225 matches
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > ROMANUL "PUNCTE DE INFLEXIUNE" - CAP.9 (ULTIMA PARTE) Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului Agitația celorlalți se stinse într-o rumoare spășită, ca în interior de catedrală gotică. Fetele, Solitarul, Doc și Diplomatul se lăsaseră copleșiți de tristețe, ceilalți băieți încă se țineau pe poziția de cocoși neînvinși în ring...Totuși, în zadar, atmosfera gravă îi subjuga încet-încet și pe ei. După
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1439100419.html [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
cu disperare, să îți dea eliberare, Să te ierte pentru vină, să te-mbrace în Lumină Și spuneai c-ai să te-ntorci, c-ai slujit prea mult la porci, Că-i destul cât ai trudit și cu glasul plâns, spășit, Că te schimbi, tu ai jurat, dar se vede c-ai uitat. Inima îți e răpusă, de mândrie e condusă, Interesele meschine, te fac iarăși de rușine, Unde-ți e recunoștința? Nu te mustră conștiința? Dragul meu vecin, ascultă! Unde
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1480056068.html [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
primit înștiințarea, deci moștenirea e a ta. - Ba îmi pasă. Se vede că tu gândești cu buzunarul. Nu e a mea și acum dă-te la o parte te rog. Tebruie să plec. Florin se feri din calea lui părând spășit, dar nu era. În inima lui ar fi vrut să-i dea o mamă de bătaie "prostănacului" de Andrei de să o țină minte și când semna ultima hârtie din actele de proprietate. "Ce dacă nu-l cunoaște pe decedat
MOŞTENIREA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 by http://confluente.ro/Mostenirea_i_cezar_c_viziniuck_1359910311.html [Corola-blog/BlogPost/341371_a_342700]
-
ce-n Carte sunt spuse, Sunt certe, mormântul e gol! Cristos a-nviat! Ce mai veste, Ce har am primit noi prin El, Prin crez să avem o nădejde, Crezând, să pășim în Betel, Să punem pe-altarul iubirii Întreaga trăire spășită, Și carnea și patima firii, Să fie acol' răstignită. Căci numai așa putem spune, "Cristos este viu!" Aleluia! Când soarele vieții apune, În zări să vedem Cetățuia. Cu dor să pășim înainte, Cu drag să privim spre Cel Sfânt, Mereu
PE DEALUL GOLGOTEI PE-O CRUCE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1492627386.html [Corola-blog/BlogPost/375310_a_376639]
-
cu disperare, să îți dea eliberare, Să te ierte pentru vină, să te-mbrace în Lumină Și spuneai c-ai să te-ntorci, c-ai slujit prea mult la porci, Că-i destul cât ai trudit și cu glasul plâns, spășit, Că te schimbi, tu ai jurat, dar se vede c-ai uitat. Inima îți e rapusă, de mândrie e condusă, Interesele meschine, te fac iarăși de rușine, Unde-ți e recunoștința? Nu te mustră conștiința? Dragul meu vecin, ascultă! Unde
NU MAI RĂTĂCI, VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1455045892.html [Corola-blog/BlogPost/362265_a_363594]
-
Zgomotoși, ei să atace munții de zăpadă, croind galerii spre derdeluș, sau spre gardurile de uluci unde, când și când, să răsară iepuri și veverițe. Joaca să-i încălzească și să-i potolescă doar când noaptea va veni, târziu. Apoi, spășiți, să-și ia săniile de sfoară și să apară pe la geamuri cerșind intrarea în casă. Acolo, sub geamuri, să ticluiască, chicotind, năstrușnice urături. Să li se dea voie să intre în casă, să se așeze cuminți pe laviță, în rând
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cum_sa_fie_zapada_viorel_darie_1388026461.html [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
