1,047 matches
-
pamfletului, cât și încadrarea lui firească în sfera discursului critic modern. Sarcasm, ideologie, literaritate, ironie, satiră, comic, grotesc, parodie - toate concură pentru a îndeplini funcția socială a pamfletului, rolul său de semnal de alarmă într-o lume decăzută, coruptă, decrepită, sortită flăcărilor pedepsitoare ale apocalipsei. De aceea nu pot accepta gratuitatea estetică a pamfletului, despre care vorbesc toți exegeții și teoreticienii și, împreună cu ei, autorul cărții în discuție. Pamfletul are o misiune morală, ce trebuie să fie vizibilă până la tezism. El
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
responsabilitatea firmelor ar putea înlocui responsabilitatea societății civile”, asta e doar o utopie! Nu uită că o firmă are, în esență, o singură destinație:profitul, iar “pruritul mesianic”(Pascal Bruckner), de care se lasă cuprinse “firmele etice” e mai degrabă sortit dobîndirii unui capital de autoritate, într-un domeniu gestionat, prin logică și tradiție, de societatea civilă! E foarte bine să colaborezi cu firmele, în scopuri sociale, ecologiste, etc, dar nu e bine să le dai lor, haturile. Iar în România
Am inceput sa punem capac mizeriei din Delta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82993_a_84318]
-
mai mare (și au fost traduse în mult mai multe limbi) Istoric al religiilor? Da! Așa e! Întru totul de acord! Unul dintre cei mai mari! DA! Dar ISTORIC oameni buni! Nu e un creator. Scrierile lui nu sunt “opere sortite nemuririi”. Doar niște tratate. Un băiețel cuminte cu ochelarii pe nas care învață niște limbi moarte, citea niște texte și le transcria (comenta) din teancul de foi din stanga lui în cel din dreapta! “Când alții stăteau în crâșma el învăța sanscrita
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
au avut un rol instrumental și în rechemarea de la Marsilia a lui Vasile Popovici, și încă înainte de termen. Asta probabil pentru că energia, inteligența, cultura și, nu în ultimul rând, farmecul său personal au readus între cei vii un consulat general sortit morții din chiar clipa deschiderii. (De altfel, se spune că însăși achiziționarea clădirii, la începutul anilor '90, a fost la fel de oneroasă ca și a recentei "aripi de bloc" de la Bruxelles... Ori ca a sediului ambasadei de la Strasbourg, de pe lângă Consiliul Europei
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
și matematică). Riscând deci o atitudine amfibolică am hotărât că textul cu pricina se preta la pledoarii antagonice. Cu șanse charismatice sensibil egale poți susține sau poți combate teza "ciberneticii" ca pseudoștiință și pe deasupra dăunătoare societății. Pledoaria negatoare este însă sortită unui succes "de piață" garantat. Mai întâi, autorii se discreditează ab initio prin lipsa de intuiție futurologică. E adevărat că cibernetica s-a conturat în SUA (și Anglia!) dar ea a proliferat rapid nu numai în celelalte țări occidentale dar
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
în literatură. E ciudat să vezi cum niște oameni foarte inteligenți și cu destulă experiență literară pariază pe convingerea că nou înseamnă mai bun și că toată literatura lumii visează să devină postmodernă (așa cum clasicii marxismului visau la o lume sortită să devină comunistă). În cele din urmă, ne întrebăm de ce deosebirea de vederi, polemica ar ține neapărat de ,,criză internă". Dacă gîndim așa, probabil că am găsi niscai crize pe la toate publicațiile adevărate. Problema e că la România literară se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
tăiată dintr-un borcan cu formol din laboratorul de biologie în care are loc ceremonia: "broasca ținea ochii închiși, parcă era om și mîinile și picioarele în lături". Iepurele trece dintr-o poveste în alta a cărții, iepuri albi, parcă sortiți unor morți misterioase sau victime ale braconajului pentru că iepurii care "nu mor" trebuie căutați în altă parte, la personajele care poartă conversații absurde, de o penibilă josnicie, cum este judecata aplicată unui hoț de ocazie într-o lume în care
Amintiri despre copiii sovietici by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14948_a_16273]
-
regie proprie. Are 38 de ani, e spaniol de origine argentiniană, e firav, cu o privire vie, are o pereche de teniși portocalii și are - scuze, dar cred că are! - geniu (cel puțin în felul lui!). E fiul unui măcelar, sortit să tranșeze carnea, dar el a preferat să fondeze o "Măcelărie teatrală". Are studii de filosofie și stagii - relativ alienante - în publicitate. Practică un teatru discursiv (fără anecdotă, fără poveste), agresiv, provocator. Are un ton atît de personal (cinism demențial
