140 matches
-
alte comentarii. Din dosarul nr. 165/1942 se înțelege că Ministerul Cultelor subvenționa corala Sfintei Patriarhii și solicita administrației Sfintei Arhiepiscopii să trimită ștatele de plată semnate cu numele coriștilor. Cu această ocazie aflăm că existau 25 de coriști (5 soprani I, 3 soprani II, 2 alti I, 2 alti II, 3 tenor I, 2 tenor II, 3baritoni și 5 bassi). În 19 aprilie 1943 Ștefan Stoicescu participa la un concert la Sala Radio, ocazie cu care aflăm din nou lista
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
dosarul nr. 165/1942 se înțelege că Ministerul Cultelor subvenționa corala Sfintei Patriarhii și solicita administrației Sfintei Arhiepiscopii să trimită ștatele de plată semnate cu numele coriștilor. Cu această ocazie aflăm că existau 25 de coriști (5 soprani I, 3 soprani II, 2 alti I, 2 alti II, 3 tenor I, 2 tenor II, 3baritoni și 5 bassi). În 19 aprilie 1943 Ștefan Stoicescu participa la un concert la Sala Radio, ocazie cu care aflăm din nou lista completă a coriștilor
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
cântăreț pop cu o voce neobișnuit de înaltă. Deși existau acuzații referitoare la posibilitatea existenței registrului vocal al lui Vitas, doar in cazul în care ar fi un castrat, acest registru poate fi atins cu ușurință de către un contratenor sau sopran. Similar registrului de fluier, contratenorul cântă într-un registru descris de ceilalți ca un falsetto foarte dezvoltat, în timp ce sopranul cântă în registrul său folosind o tehnică diferită.
Vitas () [Corola-website/Science/315248_a_316577]
-
Vitas, doar in cazul în care ar fi un castrat, acest registru poate fi atins cu ușurință de către un contratenor sau sopran. Similar registrului de fluier, contratenorul cântă într-un registru descris de ceilalți ca un falsetto foarte dezvoltat, în timp ce sopranul cântă în registrul său folosind o tehnică diferită.
Vitas () [Corola-website/Science/315248_a_316577]
-
voce mai dezvoltată poate coborî până la do central (sau chiar la si din octava mică) și atinge la din a doua octavă. În cazul unui cor format din mai multe partide de voci feminine, distanța (intervalul armonic maxim admis) între sopran și vocea aflată imediat dedesubt - de obicei, alto - este de cel mult o decimă (terță peste octavă). Sopranele soliste au ambitusul mult mai larg, atât în grav (se poate merge până la sol, chiar faformula 1 din octava mică), cât și în
Soprano () [Corola-website/Science/314834_a_316163]
-
soprane) - cazul cel mai cunoscut fiind cel al cântăreței americane de muzică soul Minnie Riperton. Vocile feminine dintr-un cor de femei sau unul mixt (cu femei și bărbați laolaltă) apar în trei sau patru ipostaze, denumirile pornind de la denumirile sopran și alto (pentru vocile grave). Există cel mai adesea soprane I, soprane II și altiste; cele din urmă pot fi, de asemenea, divizate în altiste I și II. Ambitusul vocii sopran II se apropie de cel mezzosopran (denumire care și
Soprano () [Corola-website/Science/314834_a_316163]
-
în trei sau patru ipostaze, denumirile pornind de la denumirile sopran și alto (pentru vocile grave). Există cel mai adesea soprane I, soprane II și altiste; cele din urmă pot fi, de asemenea, divizate în altiste I și II. Ambitusul vocii sopran II se apropie de cel mezzosopran (denumire care și este preferată în cazul solistelor de cor). În funcție de posibilitățile tehnice, timbru, întindere etc. există mai multe categorii de soprane. Această clasificare s-a realizat în scopul repartizării soliștilor pentru anumite roluri
Soprano () [Corola-website/Science/314834_a_316163]
-
al Sonatelor de Scarlatti. Un exemplu comparativ între ediția Longo și cea a lui Hermann Keller a Sonatei în si minor (Longo 33, Kirkpatrick 87) este edificator asupra erorilor celei dintâi. H. Keller semnalează transcrierea greșită a notelor vocii de sopran (scrise original în cheia de sopran), în măsurile 3-4 după semnul de repetiție. Din păcate, multe ediții așa-zis instructive au ca bază Ediția Longo, cu erorile ei sau chiar ediții anterioare, modificate grosolan inclusiv în ce privește integritatea textului, care a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
