24 matches
-
pot spune. Nu aștepta să vin la voi În lumea cea nedreaptă. Eu te aștept când vii la noi La judecata dreaptă. Aici e lumea pentru toți Și plină-i de iubire... E viața celor vii si morți În unică sortire... Eu nu mai pot să-mpodobesc Nimic în casa noastră, Oricât aș vrea să te iubesc Ori flori să-ți pun în glastră. Eu nu pot număra cu voi Un liliac în floare Ori frunza verde de trifoi Sub razele
VORBIND DIN VIITOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Vorbind_din_viitor.html [Corola-blog/BlogPost/355740_a_357069]
-
etern din patru anotimpuri, Aceeași scenă mare a unui bun actor.Alexandru Florian Săraru... ÎI. ÎN MATEMATICĂ IUBIRII, de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015. În matematică iubirii Ești absolut și infinit, În ecuația sortirii Ai locul cel mai potrivit În geografii de complimente Urci tot mereu far' să cobori, Iar în relief de sentimente Ești vârful alb răpit de nori În timp și spațiu absolute Ești interval nemărginit, Minut cu clipele cusute Și antonim
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU by http://confluente.ro/articole/alexandru_florian_s%C4%83raru/canal [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
de primăvară. Nu aștepta să vin la voi În lumea cea nedreaptă. Eu te aștept când vii la noi, La judecata dreaptă. Aici e lumea pentru toți Și plină-i de iubire. E viața celor vii și morți În unică sortire. Eu nu mai pot să-mpodobesc Nimic în casa noastră, Și nici nu pot să te iubesc Ori flori să-ți pun în glastră. Eu nu pot număra cu voi Un liliac în floare, Nici frunza verde de trifoi Sub
DIALOG... MUT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1421947410.html [Corola-blog/BlogPost/350083_a_351412]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ÎN MATEMATICA IUBIRII Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului In matematica iubirii Ești absolut si infinit, În ecuația sortirii Ai locul cel mai potrivit În geografii de complimente Urci tot mereu făr' să cobori, Iar în relief de sentimente Ești vârful alb răpit de nori În timp și spațiu absolute Ești interval nemărginit, Minut cu clipele cusute Și antonim
ÎN MATEMATICA IUBIRII de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandru_florian_sararu_1446453869.html [Corola-blog/BlogPost/342818_a_344147]
-
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cu mintea prea mărginită, făr’ de margini hazardim, Făcând lucruri pricepute nu pricepem țărmuire, Luăm lucirea ca stihie, și stihia târguire, Rânduim sortirii valuri fără dorul de sublim; Nimicind aprig nisipul, nu suntem oare nisip? Când vremea-și surpă clepsidra și ne-aruncă pe talazuri, Noi, feciorii veșniciei, cumpăniți de-atâtea nazuri, Ne facem una cu lumea și ne luăm al lumii chip
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1427988680.html [Corola-blog/BlogPost/367966_a_369295]
-
o liniște răpusa azi în mine- Ce alb e pomul, ce atunci m-a prăbușit! Ce roșu este sângele, ce s-a născut din Sine... Copac de trandafir a înflorit târziu, Ca un destin, tămăduit de moarte, E din culori sortirea cea de spini, Culorile-mi contemplă adâncurile caste! LILIA MANOLE Referință Bibliografică: SÂNGELE CE S-A NĂSCUT DIN SINE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1452, Anul IV, 22 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lilia Manole
SÂNGELE CE S-A NĂSCUT DIN SINE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 by http://confluente.ro/lilia_manole_1419255549.html [Corola-blog/BlogPost/342457_a_343786]
-
Autorului adânc surâs din picături de stele urcând în formă tristă de sărut descătușează mișcarea universului de foc al pașilor pustii risipit legământ pe-altarul de granit al timpului alungat în ecoul îngrădirii creând lumină din nelumină agățat de nestinsă sortire mișcă constelații la granița credinței alungă galaxii de nisip în clepsidra albastră dintre spațiu și orgolii dansând pe fire de nori apoi râde înfierbântat de metamorfoza dulce a pustiului din soarele cel de dincolo de trup și ceruri Referință Bibliografică: COMUNIUNE
COMUNIUNE de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Comuniune_daniela_tiger_1385967502.html [Corola-blog/BlogPost/363080_a_364409]
-
o bună parte din această puternică legătură pe care o resimte prietenul meu. Și nu aș fi putut deplânge moartea sa, dar împlinesc îndurerat această deplângere prin și întru deplorarea intensă manifestată de același rănit prieten. Privesc la sarcofagul relei sortiri a omului de a trăi sub drapelul morții și a muri împrejmuit de efervescențele vieții. Recunosc, dincolo de masca mortuară, pe cel a cărui dispariție o regretăm împreună, el neputând să evite implacabilul destin poate hotărât ființei adamice de inteligențe supreme
