46 matches
-
de nu se mai cunoșteau, cu expresia de groază și desperare în fața, mai toți acești nenorociți [î]și ridicaseră mânile deasupra capului, râmâind astfel încleștate. La mulți le ieșiseră ochii din cap și albul ochiului contrasta teribil cu negrul obrazului. Spăimântător era aspectul acelora cărora limba umflată, le ieșise pe jumătate din gură. Dinții le erau adânc intrați în limbă. Mulți aveau osul nasului zdrobit, sau că au căzut pe scară, sau că au fost călcați de alții. În primul etaj
Un reportaj ocazional: Eminescu descrie incendiul unui faimos teatru din Viena by http://uzp.org.ro/un-reportaj-ocazional-eminescu-descrie-incendiul-unui-faimos-teatru-din-viena/ [Corola-blog/BlogPost/93225_a_94517]
-
percep altceva decat țăcanitul ucigător al roților, sus, deasupra mea. Veneau mașini din toate direcțiile, eu îmi pierdusem suflul, picioarele mi se îngreunaseră , un vârtej cenușiu, în care intrasem, îmi întuneca privirea. Îmi trecu prin minte versul lui Nichita, „Cu spăimântătoare viteză / am trecut prin tunelul oranj„... Tunelul morții... Nu mai aveam percepții vizuale, doar mentale... Și cenușiul care-mi pătrundea în propria ființă prin pupile deschise , într-un flux rapid, neîncetat, mă rupea cu totul de o realitate pe care
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488110404.html [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
mai adânci știința noastră secretă! Aia e! Ei, da! Aici așa era! Porni un uragan de întrebări la care acum răspundeau și cei doi, Relu și Nelu, care împărtășiseră ca frații toate chinurile îndurate când cu intrarea în negurile în- spăimântătoare ale bălții fantomă. Spre dimineață, pe când se întorceau spre casă, mereu surprinzătorul Melu, mai spuse: - Uăiii, nici dacă-l pii’ndeam pă Moby Dick nu eram mai baștani! Ceilalți remarcară în tăcere înțelepciunea devotatului lor prieten, urmând ca în zile
HOBBY de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1436864256.html [Corola-blog/BlogPost/365899_a_367228]
-
său din "CAFENEAUA", Horațiu Mălăele a spus: „mai limpede că orice, mi-am descoperit ambițiile și slăbiciunile, norocirile și nenorocirile, viața mea, a voastră, a noastră și toate la un loc răsturnate în viața acestei familii imaginate - oglindă vie și spăimântătoare a vieții noastre pe pământ." Biletele se găsesc la Palatul Național al Copiilor, în oficiile Postei Române, în magazinele Inmedio semnalizate Bilete.ro, în magazinele Germanos, Diverta, în magazinul Biletoo din Unirea Shopping Center (parter), magazinele Flaco, Librăriile Adevărul și
Cafeneaua by http://www.zilesinopti.ro/articole/6178/cafeneaua [Corola-blog/BlogPost/97879_a_99171]
-
Barițiu scria în "Părți alese din istoria Transilvaniei pre două sute de ani în urmă" (1889-1891) că „el însă nici nu simțea trebuința de a întinde vorbă multă și a ținea prelegeri de dogmatică, precum făceau iezuiții. Prin cuvinte scurte, dar spăimântătoare... știu să bage în fiori pe miriadele de oameni. Vai de capul vostru, ați vândut sufletele voastre; dezlegarea morților voștri nu e dezlegare, ci osândă; parastase, pomeni și sărindare le-ați plătit cu totul în deșert la popi nelegiuți, la
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
ale lui Ipsilanti, Pravilniceasca Condică, a fost primită cu rezistență îndârjită de boieri. La începutul secolului al XIX-lea, datorită exploatării și jafului, condițiile de viață deveniseră extrem de precare, locuitorii de la sate fiind „reduși la ultima extremitate a celei mai spăimântătoare mizerii” Corupția era generalizată și fără limite, „toate dregătoriile, de la prima până la cea din urmă” erau „cumpărate cu bani”. Cumpărarea domniilor costa enorm. De exemplu, Mihail Șuțu a plătit 3 milioane de piaștri, iar domnul Ioan Gheorghe Caragea, care plătise
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
și disproporționată în contra islamismului învingător a cărei culme strălucitoare au fost victoriile lui Ștefan cel Mare, lupta care, cu mult înainte de aparițiunea politică a Rusiei pe scena lumei, a oprit la Dunăre, parte prin arme, parte prin înțelepte tractate, progresele spăimântătoare ale Semilunei. În sfârșit, împreună cu Moldova, a intrat cu înalta Poartă în acele relații rău definite pe care diplomația modernă, în lipsa de alte cuvinte, le-a caracterizat prin numirile împrumutate dicționarului feodalităței, de suzeranitate și vasalitate, dar care în drept
