83 matches
-
din zonele rurale era împărțit în loturi necesare construcției de case și pentru producția de auto-subzistennță, iar pesoanele care le primeau în folosință aveau anumite drepturi asupra acestor suprafețe agricole, dar asta nu îi transforma în proprietari. În colhozuri și sovhozuri exista practica rotirii loturilor în folosință și repartizarea unora noi din loturile colective. Această practică făcea ca loturile individuale arate, cultivate și ameliorate cu grijă, adaptate la agricultura la scară redusă, să fie schimbate după 5-7 ani cu terenuri exploatate
Economia Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/299432_a_300761]
-
Thin, Gherman) din coloniile Bergdorf (Colosovo), Glinstal (Glinoe), Leninstal (Carmanovo) au format primele așezări pe teritoriul satului. Pe atunci satul nu avea denumire. Locuitorii acestei așezări au sădit primele livezi și primele plantații de viță-de-vie. În perioada formării colhozurilor și sovhozurilor aici mai vin și alți locuitori din Ucraina: Lujanschii Timofei, Cipac Ivan, Agatiev Macsim, Bajora Timofei, Pecerski Serghei ș.a. În anul 1932 s-a format sovhozul №4 al trustului de vinuri din Tiraspol, iar în 1933 au fost mărite plantațiile
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
au sădit primele livezi și primele plantații de viță-de-vie. În perioada formării colhozurilor și sovhozurilor aici mai vin și alți locuitori din Ucraina: Lujanschii Timofei, Cipac Ivan, Agatiev Macsim, Bajora Timofei, Pecerski Serghei ș.a. În anul 1932 s-a format sovhozul №4 al trustului de vinuri din Tiraspol, iar în 1933 au fost mărite plantațiile de viță-de-vie cu așa soiuri ca: “Shasla”- 35 ha, ghibrid “Zaibara-14” - 35 ha. În același an gospodăria primește denumirea de Crasnîi Vinogradari (în limba rusă Красный
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
denumirea de Crasnîi Vinogradari (în limba rusă Красный Виноградарь - Viticultorul (Vierul) Roșu). Pe teritoriul satului atunci erau așezate 3 case, construite de nemți, bordee de locuit, o fierărie și o poștă. Din scrisoarea Elenei Isacovna Șapchina, care a lucrat în sovhozul Crasnîi Vinogradari în anii 1937-1948, în calitate de agronom, reiese că suprafața viilor era -70 ha, a livezilor -56 ha, a legumelor - 10 ha, era construit un cămin, o casă pentru opt familii. Apă nu era în sat și se aducea din
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
a Moldovei Sovetice. După anul 1956 o atenție deosebită se acordă diversificării soiurilor de viță de vie cu așa ca: Șasla Alba, Coarna Neagra, Jemciug, Saba, Feteasca, Muscat ș.a. În anul 1960 se unește satul Alexsandrovca Nouă cu Crasnîi Vinogradari, sovhozul dispunînd acum de 406 ha, pe majoritatea lor fiind cultivată vița de vie. Strugurii de cea mai bună calitate erau expediați în multe orașe ale URSS. Venitul mare a gospodăriei (157% rentabilitate) dă posibilitate să se construiască o grădiniță de
Crasnîi Vinogradari, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305119_a_306448]
-
și copii și dus în lagărul de muncă forțată, în GULAG. Ceilalți membri ai familiei erau trimiși în Siberia sau Kazahstan. Cei deportați în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizați la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești. Pentru munca depusă nu erau remunerați echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai. Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportații din
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
Ministerului Securității de Stat a URSS. Ministerul de Interne al URSS, (personal tov. Kruglov) era împuternicit să organizeze escortarea și transportarea deportaților din RSSM, controlul administrativ al acestora în teritoriile noi pentru a evita posibilitatea evadării, angajarea lor în colhozuri, sovhozuri și la întreprinderi. Organizarea echipei care urma să se ocupe de deportare s-a făcut în perioada 23-24 iunie. Din conducere făceau parte: general-maiorul Iosif Lavrentievici Mordoveț - ministrul Securității RSSM, general-maiorul Ivan Ilici Ermolin - împuternicitul MGB al URSS, colonelul Aleksandr
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
ale justiției românești și europene. Sistemul represiv comunist devenea o mașină de tocat vieți.<footnote Dinu C. Gurescu, Uzurpatorii, Editura Vremea, București, 2004, p. 12, 21, 241, 273. footnote> Colectivizarea agresivă s-a făcut după modelul sovietic al colhozurilor și sovhozurilor din URSS. Toți veteranii de război români, care au participat în campania din Est (1941-1944), au văzut cu ochii lor foametea cumplită care îi redusese la tăcere pe toți locuitorii satelor rusești, prin care a trecut armata română, în drum
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
îl va „scurta” întotdeauna. În fapt, particulele întâlnite la cuvinte telescopate vor fi în mod exclusiv abrevieri sau acronime (uneori, chiar unele uzuale). În România socialistă s-au introdus în limbă astfel de termeni preluați din rusă, precum colhoz, proletcult, sovhoz ș.a.