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și ordonează cinic neantizarea, mă simt împletit cu nodul unui întuneric spiritual în mijlocul căruia, îmi zăresc chipul meu înstrăinat de mine, chipul grotesc al unui străin ce și-a așezat sumbra devenirea în pulsiunea mea de conștiință, anulându-mi orice sortire pozitivă. În cea de-a treia versiune apocaliptică, să presupunem că sunt, deasemenea, un membru optimist al unei societății plină de încredere în sine. Viciul domnește sub aparența libertății, iar progresul fără axiomatica iubirii se dorește a fi reperul fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
rangul de arhiereu, episcop de Edessa, în același an fiind numit și locotenent de episcop al Argeșului. Mai multe lucrări date la iveală imediat după Unire - Necesitatea clerului în societate și nevoia de punere a sa în adevărata cale a sortirei sale (1859), Clerul român în fața articulului 46 din Convențiune (1860), Nelegalitatea și defectuozitatea proiectului de lege pentru alegerea mitropoliților și episcopilor din Principatele Unite (1861) - par a fi destinate întăririi poziției clerului în statul modern. Ca urmare, legea numirii episcopilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
cosmică, parcurge o regresiune genealogică, de unde patina arhaică și moderat regională. Discursul liric este obscurizat, fără referințe personale. Sunt rare sonetele în care se mai întrevăd unele reminiscențe biografice: „Zănatică lumina se străvede/ Și-n prispa casei umbra o așteaptă,/ Sortirea larilor este nedreaptă,/ Schiloadă, luna-n câmp la drum purcede!// O, dulcele final se întrevede,/ Din somn lăuntrul Clipei se deșteaptă,/ Vino la seceriș, holda e coaptă -/ În mine Maica Domnului se-ncrede!// Fărâma neființei sunt și-mi pare/ Că
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
noștri își permit să-l contrazică. Filozofie poematică! Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul cugetului își pierde prospețimea în apropierea bătrânei Sortiri.” Fiorul dornic de înfiorări... Frunzarele sperării... Bătrâna Sortire... E greu de crezut că putuse să cadă atât de jos. Locul acestor fragmente abandonate („Illisible, inutilisable, impubliable.”) ar fi fost la Biblioteca Academiei, pentru cercetători, nu în librării.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
Zarathustra! Biblia! Absolut de necitit. „Verdele timp se întomnează sub oftatul duhului. Și oricât fiorul dornic de înfiorări ți-ar foșni în frunzarele sperării, miezul cugetului își pierde prospețimea în apropierea bătrânei Sortiri.” Fiorul dornic de înfiorări... Frunzarele sperării... Bătrâna Sortire... E greu de crezut că putuse să cadă atât de jos. Locul acestor fragmente abandonate („Illisible, inutilisable, impubliable.”) ar fi fost la Biblioteca Academiei, pentru cercetători, nu în librării.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
Aș vrea însă să întîlnesc pe acel căruia Franța înseamnă numai Pascal sau Baudelaire, Ludovic al XIV-lea sau Napoleon. Decât să se nască în România numai un mesianism de circumstanță, mai bine să ne târâm soarta fără conștiința unei sortiri. Nu pot concepe decât un destin care să fie o flacără în neîntreruptă evoluție. Altcum, toată această Românie nu va fi decât un spațiu pentru inimi frânte. Și așa, cui decât ei, i-am putea atribui înclinația inimilor noastre? Căci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al zdrențelor și al rahatului, Rumkowski, conducător peste hoituri. Și asta este ce mă preocupă pe mine la teatralitatea episodului Rumkowski. Desigur că actorul era sortit pieirii. Mulți alți actori, cu mai puțină agonie, au și ei un simț al sortirii la pieire. Cât despre ceilalți, marea masă a condamnaților, presupun, pe măsură ce se stingeau de foame, că simțeau din ce În ce mai puțin. Chiar mamele Înfometate nu puteau simți mai mult de o zi sau două copiii smulși de lângă ele. Durerile de foame taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