lipsește ceva din turmă. O conexiune ruptă. După vreo trei zile mi-am dat seama că-mi lipsea o mieluță mai mică. Unul din lupi își făcuse treaba perfect. Azi-dimineață, când m-am dus la muls, am găsit câinii frânți, spășiți. Gardul strungii era rupt din exterior, deci oile bumniseră în el. Pe o scândură era sânge. Apoi am observat o oaie încolțită de bot. Un mieluț fătat alaltăieri lipsea. Ce se întâmplase? Lupii au intrat în grădină, unde oile dorm
Am tăiat cea mai grasă oaie pe care o aveam și am lăsat-o într-un părău, s-o mănânce lupii by https://republica.ro/am-taiat-cea-mai-grasa-oaie-pe-care-o-aveam-si-am-lasat-o-intr-un-parau-s-o-manance-lupii [Corola-blog/BlogPost/338918_a_340247]
-
dobândă?” Și astfel l-a scăpat Tomescu pe „Radu Spital” de ani grei de pușcărie. Înainte de proces însă, Nichita Tomescu l-a întrebat pe Radu: „Bine, bine, eu te scot din pușcărie, dar unde-s banii?” Radu i-a răspuns spășit: „Măi, Nichita, tu mă întrebi așa ceva? Doar de la tine am învățat: pe ei, pe ei, pe ei!” (adică pe cai). „I-am cheltuit la cursele de cai”. „De atunci a rămas o vorbă printre noi, românii din Montreal: Unde-s
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 by http://confluente.ro/Nichita_tomescu_reprezentant_juridic_al_canadei_la_onu_avocat_al_mafiotilor_si_poet_al_baraganului_.html [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
printre oameni cu ajutorul coatelor. A înțeles acum! Liviu, iubirea vieții ei, nu mai este! Ea-l credea supărat și aștepta răbdătoare (extrem de răbdătoare, căci înveți să fii răbdătoare când trăiești o poveste ireală de dragoste cu un bărbat însurat) ca, spășit, să pună mâna pe telefon ca să reia lucrurile din punctul unde le lăsaseră în seara aceea. Se certaseră. Alinei îi sărise țandăra când i s-a confesat, împărtășindu-i că soția lui își dorește al doilea copil. Ea înțelesese că
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 by http://confluente.ro/Voichita_palacean_veres_voichita_palacean_veres_1372605133.html [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
de timp și-ncrâncenări de veșnicie... ... gonește mai tare amintirile plâng, în genunchi mă imploră speranță să le dau porțile lumii se închid - zgomot defunct, asurzitor cerul își scutură veșmântul de seară lumânările se sting... ... în umbra cuvintelor deșarte stă ea - spășită și gravă în labirint zeii din urmă clipelor toarnă în cupe de argint picuri de otravă... ... du-mă în noapte cât mai departe de fericiri ispititoare trăite cu semnul apusului în sânge primăverile s-au strâns laolaltă florile cerșindu-mi
DU-MĂ DEPARTE, ÎN NOAPTE ... (ÎN MEMORIA UNUI ARTIST) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Du_ma_departe_in_noapte_in_memor_valentina_becart_1357558764.html [Corola-blog/BlogPost/348927_a_350256]
-
fără noimă, presărate cu cuvinte sonore dar inexistente, iar la final i-am pus un titlu... așa... ca să fie. I-am zis: „Albastru transcendent”. La următoarea oră de română, m-am prezentat cu poezia scrisă în caiet. Cu o mutră spășită și cât se poate de serioasă, i-am spus doamnei profesoare: „Mi-am însușit critica. Am citit poezii ermetice și mi-am dat toată osteneala să le pricep, însă efortul a fost zadarnic. Am aici una din ele”. Am ridicat
ALBASTRU TRANSCENDENT de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 by http://confluente.ro/ioan_ciorca_1439784808.html [Corola-blog/BlogPost/373551_a_374880]
-
duh și apă, Căci Iubirea iar mă scapă! Mulți se miră că țin pasul Și-mi aud ușor și glasul Mă prind iarăși strâns de turmă, Căci sunt oaia de pe urmă! Sunt și fiul rătăcit Ce s-a întors smerit, spășit, Când flămânde zile sure Au smuls holdele ce-s bune! Vameș cred c-am fost o clipă Și m-am scurs chiar în risipă, Dar dau totul împătrit Eu de toate m-am căit! Fariseu am fost în vară, Când
