium valachico-latinum : „Afiom : Herba soporifera”. Ar fi vorba aici despre o influență lingvistică maghiară (afium), susține B.P. Hasdeu (155, p. 324). În limbaj arhaic și popular, termenul afion desemna câteodată nu numai „sucul de mac”, ci și macul însuși. În cazul citat mai sus este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]