omului pentru "salvare", și anume, de ce formă de "salvare" dispune ? Ființa umană are conștiință. Conștiința de sine: conștiința destinului său în lume viață amenințată de suferință și rău, și ineluctabil aruncat în neant. Or, dându-și seama de injustețea acestei sortiri față de Ființa ca atare, conștiința omului este axiologică. Pentru conștiința umană există vreo ieșire, măcar iluzorie din acest destin ? Da, există un dar excepțional imaginația, "regina facultăților". Este conștiința imaginativă un "dar" al naturii, pentru a încerca o compensație, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și ulcioarele vii în suspine, Dacă seceta grea Va musti, într-o zi, De iubire, Muguri vii în cuvânt Și livezi vor zâmbi Peste fire. Salcia Apleacă-te, sfioaso, șoptește în vânt Sau lasă-ți cuvântul să cadă-n prundiș. Sortirea-ți se arată în vag luminiș Ca umbrele pletelor verzi pe pământ. Schițează în arcuri de cerc tot ce vrei Pendule-ți atârnă din creștet de lemn Clepsidra-n prundișul din râu a pornit în albia vieții să-ți zgârie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acu de te-aș străpunge, / Tot n-ar curge pic de sânge. / Când din tine iese doru, / Atunci îmbătrânește omu / Și dă capu la albit, / Și fața la-mbătrânit."179 Natura, ca refugiu existențial, tămăduiește și dezleagă firea umană din chingile sortirii. Repetițiile, care pun în prim plan legătura de sânge dintre om și natură, se transformă într-o unealtă ontologică a înveșnicirii destinului uman: "Dragă mi-i frunza, iarba, / Că-mi ascultă inima / Și se-ngânnă cu dânsa / Cu doru, cu dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-și cate de ursită; Și mai fă maic-o plăcintă, / S-o mâncăm până la nuntă. / Ca grâul N. N. să crească / Și-ntru mulți ani să trăiască!"199 Nou înfășat cu darurile aduse de nași, moașa dă copilul mamei, printr-un ritual al sortirii: "Poftim, cumătră, finul / Cu pâne și cu sare, / Cu darul sfinției sale. / Eu l-am scăldat / L-am spălat / L-am îmbrăcat / Și l-am înfrumusețat. / Iar dumneata-l ține / Și mi-l crește bine / Cu noroc și sănătate, / Ca să ai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i urâtul, / De pământ te poți spăla, / De urât nu poți scăpa, / Că urâtul n-are leac, / Numai pânză și toiag / Și-o cruciuliță la cap!"214 Reprezentarea metaforică a norocului, ca întrupare a naturii, conturează spațiul antinomic al metamorfozelor sortirii. Prezentarea gradată a "făuririi" destinului, de la cadrul descriptiv, portretistic, la tonul invectivei care evocă norocul personificat, întruchipează stările existențiale,universale, ipostaziate, ipostaziate de alternanțele semantice afirmativ / negativ: "Frunzuliță ca bobul, / Mândră floare-i norocul, / Dar nu crește-n tot locul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Jalea drumu de i-l trece, / El o fluieră și-i trece. Cât de mare jale-ar crește, / Cântecu o potolește, / Fluieratu-o domolește, / Omu uită și trăiește."217 Utilizarea planurilor contrastante, complementare înlănțuirilor semantice explicative, reliefează "făcutul" și "desfăcutul" sortirii, ca metaforă a "cântului" și "descântec" al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era gura mea: Că scripca-i o doagă spartă, / Gura cu cântecu-i dată; / Și la scripcă trebi arc, / Eu doina din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oi spune, / Și mai rele, și mai bune, / Toate câte sunt pe lume."218 Paralelismul analogic, structurat pe baza incipit-ului adversativ, aflat în relație semantică directă cu propozițiile circumstanțiale de scop, definesc "cântul" ca dat al vieții care împlinește sortirea inițială "Nu cânt să mă scot în fală, / Da mi-e inima amară; Nici nu cânt să hăulesc, / Da cânt să mă răcoresc; / Nici nu cânt ție să-ți placă; / Cânt la lume că mi-i dragă, / Și mai cânt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
povesti. De-ar ști mâna mea a scrie, / Multe ți-aș mai spune ție; / De mi-ar sta ochiu-a citi, / Multe ți-ar mai povesti."222 Metamorfozele sociale ale omului construiesc nucleul semantic care reface drumul vieții ca întoarcere la sortirea inițială. Alternanța nuanțelor stilistice de la stilul confesiv se trece la stilul gnomic, pentru ca, în final, să se adopte stilul imprecativ prezintă, de fapt, linia vieții, implacabilă și infailibilă: "Frunză verde făgănaș, / Poteraș, măi poteraș, / Eu aș zice să te lași
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ai să culegi" și l-a făcut cocostârc. El de atunci tot strânge și tocmai când le va găti de strâns se va face iar om."254 În mentalitatea populară, pasărea însoțește viața umană de la leagăn până la mormânt, având puterea sortirii, a prevestirilor și a împlinirilor, are origine divină: Toate sunt făcute de diavol, numai păsările de Dumnezeu; Paserile care zboară și sunt bune de mâncat le-a făcut Dumnezeu. Se jucau mai mulți copii pe toloacă, făcând păsărele din lut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]