225 matches
-
dea buzna la poartă, grăbindu-se la ore. Puținii profesori care aveau câte o mașină “Dacia” claxonau de zor să li se deschidă porțile mari. Noi stăteam pe băncuța din baraca portărelului, băncuță aflată chiar lângă ușă, cu capetele plecate, spășite și gândindu-ne cu Îngrijorare la cele ce aveau să urmeze... A venit din nou vremea să găsim cât mai repede o soluție de salvare din această situație chinuitoare. În Învălmășeala care s-a creat, portărelul ne-a săpat din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se temea să nu se dea de gol. De altfel, nu știa ce să creadă. I se părea de necrezut ce i s-a întâmplat și, destul de orgolios, nu ar fi vrut să fie luat în râs. S-a apropiat spășit, încet, cu cea mai potrivită expresie de nevinovăție pe care o putea înfățișa. Bunicule, te superi dacă te întreb ceva? Nu, tataie! Despre ce este vorba? i-a vorbit bunicul mângâindu-i fruntea. Vino lângă mine, aici, pe bancă! Bunicule
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Irina? Ți-am spus de la-nceput că ai făcut o tâmpenie? Uită-te-acum la tine. Ce s-a ales din talentul tău, din tot ce ai fi vrut odată să faci?“ Mă așteptam să lase bărbia în piept și să plângă, spășită, dar deodată mi-a aruncat o privire ironică și trufașă, de parc-ar fi spus: „Știi ce, las-o baltă cu rahaturile astea...“ Era ca și când sub dis perarea ei circumstanțială încă ar fi subzistat o mare putere întunecată. Imediat, însă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unde se Îmbătau ofițerii topografi În frunte cu taică-tău, pentru că erau tineri și nu puteau visa altfel, ca să vadă frumusețea lumii, și Își tăiau cravatele și le atârnau de lustra bodegii și cântau, apoi se Întorceau acasă și tăceau spășiți, de parcă nevestele lor ar fi fost organele partidului, scârbite cum erau de atitudinea soților, care dezonorau uniforma de ofițer al marii armate române. Numai pușcăria din Bariera Ploiești a rămas În picioare, neclintită, necesară, asta nu va fi dărâmată În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cuminte pe un fotoliu și se prefăcea că citește. — Vino Încoace, băiatul tatii - și tonul melodramatic pe care taică-său i se adresase, tandrețea neobișnuită a vorbelor lui l-au descumpănit pe Lucian, care s-a apropiat supus, mai degrabă spășit, și s-a lăsat luat În brațe ca un copil. Semn rău, s-a gândit el. Au rămas așa secunde bune, Vasilica Îi privea cu ochii În lacrimi. — Veniți să mâncăm. S-au așezat la masă, bătrânul și-a pus
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
din scris și măsurându-l pe gestionar cu privirea. Dar cu gestiunea ce-i facem?... Vezi? Asta-i chestiunea!... Domnu șef... Domnu Stelică... Lăsați-o dracului de chestiune..., că nu s-o face gaură-n cer, grăi cu o mutră spășită gestionarul. Domn șef... Domnu Stelică..., repetă lucrătorul din comerțul socialist, apăsând pe cuvinte, hai mai da-ți-o dracului..., că oameni suntem cu toții!... N-are partidu și guvernu grijă de noi, ăștia amărâții?... Nu suntem noi ai partidului?... Toate-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Își termină numărul, Brândușă se opri la doi pași de tablouri, cu spatele la ele și zise: Acești patru pictori pot spune cu sufletul Împăcat, fără deosebire de naționalitate: Am pictat pe-acest pământ, s-avem glorie-n mormânt! Amin, răspunse mulțimea spășită, cu gândul la toți cei duși și nu doar la pictori, Întrucât fiecare dintre ei avea pe câte cineva mutat la cele veșnice, chiar și fără să fi pictat vreodată. Kutya fasza de glorie, zise Nagy Oszkár furios. De unde scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tocmai Media, dintre toate feteleă Dispărută, dar unde? Să-i fi urmat pe Virgil și Vultur-în-Zbor. Dar cât de departe? Și i-au cerut-o ei? Au vrut ca ea să vină cu ei? Și se va mai întoarce oare, spășită, târându-se și cerând iertare? Iocasta ar fi vrut să creadă că da, dar și-a amintit și ea de Liv; și a știut că Media nu se va mai întoarcedecât dacă n-avea încotro, numai dacă nu va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de actori. Spectatorii nu o puteau observa, dar puteai vedea prin ea foarte ușor, de aproape, exact ca în ferestrele fumurii ale unei mașini. E cineva acolo? întrebă Violet, întorcându-se. Cred că avea o ureche de pisică. Puțin cam spășit, Sally își făcu apariția pe scenă, urmat de Hugo și apoi de mine. Era pentru prima dată când ajungeam acolo, deși Bez îmi făcuse turul clădirii cu câteva zile în urmă; scena era atât de mult înclinată încât mă bucuram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu capul dat pe spate, scoase câteva rotocoale de fum înainte să spună: „Și eu!