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
Petre Stoica, să vedem care sînt elementele propriu-zis lirice, id est ale interiorității poetului accentuate în etapa de față. Mai întîi putem menționa un Eros transferat în amintire, evanescent în întrețeserea sa cu penumbre livrești și muzicale și prin aceasta sortit fixării în text, așa cum ni s-ar putea înfățișa o floare presată între pagini de carte. Trecîndu-l în regimul imaginarului, s-ar zice că poetul încearcă a salva acea "esență divină" a multiplicității amorurilor "descompuse" pe care o cînta Baudelaire
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
viță veche s-au amestecat cu cele din popor, fără să se mai preocupe de puritatea sângelui, iar, după revoluție, pierzând puținul pe care îl avuseseră, s-au contopit cu milioanele de oameni simpli, împreună cu care au traversat toate greutățile sortite lor." Cartea Marinei Arsenievna Tarkovskaia, sora regizorului, intitulată Cioburi de oglindă 1, din a cărei versiune în limba română - aflată în pregătire - am citat un fragment, vine să facă lumină într-o zonă atât de puțin cunoscută. "Am gândit această
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
este o sărbătoare a genului romanesc". Ceva mai rezervat, Jean-Rémi Barland de la "Lire" se mulțumește să concludă că Gérard de Cortanze e un umanist și un povestitor strălucit. În orice caz, cartea lui nu e greu de citit și e sortită succesului de librărie, căci oamenii de azi au tot mai mult nevoie de povești viu colorate și dinamice.
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
suportă rolul de marionetă. De aici - fisura din mijlocul rolului. Și cheia pe care, disperat, Coppelius o mai răsucește o dată. Și nici o femeie care are caracter și minte nu alege s-o întrupeze pe Antonia. Sau dacă o face, e sortită, știe, să moară de tînără - de plictiseală. Soprana se întrupează deci din nou. Societatea îi permite unei curtezane o oarecare libertate. Iar femeia-curtezană e un vis-fantoșă al oricărui burghez, tot atît cît e ingenua sau marioneta. Toate sînt femei pe
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
nu mai pare la locul său, nici un rost nu rămîne integru în perspectiva dezechilibrată, răsfrîngînd un dezechilibru universal, a poetului, prins, după cum notează Al. Cistelecan, "în vîrtejuri dramatice și amenințînd cu un expresionism de subtext". Nemernicia vieții ce ne e sortită ni se înfățișează transpusă în imagini ascuțite cum cioburile de sticlă: "marele zero sîngerînd în algoritmii zilei/ țanțoș libidinos ofuscat/ cu limba scoasă la stele" (Să te încumeți dincolo de cercul de cretă). Sau: "cinismul/ unei îmbălsămări/ cînd știi că totul
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
felul de a se purta al omului în fapt, în lume. Lumea de dincolo însoțește ca o mireasmă duhovnicească toată purtarea omului de aici. Ea dă tuturor faptelor omenești și tuturor țelurilor ei duioșia unor lucruri valoroase; dar știindu-le sortite pierzării, ea le dă, în același timp, și perspectiva iremediabilă a zădărniciei lor". E limpede că făcînd "teorii" precum un strateg de cabinet, Nae Ionescu n-a fost un "om de acțiune", n-a fost ceea ce se cheamă un "om
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
însuși un mare poet al materiei, care prin anii ’47, la un pahar și o vorbă de seară tîrzie a cîtorva poeți și artiști, ne-a spus: «Fraților, ne ducem de rîpă. |știa ne-au sucit vrejul, ca la pepenii sortiți să crească mari și cît mai arătoși. Cei care n-o să ne uscăm, om crește tari și mari și arătoși, dar fără dulceață și fără mireasmă»”. Reintrarea în literatură, în condițiile „dezghețului” din jurul anului 1965, n-a constituit însă chiar
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
inima curge, inima-ngheață", cu alte cuvinte, dacă e greu să fii poet când condițiile sunt propice și suferința își face excelent lucrul ei de la sentimental spre liricul fie și superficial, dar liric, poetic, expresiv fie și doar naiv, sărăcuț, sortit nimicului, atunci cum va fi când inima va zburda de fericire, când fiind în centrul lumii, în spectacolul ei cu împliniri pe toată linia? Vorba dvs., „când ești tumult de ape/ dar vorba nu te-ncape,/ iar când toamna își
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13830_a_15155]
-