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în cazuri ce cunoaștem de mai multe ori. Practica uzurară îngăduită de legi, fiind consfințită de judecători, efectul moral a trebuit să se producă în societate și prin contagiunea ei. Nu e îndoială că uzura s-a lățit în mod spăimântător. Nu putem contesta, în interesul adevărului, că și orășenii români asemenea esercită practica uzurară. Nu ne mai mulțumim cu foloase mici de 8 la sută, de 10 la sută. Dăm bani împrumut, la români cu deosebire, cu ipotecă reală, cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ori i s-a demonstrat că nu este exact: Că numai de la 1869 s-ar fi ivit deficitele, pe când cu toții știm că împrumutul domenial s-a contractat în singurul scop de-a plăti datoria flotantă a statului, sporită în mod spăimântător mai cu seamă prin gestiunea roșiilor din 1867 și 1868; Că conservatorii au creat diferite impozite în anii 1871 - 1875, pe când iarăși este cunoscut că drumul de fier Stroussberg este o moșteniră lăsată de roșii și că dânșii contractaseră obligația
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
din casă; "dar din fericire pentru Paul ea pierduse limba pentru totdeauna". Pe la zece ore seara se păru că, prinde putere deodată și începu să strige grozav. Familia imperială alergă iute lângă dânsa; însă, prințesele fură depărtate de la acest spectacol spăimântător. În fine Catarina dete un țipăt plângător, ce fu auzit în apartamentele vecine, și muri după o agonie de treizeci și șapte ore. Vom mai adauge numai atâta că maiorul Masson, francez de naștere și om, de o mare fineță
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
împăratul observă aceasta și strigă cu o voce înțeleasă și cu un aer de satisfacțiune: " Ce frumoasă zi astăzi! " El chemă pe împărăteasa și, sărutîndu-i mâna, [î ]i zise: " Trebuie să fii foarte obosită? " Și apoi recăzu într-o slăbiciune spăimântătoare. In acea seară încă oarecari simtome favorabile în starea sa hrăniră speranța ce aveau în însănătoșarea sa. O vizicătoare se aplicase, stomacul era degajat, se aștepta cu siguranță o criză și fericitele efecte ce se sperau de la ea asupra mersului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de nu se mai cunoșteau, cu expresia de groază și desperare în fața, mai toți acești nenorociți [î]și ridicaseră mînile deasupra capului, rîmîind astfel încleștate. La mulți le ieșiseră ochii din cap și albul ochiului contrasta teribil cu negrul obrazului. Spăimântător era aspectul acelora cărora limba umflată, le ieșise pe jumătate din gură. Dinții le erau adânc intrați în limbă. Mulți aveau osul nasului zdrobit, sau că au căzut pe scară, sau că au fost călcați de alții. În primul etaj
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cursul pe care-l au astăzi. Nimic mai lesne de produs, nimic mai greu de mănținut ca iluzia economică. În ziua în care nu vom mai avea nimic de amanetat gestiunea financiară a partidului liberal se va arăta în toată spăimântătoarea ei goliciune, deși partidul are obiceiul de-a se retrage de la putere când se-nfundă lucrurile și de-a lăsa ca alții să le descurce, alții să astupe golurile. Cum e problematică răscumpărarea din punt de vedere economic, tot așa
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
rechiziție de oameni și materiale, pun o perdea înaintea ochilor capului statului și-l opresc de-a vedea ranele {EminescuOpXI 168} nu ale unei părți, ci ale corpului întreg al societății române, rane cari cresc și se-nveninează c-o spăimântătoare repeziciune. Ne-am împlinit astfel o datorie de conștiință, o datorie respectuoasă cătră unul din cei mai înalți factori ai formulei noastre politice, lăsând ca, la rândul său și de-o va voi serios, el să poală cerceta și vedea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în acea foaie Dramele Baraganului, scriere originală (foarte originală! ) contimporană. Prima parte: convertirea banditului, cârcima de la cărare. Iată textul începutului: Era timpul înfiorător. Sara unei din cele din urmă zile ale lui fevruarie anul 1848 adusese cu sine un viscol spăimântător. Ninsoarea grozavă ce începuse de cu ziua, nu mai putea cădea. Ea era oprită de un viscol furtunos; și supunîndu-se astfel unui element mai puternic decât dânsa ea alerga rătăcindă prin aerul rece și aspru. Din astă cauză, se putea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
că nu-i destul ca un bulgăraș ori un grecușor să se frizeze trei ani în Paris pentru a se-ntoarce de acolo român neaoș. Ex.: "Populația noastră agricolă a discrescut în cei din urmă" cinci ani de uă manieră spăimântătoare " 2) A doua cauză a crizei financiare este că mulțime de oameni de teapa doctorului, cam târziori la minte, în loc să se ocupe cu lucruri folositoare, precum punerea în stare normală a ciubotelor vechi, revenirea asupra căilor acului de-a lungul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