“, după care își stinse țigara și o porni la pas; Moth, tipa roșcată, o luă la fugă, cu un „Și eu!“ puțin întârziat, aruncându-se, spășită, la picioarele Titaniei; Tabitha nu dăduse încă nici un semn. Zânele se uitară în jur, îngrijorate. În cele din urmă, capul Tabithei se iți deasupra unuia dintre mobile. Și eu! strigă ea triumfătoare și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am ocolit? CĂLĂUL: Ești un fraier, Gufi. Domnul a renunțat de mult la plângere. GUFI (Pierdut.): Chiar așa? Și eu, care vă adusesem o pară... GARDIANUL: Dă-o-ncoa’! GUFI: Ce păcat, ce păcat! (Către ARTUR.) Chiar ați renunțat? ARTUR (Spășit.): Da... GUFI: Ce păcat! Dacă ați fi știut ce frumos urma să vă vorbesc... Cât de elocvent aș fi fost... Cum v-aș fi convins să renunțați, cu ce argumente... Ați pierdut o mare ocazie... Aș fi fost magnific... COLONELUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așază turcește pe marginea gropii.): Tu l-ai lăsat să se subțieze? Eu l-am lăsat să se subțieze. Nu-ți mai amintești nimic? BRUNO: Nu. GRUBI: Nu-ți mai amintești cum a-nceput, dintr-o dată... la-la-laaa... Nu? BRUNO: Nu. (Spășit.) Zău, ne pierdem vremea aici. Se așază lângă GRUBI.) (Apare OMUL CU SACAUA; se oprește, îi privește pe cei doi, se uită în groapă.) OMUL CU SACAUA: Ia te uită! Stați aici și nu faceți nimic BRUNO: Ia mai taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
din când în când, ne mai trimitem câte o felicitare.“ Matvei s-a ridicat brusc. A dat să o zbughească spre ieșire. L-am prins de haină. „N-am bani, Matvei. Ai spus că faci tu cinste.“ S-a întors spășit. „Iartă-mă, frate Simioane. Am uitat. Am văzut că s-a făcut două și înseamnă că s-a deschis la ambasadă. Mă grăbesc, zău.“ A plătit și am pornit spre stația autobuzelor de la cofetăria „Scala“. Mergea grăbit, parcă voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Era primăvară, mijloc sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat și eu la ea. Pofticios, furios, spășit, implorând-o, uimit de frumusețea ei, scârbit că se îndoise de mine, bălos, cu jalea că n-o pot răsturna pe catedră, cu duioșia că-și ofilea frumusețea cu aiurelile acelea de ablative și perifraze, cu ista veritas, etiam si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întărea nimicul într-un trup de adevăruri. Povestindu-i bătrânului, simțeam cum îmi birui Moartea. Cum revin la viață cu alte puteri. Cum ea se duce spășită în pustia nopții. Nu înfrântă, nu am cum să o înving, ci doar spășită, ușor înveselită că s-a lăsat păcălită, amăgită de necazul meu, de spaima mea de pe acel pat de spital. Acum, când vede că îmi revin biruitor prin text, se retrage, amânându-și pentru altă dată clipa izbânzii depline. Știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
audiență. La Monica, la Iartă-mă, la Teo. Silă! Ne era silă de cei care otrăviseră mințile părinților noștri, de patriotismul fotbalistic, de naționalismul bisericos, dar și de ungurii mereu la guvernare, silă de cumințenia nespălaților, de sfioșenia de târfă spășită a patriei, dar și de Înalta prestanță a unor Pleșu ori Rrrrăzvan Theodorescu. La ce bun? Li s-a tot dat ocazia, n-au făcut nimic! Pudoarea foștilor deținuți politici! La ce bun? Atâția ani de foame! La ce bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