GRĂDINA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1457640056.html [Corola-blog/BlogPost/363382_a_364711]
-
dobândă? Și astfel l-a scăpat Tomescu pe Radu Spital de ani grei de pușcărie. Înainte de proces însă, Nichita Tomescu l-a întrebat pe Radu: Bine, bine, eu te scot din pușcărie, dar unde-s banii? Radu i-a răspuns spășit: Măi, Nichita, tu mă întrebi așa ceva? Doar de la tine am învățat: «pe ei, pe ei, pe ei »!” (adică pe cai). I-am cheltuit la cursele de cai.. „De atunci a rămas o vorbă printre noi, românii din Montreal: Unde-s
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX by http://balabanesti.net/2012/02/09/exilul-romanesc-la-mijloc-de-secol-xx-10/ [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
dobândă?” Și astfel l-a scăpat Tomescu pe „Radu Spital” de ani grei de pușcărie. Înainte de proces însă, Nichita Tomescu l-a întrebat pe Radu: „Bine, bine, eu te scot din pușcărie, dar unde-s banii?" Radu i-a răspuns spășit: „Măi Nichita, tu mă întrebi așa ceva? Doar de la tine am învățat: pe ei, pe ei, pe ei!” (adică pe cai). „I-am cheltuit la cursele de cai”. „De atunci a rămas o vorbă printre noi, românii din Montreal: Unde-s
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/_cand_plecam_din_lume_nu_luam_cu_noi_nici_greutatea_scamei_.html [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Opinii > CORNELIU LEU - FUNCȚIONARUL CA (ȘI CU) PILĂ LA PARTID ȘI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE Autor: Corneliu Leu Publicat în: Ediția nr. 1171 din 16 martie 2014 Toate Articolele Autorului Cel mai spășit și mai dreptmerituos în dezicerea de vechiul regim - invocându-și până și tatăl care prin 1946 i-a spus „să nu ia seama la comuniști că ăștia distrug țara” - apărea în cadrul procesului intentat foștilor membri ai CPEx Ion Dincă, celebrul
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/corneliu_leu_1394968248.html [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
ce. Acolo era doar o singură odaie locuibilă, un singur pat, câteva linguri și câteva blide. Stând la discuții în fața casei, mai de-adreptul, mai pe ocolite, veni vorba că, poate, copiii sunt flămânzi. La care tatăl lui George a afirmat spășit că el nu are altceva de mâncare decât niște ceapă verde. Ne-am uitat unii la alții, apoi la copii. La rândul nostru, i-am răspuns că noi am adus doar niște pâini. No fain, vorba ardeleanului, am mâncat ceapă
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1395729859.html [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
era singur, ci însoțit fără să știe de-un ochi iscoditor, nu doar indiscret, aflat dincolo de perete... Angst acceptă explicațiile, părând mulțumit, total fără inițiativă cercetătoare ori deziluzii. Secretarul dădu să plece. Chiar ieși, dar se-ntoarse. C-un aer spășit, îi arătă că partea de jos a ușii e rabatabilă și că pe-acolo i se va da hrana. Ca pentru animalele ocrotite! constată zâmbind. Pentru a câta oară?! Abia după această precizare înțelese la ce trimitea ultima lămurire făcută
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1476602181.html [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
ca pe-o icoană, Pe-a maicii preacurate plânsă geană, Să mângâie naivele picturi Cu picuri de durere din scripturi. Tablourile mele toate-s șterse, Din flori de albăstrele-or să reverse Un pictural de zile odihnite, Duminici pentru suflete spășite, Prelinse din icoane scorojite... Totul se mișcă Totul se mișcă, oscilează mereu, E un pendul în balanță, ateu, Capul mi-e greu, ca ghiuleaua de tun, Ochiul meu drept e mai mic, plin de fum. Lumea se-nvârte și-o