comparativ între ediția Longo și cea a lui Hermann Keller a Sonatei în si minor (Longo 33, Kirkpatrick 87) este edificator asupra erorilor celei dintâi. H. Keller semnalează transcrierea greșită a notelor vocii de sopran (scrise original în cheia de sopran), în măsurile 3-4 după semnul de repetiție. Din păcate, multe ediții așa-zis instructive au ca bază Ediția Longo, cu erorile ei sau chiar ediții anterioare, modificate grosolan inclusiv în ce privește integritatea textului, care a suferit uneori scurtări arbitrare, fără a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Există numeroase alte exemple de instrumente din spațiul european care au prefigurat oboiul modern. Astfel, oboiul medieval (engl. "shawm") a evoluat în Franța secolului al XVII-lea către oboiul baroc, capabil de un ambitus identic cu cel al unui blockflöte sopran (două octave și un ton, pornind de la do central); înaintarea la octava se făcea prin suflu, iar numărul de clape era redus. Perfecționarea instrumentului către formă în care e cunoscut astăzi, oboiul modern, a implicat lărgirea ambitusului (până la trei octave
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
de elemente comice cu cele tragice, ironie dar și meditație. Prima prietenă stabilă, care va deveni prima lui soție,a fost Harlene Rosen. S-au cunoscut la repetiția generală a unui trio de jazz, în care el cânta la saxofon sopran, Harlene cânta la pian ,iar prietenul lui Woody, Elliot Mills, la tobe. În 1955, Woody a fost unul dintre cei 6 angajați ai NBC-ului, în cadrul unui program pentru perfecționarea scriitorilor. În consecință, Woody a plecat la Hollywood fără Harlene
Woody Allen () [Corola-website/Science/297987_a_299316]
-
avânt demn de piese mai bune. Publicul aplauda cu mare zgomot și defilările dorobanților și vânătorilor. Ca observație finală adăugăm că bucățile de muzică la sfârșitul Visului Dochiei erau frumoase, numai nu eroice. Cântecul soldatului era sentimental, corul cu mult sopran, numai pe la capăt am auzit câteva acorduri mai adânci, de caracter religios. Rele sau bune, ca text, cîntecile de la urmă cereau un avânt eroic, care putea culmina apoi în acorduri religioase. Dar avântul a lipsit, ceea ce însă nu ne oprește
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bună-bucuroasă c-o lăsăm în pace să se intereseze de Abdurraman și de voievodul Plamenaț, mai trebuie să ne și mustre cu glasul subțire al unei oarecare secte rusești, mai trebuie să-și laude guvernul cu tonul băieților ce cântă sopran la biserica San-Petru din Roma, mai trebuie să ne imputeze nouă, nu altora, nerăbdarea de-a veni la putere. Bine, onorabili confrați, nu vedeți că asta-i treaba "Dairelei lui Faraon"? Încai dac-o face "Daireua" sîntem dispensați de orice
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
4), introducerea indică modalitatea în care se va opera stratificarea ritmică a diferitelor structuri melodice. Aceasta derivă, inițial, din suprapunerea unei evoluții în pe o pedală sonoră prelungită, contrapunctată ulterior de o linie decorativă expusă în , ce apare dublată la sopran de expunerea „în oglindă” a motivului inițial (variat, la rândul său, prin adoptarea unui ritm punctat pe timpul secund) și marcată cu frecvență de intervenții rezonante, corespondente sunetelor de gonguri specifice gamelanului. Impresia de stagnare în timp decurge din aspectul antidezvoltător
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
orizontal, cât și în cel vertical. Impresia de mister decurge din rezonanțele stranii difuzate de parafonia prelungită a acordurilor de nonă mare (eliptice de terță și septimă), a căror dispunere în răsturnarea a II-a aduce în prim-plan (la sopran) sonoritatea disonantă a secundei mari. Dar, stridența sonoră a acestor agregate armonice apare în mod semnificativ atenuată de conceperea discursului într-un plan dinamic general extrem de redus (p ppp), cu solicitarea constantă a pedalei de surdină. Astfel, rezultatul sonor este
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cadențiale. Aceasta din urmă avansează spre acordul dominantei (fa major), propunând astfel o finalizare tradițională celei dintâi afirmații tematice (măsurile 1 5). De asemenea, în cazul ultimei înlănțuiri acordice se impune evidențierea interpretativă a desenului melodic ce se conturează la sopranul acesteia. Ritmul monoton al staccate induce o stare meditativă, trezindu-ne proiectați în misterioasa atmosferă a edificiului antic și transformându-ne în martorii dansului „inițiatic” al celor trei muze grațioase. La nivel conceptual, opțiunea pentru extinderea cadrului metric () corespunde intenției
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
centrul tonal de , va facilita demersul de amplificare sonoră ce precede culminația dinamică și tensională corespondentă primului climax al lucrării ( f - più f ). În mod suplimentar, aceasta se va realiza prin dinamizarea gradată a liniei melodice interioare (tenor) și sublinierea sopranului din vârful acordurilor (prim-planul discursului), evitându-se, în același timp, tendința de accelerare a tempo-ului (sans presser). Expusă în configurația unei ample înlănțuiri de acorduri perfecte (13 măsuri) ce afirmă un mixolidian pe do (apariția ulterioară a sunetului