am făcut nimic, m-am jucat". În fine. În prima jumătate de carte, lumea veche, și ghilimelele "neadecvării" ei: Cronica "mizantropului". Văzute și trăite, fapte mărunte cu cîrlig literar. Bunăoară, Despre prostie. Prostul, de fapt, e-un mizantrop. Și sărac. Sortit să rămînă așa: "Ce-ți trebuie ție, măi, bani, cînd tu n-ai nimic?" Dialoguri din Cum se-nțeleg țăranii și prejudecăți cuminți de prin Slavici. Un alt fel de istorie literară. Și istorii mai mici, de pildă aceea pe
De citit la cald by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10389_a_11714]
-
urmă li s-a tăiat capul, în ziua în care au ajuns în locul unor întregi serii de lupte să se facă ei înșiși priveliște lumii (I Cor. 15, 9; Evr. 10, 33). Blandina a fost spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice: văzând-o atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
vârfuri... Poate, nici nu are nevoie de prea mult pământ, de sprijin. Pronunță unele sunete mai greu, e drept, Dar e însuflețit de o tainică ardoare, Fiu al unui creștin și al unei musulmance, Rod al Occidentului și al Orientului, Sortit să împace lumea ce vine, sper, nu s-o incendieze. Nu în tăișul sabiei, în cântec va fi puterea sa... Armonia pe care o aude el, Eu nu o aud, poate tu? Doarme-n așternutul petuniilor, În straturile de mușcate
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
cramei, de-a lungul zilei și de-a lungul nopții meșteresc ce nimeni nu știe, neștiind că între cei fără de chip numai țipătul preschimbat în apoteoză pe toate le însumă apoi în locul promis au venit fiii zilei a 6-a sortiți nume să pună, foc să aprindă- până departe se auzeau uneltele tragice, hârșâind lamele primitive pe vinete gresii unuia dintre ei i s-a poruncit să vegheze luna neclintită îi era fața înfiptă în orizont- înfricoșătoare bornă pe frontiera celor
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
despre lumina rece a lunii care se aruncă in venele mele cu viteza mercurului și-mi înfierbîntă corpul de dinăuntru spre în afară și aprinde pe rînd toate becurile în hruba asta pustie unde îmi fac veacul ca o mîță sortită să piară. Există pisici de apartament și pisici de stradă, în apartamentul tău n-aș putea sta mai mult de o zi, exact atît cît ți-ar trebui să-mi electrizezi pielea cu mîinile tale pricepute să mîngîie, să apuce
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
deține în timpul războiului: consul general al României la Istanbul în 1942 și ministru plenipotențiar, însărcinat cu afaceri ad-interim pe lângă guvernul Italiei în 1944. Știa prea bine, ca diplomat cu experiență, în 1945-1946, când e rechemat în țară, că Europa de Est era sortită dezastrului, pentru a nu mai risca o revenire acasă. În 1981, când am propus profesorului Mircea Zaciu proza lui Teodor Scorțescu pentru colecția „Restituiri” pe care o inițiase la Editura Dacia, eram amândoi sceptici că volumul va apărea fără probleme
Un scriitor pierdut în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13190_a_14515]
-
care Republica e în stare prosperă. Însă cel mai neînduplecat în fața insistenței lor era severul, legendarul frenator al corupției, censorul Porcius Cato, profund antipatic femeilor pentru că apăra menținerea legii. Argumentele lui erau foarte variate. Cele mai multe, evident misogine și de aceea sortite eșecului, apelau la bărbăția senatorilor, a căror slăbiciune a încurajat îndrăzneala femeilor. Prin iscusite artificii retorice, Cato îndemna senatorii să-și apere demnitatea, autoritatea și importanța de soți și stăpâni ai familiei, profesând, sărmanul orator, iluzia unei lume esențialmente masculine
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
terapeutică brută: "Întreaga operă a unui scriitor autentic e un jurnal, din care nu e cu putință să rupi nici o filă fără să întrerupi cronologia sufletului" (p. 85-86). Opera este deci o confesiune indirectă, mai interesantă decât orice mărturisire diaristică sortită derizoriului și perisabilității. Detașez două dintre cele mai tari negații călinesciene ale jurnalului: "Jurnalul e o prostie" - notează criticul în 15 ianuarie 1937 (p. 107), și "Jurnalul este principial nesincer" - trage altă concluzie la 23 februarie 1937 (p. 128), după ce
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
indiferent că e vorba de idei convergente într-un sens general, sau de un proiect filozofic în sens restrîns), altfel decît din perspectiva unor criterii care fie sînt din pornire incompatibile cu obiectul pe care îl analizează și prin urmare sortite să fie nedrepte în verdictul propus, fie sînt comensurabile cu ideile examinate, dar incapabile să producă distanță critică necesară pentru evaluare. Prima opțiune refuzată de autor e mai importantă aici, pentru că e des întîlnită și duce la un impas propriu
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]