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1436780728.html [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
La începutul lui 2014, primesc un aviz de la poștă. Mă prezint, stau la coadă, primesc plicul, îl deschid. În el, o hârtie de la ANAF din care reieșea că nu mi-am declarat veniturile din PFA în 2013. WTF???? Mă prezint spășită la sediul instituției, unde aflu că... păi, da, am suspendat PFA-ul, dar am făcut-o la mijlocul lui 2012, drept care, în mai 2013, ar fi trebuit totuși să depun o hârtie prin care să raportez câștigul de zero lei din
Kafka, nici nu știi cât de mic începi să fii! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19109_a_20434]
-
cu ce să-și cumpere jucăriile visate. O să spuneți, apoi, că șpaga din învățământ nu e nimic altceva decât echivalentul celei din spitale. Și o să vă răspund că sunt niște diferențe importante: 1. pe-aia din spitale mai toată lumea recunoaște, spășită și umilită, că o dă; 2. acolo miza e pe termen scurt și, de multe ori, antrenează noțiuni ca “viața” și “moartea”. Dacă nu dai șpaga, nu-ți dă punga cu sânge și îți moare bunicu’ pe masa de operație
Copile, mergi și fură un portofel, e spre binele tău! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20212_a_21537]
-
prostie era cât pe ce să provoace un război civil în timpul Olimpiadei de la Sydney și care a batjocorit, prin incompetență, ca nimeni altul, imaginea României! De la faimoasele cuvinte ale lui Postelincu, " Am fost un imbecil!", n-am văzut "patriot" mai spășit decât dl. Ioachim Oană, atunci când recunoștea că vina pierderii medaliei de aur a Andreei Răducan i se datorează în exclusivitate! Astfel de numiri șocante nu indică, însă, puterea PDSR-ului, ci, dimpotrivă, slăbiciunea sa. Un partid care stând patru ani
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
atât mai mult, că nu m-a plătit pentru el. Pur și simplu, din cele 1.330.000 de intrări pe internet, când tastezi în căsuța de căutare a motorului Google, cuvântul tatuaj, el mi-a apărut primul. Și mărturisesc spășit că deși am vrut să-mi fac plină de conștiinciozitate tema, nu m-am gândit nicio clipă să iau la rând cele 1.330.000 posibile surse de documentare, "în română și în franceză". Ca să vă faceți o idee cât
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
cerut lui Helen numărul de telefon al lui Adam, m-am felicitat singură ușurată. M-aș fi trădat iremediabil, iar acum nu mai era nevoie să fac asta. Alo, am spus încercând să-mi iau un ton plăcut, rațional și spășit în același timp. Iartă-mă, Adam, n-o să mai fiu niciodată rea cu tine. Da, bună, pot să vorbesc cu Jack Walsh? a spus o voce. Primul meu gând a fost: de ce naiba voia Adam să stea de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sunt urâte, a spus mama indignată. —Mersi, mamă, am spus eu rânjindu-i satisfăcută lui Helen. Da, mersi, mamă, a zis și Anna. Nu voi, a sărit mama enervată. Mă refeream la surorile lui Brian Keenan. A, am spus eu spășită. Helen îi dădea înainte cu posibilitatea de a fi răpită. Mie mi se strângea inima de mila imaginarului răpitor. Oricine ar fi răpit-o pe Helen ar fi fost convins că a fost victima unei înscenări. Că Helen era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fac copiii, i-am răspuns clătinând din cap cu înțelepciune. Subtextul fiind desigur: „Dac-ai fi fost prin preajmă, ticălosule, ai fi văzut-o crescând.“ Dar n-am spus nimic. Nu era nevoie. James știa. Se vedea pe fața lui spășită și rușinată. —Și o cheamă Kate? m-a întrebat. Valul de furie care a urcat în mine a fost așa de puternic, c-am crezut c-o să-l omor. Nici măcar nu aflase cum o cheamă. Erau atâția oameni pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]