reformelor ar fi existat vro deosebire de păreri între marele vizir și prezidentul Consilului de Stat. [26 noiembrie 1876] TURCII NOȘTRI Se vede că prin Țara Românească se lățise știrea despre vro navală turcească, și desigur în mod atât de spăimântător încît "Romînul" se vede silit a dezminți știrea. Iată ce zice ziarul: O mare panică s-a răspândit astăzi în București, comunicîndu-se de la orașele de porturi, unde ea este și mai mare: trec turcii! este țipetul ce se aude, și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nenorocire abătută cândva asupra lumii. Din toate părțile soseau trăsuri, cu femei palide, aproape leșinate, ținând la nas sticluțe cu eter. Oameni străini, ciudați și ceremonioși, luau în primire porțile îmbrăcându-le în pânze de doliu, transformându-le în negre, spăimântătoare arcuri de triumf; nimic nu era mai bine organizat în orașul acela decât ceremoniile funebre (G. Bogza, 1968, p. 172). Însoțit fiind de ironie sau portret, efectul constatării este și mai puternic: Dl Guță Tătărescu e un june norocos și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
acțiune socială. Întâlnim aici un Gusti cald, ușor sentimental, apropiat de problemele și necazurile țăranului, înțelegător cu unele scăderi morale (alcoolismul), explicându-le prin crunta sărăcie în care țăranul se zbate. Preocupat de dobândirea încrederii din partea săteanului, izbit de „ruptura spăimântătoare” produsă între țărani și orășeni, necăjit de faptul că țăranul și-a pierdut încrederea („din primul loc ești privit ca străin, străin de port, de apucături, de tot”) - „și lipsind încrederea, s-a dus pe copcă orice străduință de a
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în ținuturile Suceava, Neamț, Bacău, Tecuci, Tutova, Vaslui, Lăpușna, Orhei, Soroca, Cernăuți, Dorohoi, Cârligătura, - Vodă Duca vârându-l în închisoare și supunându-l la cazne care au avut drept rezultat slobozirea pentru vistierie a 250 pungi de bani, „o sumă spăimântătoare pentru acea vreme"; Miron Costin care critica cu asprime orânduielile lui Cantemir, fusese și el Mare logofăt al lui Duca Vodă în cea de-a treia lui domnie și a adunat și el numeroase moșii și sate - la Neamț, Dorohoi
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
te vâra în friguri la cea dintâi ațintire. La 18 aprilie 1839, Gavril debută în noua lui meserie, punând ștreangul în gâtul tovarășului și a prietenului său Ion Chetrariu. O dată cu întâia sa operație de curățire a societății de un criminal, spăimântător, Gavril țiganul își recăpătă o libertate relativă, prin faptul că îi fu îngăduit să locuiască în oraș, într-o uliță dosnică din apropierea Criminalului, astăzi strada Fătu, însă cu condiția de a nu părăsi nici o clipă Iașul și a fi gata
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
aș muri, m-ar ucide tăria ființei ce are. Frumosul nimica nu este decât Început unei spaime, iar dacă-l putem Îndura și de stăm admirându-l, e că din dispreț, pregetând, el nu ne distruge. Oricare din Îngeri e spăimântător. * * * Am cunoscut-o, ca să spun așa, pe Lucreția Andriu, pe patul de moarte, căreia i-a rezistat cu voința Lady-ei Ligeia a lui Edgar Poe, admirabil tradusă de ea. După exemplele date mai sus putem spune că această Moarte se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nu stă în provocarea muntelui, ca "vânător de Dumnezeu", precum la F. Nietzsche. Dimpotrivă, drumul inițiatic al magului eminescian este diferit și față de basmele românești: nu există piedici, urmăritori, pe drumul inițiatic. Imaginile cosmice nu sunt surprinse gâfâind, pe cărări "spăimântătoare", ci dintr-un ochi de pasăre care planând deasupra lumii sărbătorește frumusețea lumii. Nu putem decela la el o privire "revoltată" aceea ar distruge, ar arde toată schelăria "surelor văi de chaos" din jur. Eminescu nu este un "vânător", ci
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Lumînările de la nuntă se păstrează pînă la Paștele viitor, cînd trebuie arse în întregime la înviere, precum și [în] cele trei nopți. Cînd după cununie se arde toată lumina îi semn că omul cununat nu va trăi mult. E o prevestire spăimîntătoare că se rupe lumînarea mirilor în timpul cununiei: moartea. Cînd un om bolnav ajunge în agonia morții, i se pune în mîna dreaptă o lumînare de ceară aprinsă, ca dîndu-și sfîrșitul să nu se apropie duhurile necurate de dînsul și pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
face dovada unor resurse de memorialist, povestind convingător despre sosirea lui în țară sau realizând o interesantă descriere a Bucureștilor acelor ani, amestec de lux și mizerie. E sugestivă mai ales o evocare a orașului bântuit de ciumă, cu priveliștea „spăimântătoare” a sinistrelor convoaie de înmormântare. A mai scris (și sub pseudonimul Contimporanul) cronici dramatice și muzicale. Împreună cu C. A. Rosetti editează mai multe calendare. Înclinația lui era de a face operă de popularizare. Pentru scena românească produce comedii și vodeviluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]