Cuvânt telescopat () [Corola-website/Science/310628_a_311957]
-
Moldovei „cu privire la deportarea de pe teritoriu Moldovei a familiilor de chiaburi, a foștilor moșieri și a marilor comercianți” fiind la număr de 11342 familii ce urmau a fi deportate în Siberia Rusia, iar toată averea lor să fie dată colhozurilor și sovhozurilor. Pentru a acorda ajutor organelor locale în orașe și sate au fost trimiși împuterniciți de partid și de stat, trupe interne, activiști ai satelor. În 1949 pe teritoriul s. Costești se formează 3 colhozuri: Kalinin, Andreev și Novaia Zarea, iar
Costești, Ialoveni () [Corola-website/Science/305685_a_307014]
-
deportată în Siberia sau repatriată în Polonia. După moartea lui Stalin deportațillor li s-a permis să se întoarcă, dar casele lor din Bălții Noi au fost date altor persoane venite din URSS, iar terenurile agricole au fost transformate în sovhozuri. Astfel, polonezii au fost nevoiți să se stabilească cu traiul în alte orașe. În perioada postbelică cartierul și-a mărit suprafața și numărul de locuitori până în 1969 când în Bălți, ca oraș de subordonare republicană, s-a interzis construcția caselor
Bălții Noi () [Corola-website/Science/323113_a_324442]
-
lungul unei străzi și a unui parau. Însă în următorul an se începe cel de al Doilea Război Mondial și toți coloniștii germani au fost forțați să emigreze, sătul a rămas pustiu. După război în baza fostei colonii se întemeiază sovhozul „Pobeda” cu destinația de a se specializă în creșterea materiei prime a culturilor medicinale. Este de menționat că acest sovhoz se supunea direct Moscovei și anume Ministerului Ocrotirii Sănătății al URSS. Din anul 1952 s-a început repartizarea primelor loturi
Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/299703_a_301032]
-
toți coloniștii germani au fost forțați să emigreze, sătul a rămas pustiu. După război în baza fostei colonii se întemeiază sovhozul „Pobeda” cu destinația de a se specializă în creșterea materiei prime a culturilor medicinale. Este de menționat că acest sovhoz se supunea direct Moscovei și anume Ministerului Ocrotirii Sănătății al URSS. Din anul 1952 s-a început repartizarea primelor loturi pentru construcția caselor individuale. La 23 decembrie 1964 apare decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM despre înființarea raionului Suvorov cu
Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/299703_a_301032]
-
din Odesa. Între anii 1983-1985, Țușco și-a satisfăcut stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică. După lăsarea la vatră, și-a continuat studiile, pe care le-a absolvit în 1988. În februarie 1988 a fost numit ca director adjunct al sovhozului "Progresul" din satul Vozneseni (raionul Tarutino). Apoi, în perioada iulie 1989 - iulie 1996, a fost director al sovhozului "Serghei Lazo" din satul natal. Țușco este căsătorit și are un fiu și o fiică. El este pasionat de literatura istorică. Între
Vasil Țușco () [Corola-website/Science/318490_a_319819]
-
vatră, și-a continuat studiile, pe care le-a absolvit în 1988. În februarie 1988 a fost numit ca director adjunct al sovhozului "Progresul" din satul Vozneseni (raionul Tarutino). Apoi, în perioada iulie 1989 - iulie 1996, a fost director al sovhozului "Serghei Lazo" din satul natal. Țușco este căsătorit și are un fiu și o fiică. El este pasionat de literatura istorică. Între anii 1994-2006, Vasil Țușco a îndeplinit funcția de deputat în Rada Supremă a Ucrainei în legislaturile II, III
Vasil Țușco () [Corola-website/Science/318490_a_319819]
-
și ale Comsomolului. A studiat la Școala Superioară a Mișcării Sindicale (1928-1931), iar ulterior a urmat cursuri de perfecționare organizate de CC al Partidului Comunist al Ucrainei (1951-1952). A lucrat apoi în activitatea sindicală la Moscova, ca vicepreședinte al Sindicatului Sovhozurilor și președinte al Consiliului raional Octombrie al Sindicatelor din Moscova (1931-1934). În octombrie 1934, prin rezoluția CC al Partidului Comunist din Ucraina a fost repartizat ca locțiitor al comandantului politic al spărgătorului de gheață "Rusanov". Apoi, în anul 1935, a
Zinovie Serdiuk () [Corola-website/Science/311972_a_313301]
-
al RSSM. Cele 154 de gospădării țărănești, din raionul Bălți, au fost supuse jafului din partea sovieticilor . Ei au confiscat inventarul agricol, mobila din case, terenurile agricole, animalele domestice și alte bunuri materiale. Datorită confiscărilor au fost posibilă crearea colhozurilor și sovhozurile în localitățile respective. În total au fost confiscate 180 de case în valoare de crica 600.00 de ruble, 76 au fost transmise colhozirilor, 9 au fost transformate în cluburi, 3 transmise SMT-urilor, iar 92 de case au fost
