1,218 matches
-
o altă poveste, critici muzicali sînt din ce în ce mai puțini. La concertele de la Sala Palatului s-a întîmplat să văd, anul acesta, multe, foarte multe locuri goale, clasica poveste cu invitații neonorate sau cu prezențe cel puțin bizare, poftite altminteri, deloc melomane, sosite strict pentru mondenități. Și asta face parte din joc, la urma urmelor, dacă pînă aici regulile au fost respectate. Cînd știu cîți oameni de cultură, cu solidă pasiune muzicală, nu au reușit să procure sau să cumpere bilete, mă îndoiesc
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
mimau politica, politicienii se jucau de-a actorii, primul bărbat politic al republicii socialiste cu expresive aruncări din mâini și o anume răgușeală ce n-o amintea pe a lui Caragiale. A murit, de altminteri, pe scenă, Fortinbras, de îndată sosit, luându-i ceasul brățară. După revoluție, sciitorii de talia lui Petre Sălcudeanu, Andrei Pleșu, Marin Sorescu au ocupat funcții ministeriale, ca și pictori și actori. Cât privește situația scriitorului post revoluționar, ea este bine cunoscută, i se oferă tiraje confidențiale
Tot obraznic ai rămas, nene Iancule... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15488_a_16813]
-
ethosului: ""Comitetul de onoare" ar avea dreptul să dezavueze din punct de vedere etic - așa cum a fost cazul lui Eugen Barbu, acuzat de plagiat - scriitorii care au slujit regimul comunist, au promovat "cultul personalității", au fost "poeți de curte" (ultimul sosit: Petru Dumitriu) sau agenți de influență de la "Centrele culturale" din străinătate". Așadar nici o grozăvie care să amenințe libertatea sau viața colaboraționiștilor, spre radicala deosebire de chipul în care comuniștii înțelegeau a se răfui cu adversarii lor! Pornind de la gîndul că
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
în acest loc privilegiat: volumele de poeme, proze, povestiri eseuri. Caietele-document vorbesc despre expozițiile de pictură, grafică, arhitectură, înregistrările video ale unor spectacole și concerte, alcătuiesc laolaltă arhiva vie a unui program care se impune prin generozitatea cu care artiștilor sosiți din toate țările lumii le este rezervat, pe termen limitat, un spațiu ideal de creație, existență și comunicare. Cu Nora Iuga am stat de vorbă pe terasa castelului, într-o zi de toamnă obosită, dar blîndă și luminoasă. În fața ochilor
Cu Nora Iuga la "Schloss Solitude" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14469_a_15794]
-
Decalogul lui Kieslowski, în care un om izbește cu pumnul în capota unei mașini, repetînd "Urăsc! Urăsc! Urăsc!"... Cinematograful românesc al ultimilor ani s-a bucurat de trei debuturi interesante: Cristi Puiu - Marfa și banii, Cristian Mungiu - Occident și, ultimul sosit, Radu Muntean - Furia. E prea devreme sau e momentul să vorbim despre un nou val? Rămîne de văzut ce va urma. Cei trei, oricît de diferiți între ei, reprezintă aceeași generație: o generație fără iluzii (dar nu pentru că le-ar
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
Așadar, nume din sfera antropologiei și din cea a mediei, a realizatorilor de film și a jurnaliștilor - dar și un număr incredibil de mare de spectatori de film documentar. Un public-vedetă Frapantă de la început a fost popularea Sibiului cu tineri, sosiți fie din împrejurimi (Cluj, Timișoara etc.), fie din străinătate, cu deosebire din Europa Centrală: Polonia (50-60 de studenți, majoritatea din Poznan!), Ungaria, Austria, Germania, Italia, Franța, Statele Unite ș.a.m.d. Un rol important l-a avut, desigur, inițiativa organizatorilor de
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
posibilități, o viață decentă, fără griji. Impactul a fost dur. D e c e p ț i a , i m e n s ă . Consternarea, apocaliptică. Am avut surpriza să constat că vechii imigranți Îi resping de la angajare pe cei sosiți recent, În mod tacit sau pe față, pe fondul unui zâmbet larg, dezarmant și perfid. Am fost uimit cum noi, românii, nu ne ajutăm. Ne sfidăm, ne repudiem, În comparație cu alte popoare ai căror muritori șiau făcut un rost. Am venit
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg, chiar dacă acesta este un burg medieval. Valul de reproșuri - de ce naiba mai ai mobil dacă îl ții numai închis? - alterna ca în dușurile scoțiene cu vorbe bune și calde de bun sosit. Bref, vestea morții unui amic foarte bun de la Rîmnic arunca în aer planurile noastre, lucru pe care s-a străduit să mi-l comunice telefonic, ca să nu mai fac atîta drum degeaba. După doar două ore, mă găseam într-o