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
interpretative ale Menestrelilor, Richard Langham Smith amintea despre o interpretare de referință a lui Poulenc, care executa acest preludiu într-un tempo moderat de cakewalk și cu respectarea foarte strictă a configurației sale ritmice. În același plan interpretativ, sunetele plasate în sopranul acordurilor necesită o subliniere pregnantă, în scopul de a contura cu distincție desenul cromatic descendent al liniei melodice. Dar, totul se dovedește a fi un adevărat „trick” (farsă) în stil american, prin acel „bad joke” (glumă proastă) de natură sarcastică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Primo (ambele voci) și Secondo (vocea a III-a). În măsura 10 la Primo (mâna dreaptă), editura Haslinger prezintă frazarea: Ex. - Var. 1 (Primo) 21 Indicațiile dinamice din parantezele pătrate sunt notate de Haslinger. În prima ediție, măsura 11, la sopran, pe timpul trei, este nota mi „pentru fa” (în toate edițiile tipărite). Manuscrisul original consemnează nuanța f la începutul variațiunii (Primo și Secondo). Identic și în editurile Artaria și Haslinger. Prima ediție conține în măsura 3 (Secondo - elementul IV) valoarea de
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
în Artaria); Editura Haslinger are o notă de pătrime - re - în acest loc. Manuscrisul nu are nuanța de p în măsura 8 (secondo). În măsura 10 (Secondo - elementul IV) accentele au fost adăugate conform partiturii originale. În măsura 12 (Primo - sopran), ultima notă în manuscris și în prima ediție are valoarea de pătrime. Scriitura editurii Haslinger (ultima notă cu valoare de optime) a fost preferată din rațiuni interpretative. În prima ediție, măsura 13 (Secondo - elementul IV), a doua parte a măsurii
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
de optime) a fost preferată din rațiuni interpretative. În prima ediție, măsura 13 (Secondo - elementul IV), a doua parte a măsurii nu este frazată. Ex. - Var. II (Primo și Secondo) 22 Partitura originală nu are apogiatură în măsura 6 (Primo - sopran). Ex. - Var. III - Primo În concluzie, putem aprecia valoarea unei edituri după parametrii tehnici ai editării și după cantitatea de informații oferită. Toate acestea pot contribui la o cunoaștere aprofundată a lucrării. Textul pentru pian la patru mâini ridică printre
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
măs. 24) - Mozart, Sonata KV 497, partea a III-a, măs. 2324: Ex. În funcție de textul muzical, aceste distribuții pot fi ocazionale sau durabile. Atunci când o frază muzicală integrală, scrisă la vocea a II-a pentru mâna stângă, este mutată la sopran, pentru mâna dreaptă, interpretarea ei este mai confortabilă și de aici un tușeu calitativ și o frazare fluentă - Schumann, Gartenmelodie, măs. 14: Ex. De remarcat că aceste distribuții pot implica un partener sau ambii parteneri. Necesitatea acestor repartiții se impune
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
sonorități aspre în nuanța de ff de la Secondo și f de la Primo. - pedalizare precisă efectuată de pianistul de la Secondo. Pentru a rezolva dificultățile prezentate mai sus și a desluși textul, vom prezenta câteva exerciții ce vor facilita interpretarea: - octavele de la sopran (Primo) vor fi cântate simultan cu mâna stângă (Primo), pentru conturarea sensului melodic; - prin augmentarea valorilor mici a notelor superioare din bas, se va clarifica mersul cromatic descendent al liniei melodice, adică prin comasarea celor patru 16-imi care se repetă
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
împreună la 2, 3 și apoi 4 mâini. Pentru exemplificarea studiului combinativ progresiv, am selectat un fragment din Variațiuni op. 35 în La bemol major de Schubert. Astfel, începutul variațiunii a opta cuprinde tema variată expusă la Primo, numai la sopran, apoi dublată la unison de vocea a II-a într-o nuanță de p. Secondo prezintă un acompaniament ce cuprinde o formulă ritmică identică cu cea a temei, dar îmbogățită armonic tot în nuanță de p: Ex. Combinând progresiv vocile
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
la 4 mâini și bandă magnetică (1979) Czerny, carl (1791-1857) Pianist, compozitor și pedagog austriac - Sonată op. 119 - vioară, violoncel și pian la 4 mâini (1826) Dülken, Peter (n. 1954) Coritrabasist și compozitor autodidact german. - Impetuosi IV op. 43 pentru sopran saxofon, trombon bas, 2 contrabași, 2 tamtams și pian la 4 mâini (1988) Flothuis, Marius (n. 1914) Muzicolog, dirijor și compozitor olandez - Adagio op. 7 - 7 percuții și pian la 4 mâini (1975) Lohse, Horst (n. 1943) Pianist și compozitor
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]