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
pe dușman (Vâbiti) și apoi au chefuit (Ugoșea). În sat se găsește moșia principilor Vasilcikov care a aparținut acestora până la Revoluția din Octombrie. În perioada sovietică, moșia s-a transformat în centrul unuia din cele mai vechi colhozuri din țară - "Sovhozul lui Lenin". În martie 1920, moșia «Vîbiti» a fost declarată monument istoric sub paza statului și aici a fost organizat unul din cele trei muzee de viața cotidiană din gubernia Novgorod, dar în 1975 a fost declarată monument arhitectonic de
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
de secole al XVIII-lea-al XIX-lea. Lângă moșie, este un parc cu suprafață de 60 ha ce are multe specii de arbori prețioși, acesta fiind de asemenea un monument istoric care aparținea principilor. În 1918 a fost fondat sovhozul «Vîbiti». În 1924, după moartea lui V.I. Lenin, lucrătorii colhozului au decis să fabrice o cunună care să fie trimisă la înmormântarea conducătorului. Într-un răstimp scurt, cununa de frunze de palm și de lauri a fost făcută de grădinarul
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
brânzeturi, de furaje combinate, de piese de beton armat, de stufit. În anii 70, ai sec. XX, la Cahul funcționau 13 organizații de construcție, 2 baze de transporturi auto, un parc de autobuse și taxiuri. La Cahul se afla sediul sovhozului „Dreptatea”, specializat în legumicultură, și al sovhozului-școală de hidroameliorare „Lenin”, asociațiile raionale „Moldselhoztehnica” și „Moldprodovoșiprom”, gospodăria piscicolă „Priprutschi”. În perioada sovietică, în sfera educației activau Școala pedagogică „A.S. Makarenko”, școală de medicină, 2 școli sportive, școală de muzică, școală de
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
fost încredințată organizarea producerii unor vinuri aromate de înaltă calitate. Tehnologiștii vinăriei sub conducerea lui Nikolai Sergheev într-un timp scurt au dezvoltat o compoziția originală de ingrediente, tehnologia de producere a vinului „Buchetul Moldovei” și a altor câteva. La sovhozul, vinăriei, au fost plantate plante aromatice și medicinale pe o suprafață de 20 de hectare. De asemenea, a fost construită o instalație specială de producere a infuziilor din plante aromatice, producția și îmbutelierea vinurilor aromate. Prin '70-80 vinurile „Buchetul Moldovei
Buchetul Moldovei () [Corola-website/Science/334229_a_335558]
-
încercat să abolească Stațiile Mașini-Tractoare care nu doar că dețineau mare parte din mașinile agricole mari, cum ar fi tractoare sau combine, ci și efectuau servicii cum ar fi aratul. El a transferat echipamentele și funcțiile acestora direct colhozurilor și sovhozurilor. După un test reușit implicând stațiile care deserveau fiecare doar câte un singur mare colhoz, Hrușciov a cerut o tranziție treptată — după care s-a răzgândit și a accelerat ritmul. În trei luni, peste jumătate din Stațiile Mașini-Tractoare fuseseră închise
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
tot foarte antisemiți... — Vi s-a spus că n-aveați voie să ieșiți? — Nu. bineînțeles că n-aveam voie să ieșim din localitate... Nu aveam unde să muncim, nu ne-au dat nici o posibilitate să muncim. În Murafa exista un sovhoz, o gospodărie colectivă unde foarte puțini dintre noi, care au avut noroc, au fost luați la muncă - și li se dădea, totuși, câte ceva de mâncare... Cei care erau meseriași mai lucrau câte ceva: erau cizmari, croitori... socrul meu, de exemplu, era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
murim. Mișcarea este una de solidarizare cu obiectivele anticomuniste și antisovietice ale revoluției maghiare. Adunarea și protestul studenților timișoreni, din 30 octombrie 1956, "se adresa: cultului personalității, staționării trupelor sovietice pe teritoriul României, strîngerii abuzive a cotelor, modului în care sovhozurile acaparau bogățiile țării și chiar, pentru prima dată, studenții au cerut presă liberă" (Lucia Hossu Longin). Astfel de acțiuni, în anul revoluției maghiare, au avut loc nu doar în România, ci și în Polonia, în Cehia, practic în toată Europa de Est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deci erau concepute pentru un fel de spațiu abstract, teoretic. Acest loc - care nu semăna nici cu America, nici cu Rusia, nici cu vreo altă locație - respecta legile fizicii și chimiei și nu recunoștea nici o instanță politică ori ideologică”. Giganticul sovhoz numit Verblud, construit lângă Rostov-pe-Don, la o mie de mile sud de Moscova, cuprindea 375 000 de acri ce urmau să fie destinați cultivării grâului. Ca propunere economică, era un eșec lamentabil, deși, În primii ani, a reușit Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]