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
Cronicar Dialog În publicația cu acest nume pe care o scoate dl Ion Solacolu la München de ani buni (avîndu-l, la un moment dat, coredactor pe Ion Negoițescu), au apărut, în ultimele numere sosite (unele, cu întîrziere) la redacție cîteva lucruri foarte interesante. Ca de obicei, DIALOG face numere așa-zicînd tematice, pe o problemă sau un autor. Numărul din dec.-iulie 1999, de exemplu, intitulat Destine, e consacrat unei extrem de utile discuții dintre Matei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15058_a_16383]
-
au fost la fel de tulburați ca și mine. În 1980, când am fost ultima oară în Spania, am adunat mai mulți invitați într-un castel medieval, în apropiere de Madrid, și le-am oferit surpriza unui ceremonial cu bătăi de tobe, sosite special din Calanda. Printre invitați se numărau prieteni ca Julio Alejandro, Fernando Rey și José-Luis Barros. Cu toții mi-au spus că au fost emoționați, fără să știe de ce. Cinci mi-au mărturisit că plânseseră chiar. Nu știu ce provoacă emoția aceasta, comparabilă
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
avea să ajungă lîngă noi. O șoaptă se răspîndi prin grupul nostru: “Ei sînt, caravana fantomă.” Eram toți ca paralizați, aveam parcă pe frunte o umbră stranie și nu ne vorbeam decît cu glas scăzut, cu ochii fixați pe cei sosiți. Aceștia se apropiau, foarte repede după cum ni se părea nouă, într-un nor de praf și de ceață. Cînd fură alături, descălecară cu toții și dădură fuga spre noi, încîntați, pare-se, să dea peste niște semeni și peste un colț
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
Știu de ce fac pe nebunul. Eu, care detest mitocănia, incultura...în general, toți agramații și nespălații. Inșii care miros urât, nu numai ai noștri... Știu foarte bine. Știu și de ce pe față am lăsat, dinadins, funinginea de pe figura "fochistului" abea sosit. Mai știu că, față de cei ce muncesc fizic, am un fel de complex. La fel ca Gide, care, după cum scrie în Jurnalul său, întors dimineața de tot din provincie, și neavând la el cheia casei, a așteptat în fața locuinței sale
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
poartă a neutrului dintre originea operei și lumea sa spectrală. Vâslele împinseră corabia în ostrov pentru a arde ce era de ars și-a ospăta. La parâme făpturile se-alăturară mării. În cea mai disperată formă pândește șarpele pe cel sosit a doua oară, cu limba grea și despicată fără cuvânt, împotriva părăsirii, a ochiului ce-1 luminează din spate, tot mai aproape, până la ardere, năpraznică trecere spre ținuturi acustice, unde ce arunci te-alungă pe sub colinele cu livezi și ce
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
Constanța Buzea Protagoniștii El scriind consecvent "năpraznic", între numeroșii lui amici extaziați, pe bune, de opera care i s-a adunat ca de la sine în deloc puține volume incendiare de 20 de ani încoace, ultima sosită este excelenta poetă suceveană Angela Furtună, care-i solicită insurgentului nouăzecist Mihail Gălățanu un interviu pentru nr. 2/2004 al Caietelor botoșănene HYPERION. Dar, fapt care m-a surprins până la mâhnire, dialogul mi se pare compromis, presărat fiind cu prea
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12690_a_14015]
-
indubitabil: dacă place lui Dumnezeu ceva, acolo vom descoperi, mai devreme sau mai târziu, și măturoiul unei cozi negre, stufoase și mirosind a smoală clocotindă. Așa a fost și la "europenele" din Portugalia... Deoarece, încă de pe la "sferturi", echipa selecționerului Lucifer, sosită devreme și cu tot staful în cantonament, începuse să acționeze cu "bătăi pe umăr" și cu păroase obstrucționări pe la țurloaiele celor plăcuți Domnului. Și, de parcă nu ar fi fost de-ajuns: pe la "semifinale", de undeva, din labirinturile "vieții de după moarte
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
stilului Nonei Ciobanu. L-am descoperit pe Radu Zetu un actor cu real potențial, cu valențe importante pe care și le expune inteligent, cu umor și ironie, care rostește și taie bine replica. Ada Simionică este o actriță de curînd sosită aici. Cred că era nevoie de tipul ei de energie, de vibrația ei specială, de mobilitatea ei de expresie. Interpretarea de aici a lui Bogdan Talașman mi l-a reamintit pe tînărul și promițătorul absolvent de acum cîțiva ani, pe
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