scoate capul cu permanent lung pe fereastră: Leo, ia naibii proastele astea de-aici, că nu-nțeleg nimic! Două zile mă țin tare, apoi o iau la întrebări. De unde știa ea o limbă așa ciripită, de unde îi aflase ăla numărul. Spășită, îmi spune că maică-sa o înscrisese la o agenție matrimonială, doar așa, din curiozitate. Italiana o știa de la primul și unicul prieten pe care-l avusese înaintea mea. Ce prieten? Unde l-a cunoscut? Cum arăta? Ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dependente de el. Chiar după externare, cele mai multe reveneau negreșit. Și-apoi nu era plăcut să fii înconjurat de atâta carne tânără, albă, delirantă? La despărțire am luat-o pe Sabina la rost: cum naiba ajunsese prizonieră acolo? Mi-a răspuns spășită că ea venise doar la un control. Odată intrată pe poartă, maică-sa îi șterpelise actele din poșetă și-o internase forțat. De parcă avea zece ani. De fapt așa făcuse Maria mereu: la cea mai mică depresie își băga fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cam sărat - a răspuns Hliboceanu, râzând din toată inima. Pentru așa o greșeală, Costache va plăti scump - a spus moș Dumitru, printre hohotele de râs ale celorlalți. Costache crâșmarul, care „din întâmplare” se afla lângă masa cărăușilor, arborând o înfățișare spășită, a vorbit moale: Cer iertare cinstitului gospodar și proaspăt cărăuș pentru neatenție la potrivirea din sare a rachiului...Altădată am să fiu mai cu băgare de seamă la așa o trebușoară delicată. Un nou hohot de râs a zguduit geamurile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nimicnicie - se adună, se-nchină laolată și audiază pasaje din cărțile lor sfinte, lălăite sau spuse-ntr-o altă limbă, pentru a fi îngreunată înțelegerea lor! Funcție de confesiune, casele sînt pline de desene, statui antropomorfe sau cuvinte, iar ei par spășiți sau veseli la grămadă, manifestîndu-se mecanic, imitativ, repetitiv... Pînă nu demult, angrenarea lor în fenomenul religios le cerea să privească viața ca pe un fenomen singular în Univers, să accepte nu limitarea rațiunii, ci însăși bagatelizarea ei, ceea ce este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
să-ți spună că a fost chemat de căpitanul Vătrai să dea socoteală... tu ai uitat că pe lumea asta există și <omul din umbrăă. Așa că, acum ai să-ți amintești”... În clipa următoare, ușa s-a deschis. Cu figură spășită, a intrat „doctorașul”. ― Să trăiți! „Hopaaa! Cine te-a mai salutat așa? Poate vizitiul dispensarului din Pomârla... Altcineva nu știu s-o fi făcut” - l-a luat la vale gândul de veghe. „Mulțumesc pentru așa ajutor, cumetre. Știi povestea cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o torță. Nu am putut observa când i-au sfâșiat veșmântul, cu toții se aruncă spre ea s-o sfâșie: e o scenă mută, dar de o mare intensitate, precum În vestitele imagini ale lui Botticelli, delitti d’amore. Ea stă spășită, renunțând la orice Împotrivire, când ogarii Însetați de sânge ai seniorului castelului sar s-o devore (nu sar, au și sărit deja, căci, iată, pe pulpa ei, se vede o rană adâncă, iar sângele țâșnește În stropi mari, pătând carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bună În comunitate, nu ar ști sub ce formă să o facă.) „Ceea ce gura se deprinde să spună inima se obișnuiește să creadă.” (Ch. Baudelaire) Pisica blândă zgârie rău. (Surprizele cele mai neplăcute le avem de la cei aparent smeriți sau spășiți.) Nu știu, n-am văzut, nici p-acolo n-am trecut. (Egoistul se gândește doar la liniștea și la bunăstarea lui: „De ce să te legi la cap, dacă nu te doare?”.) Însă condiția umană ne pretinde reversul acestei atitudini: „Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
bună seamă, ca la orice om normal, și asta), ci un soi de credință care impune o adevărată religie a simțurilor. Lexicul semnalează că avem de a face cu un psalm laicizat, în care iubita este zeificată, iar amorezul oficiază, spășit, în acel templu al iubirii care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent întru totul, la misticism". Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un erotism apăsător
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Postelnicu pe Ceaușescu, să nu-i lase singuri, să nu cumva să părăsească jilțul de conducător, că ei numai pe El îl au, chiar dacă votanții i-au dat cu tifla), dar asta e, îmi pun cenușa în cap și admit spășit că domnul Cârlan sprijină reforma morală în partid, că luptă impotriva nepotismului și a principiului dinastic în politică, că vrea ca structura de finanțare subterană a partidului său să fie dracului o dată anihilată, că e de acord, firește, ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]