înaintea unui bărbat de peste 50 de ani, într-o largă încăpere plină de rafturi pe care se înșirau rînduri de cărți frumos orînduite. Peste puțină vreme au venit Tudor Vianu, poetul Ion Barbu și Șerban Cioculescu. Lovinescu mă prezentă noilor sosiți pentru care eu, bineînțeles, nu eram mai mult decît o tînără doamnă necunoscută primită în biroul marelui critic. Memorabil rămîne pentru mine momentul în care Lovinescu m-a poftit să iau loc în fotoliul așezat în fața mesei sale de scris
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
îl dă cuiva, nu contează cui - apoi inspiră zgomotos și reîncepe. Imperceptibil, tempoul urcă din nou. Profitând de un moment de luciditate, primul cântăreț intervine, în timp ce copilul trece din mână în mână până când se trezește pe brațele unei fetișcane abia sosite care se pregătește și ea de cântare. Bună ocupație pentru mâinile-i tremurânde! Fata rejoacă întreaga comedie a pudorii - capul plecat apoi înălțat, gura acoperită și descoperită, baticul înnodat și deznodat, timp în care Văsîi mânuie cetera - și, în fine
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
malul vecin. Ca un pîrîiaș care trece peste un mușuroi de furnici, Dunărea se umplea treptat de trupuri ce se zbăteau, de capete mici cît gămălia de ac. Erau soldați care voiau să ajungă pe malul românesc, unde ei, abia sosiți, încremeniți cu arma la picior, nu făceau decît să se uite neputincioși. O mare de soldați, o mulțime verzuie, frămîntată, împingîndu-și și retrăgîndu-și marginile zdrențuite. Bărci rotunde și greoaie, încărcate peste măsură, se răsuceau în mijlocul curenților. Pasagerii lor înspăimîntați își
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Emil Brumaru Dragă Mugure, e o zi friguroasa. Scaunul tremura de vînt. O lumină ciudată, sosita dintr-o singură parte a cerului, albă, trecută prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La anticariat, pe Lapusneanu, cele două vînzătoare
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
meu cel mai apropiat, semenului celui mai asemenea mie, ceas care s-a oprit de mult, stă. La el nu mă uit, dar știu că este aici. Tata mi-a dăruit, ca să-i dăruiesc eu lui, un ceas extraordinar, elvețian, sosit chiar de la Geneva, dar din dar se face rai - și-a și făcut o vreme îndelungată - însă se poate preface și într-o adevărată gheena. Fiindcă tatăl meu atotputernic și nemuritor e vârât în țărână. Iar aproapele cel mai apropiat
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
de unde pierde-n adaos abundent, Ca și când nimic nu s-ar fi împlinit, Ci doar în durată Cuvântul întrupându-se. Am semn că tipul textului este Mereu un amestec prezent în prezent. Nimic nu trece ca să vină, ci stă în sine Sosit, ca în Treime în ipostaze neîntâmplat întîmplându-se. * Cu îndoită liniște caut, aștept Ceea ce singură vine, Cartea, ca să-mi confrunt Intuițiile de copil. Efortul de a vizualiza Ce citesc. Căci ce citesc are mai mult din Nevăzut decât din văzut. între
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
ale populațiilor trace din S-E României”, G. Cardoș scrie: „Din surse arheologice și antropologice se știe că tracii s-au format de-a lungul unei perioade îndelungate de timp dintr-un amestec al populației aborigene cu grupurile umane nou sosite. Printr-o dezvoltare progresivă, aceste populații sau constituit în elementele de bază în timpul mileniilor III și II î.H.” (http://www.legmed.ro/files/ revista/2004 4/02-Cardos-%20MtDNA.pdf). Vedem cum știința modernă confirmă cele spuse de cronicarii vechi
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
Las' că luate la bani mărunți sintagmele nu spun nimic: dacă cultura română ar fi divizată doar între aceste două grupuri, rezultă că prezentul e gol ca-n palmă. Cine-ar alcătui ,generația valabilă"? Și cine face parte din ,generația sosită"? (Sosită de unde?) A introduce criterii de ,generație", adică de vârstă, e o formă gravissimă de discriminare și dispreț față de realitate. În această logică, nonagenarii Mihai Șora și Neagu Djuvara ar trebui să aibă tratamentul rezervat cândva bătrânilor în lumea eschimoșilor
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
că luate la bani mărunți sintagmele nu spun nimic: dacă cultura română ar fi divizată doar între aceste două grupuri, rezultă că prezentul e gol ca-n palmă. Cine-ar alcătui ,generația valabilă"? Și cine face parte din ,generația sosită"? (Sosită de unde?) A introduce criterii de ,generație", adică de vârstă, e o formă gravissimă de discriminare și dispreț față de realitate. În această logică, nonagenarii Mihai Șora și Neagu Djuvara ar trebui să aibă tratamentul rezervat cândva bătrânilor în lumea eschimoșilor: după
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]