134 matches
-
Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acestă ascultati-L”. Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte” (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36). Schimbarea la Fața ne descoperă că Hristos a fost cu adevarat Fiul lui Dumnezeu. Prin firea omenească pe care a asumat-o, ne-a fost descoperită dumnezeirea Să
Schimbarea la Fata a Domnului (dezlegare la peste) [Corola-blog/BlogPost/94039_a_95331]
-
Carmen Focșa Trăim grăbiți de parcă-ncercăm Să scăpam de o povară, de o obligație mondenă În care să nu ne-ntrebe nimeni prea mult, În care darurile să nu ne-spăimânte La gândul că trebuie să le-ntoarcem înzecit, În care moartea celuilalt să nu-nsemne Doar fatalitatea ajunsă deocamdată la o altă adresă. Numai atunci când ni se pare că iubim Ne-ascundem după vorbele altora Să trecem în contul altora
Grăbiți by Carmen Focșa () [Corola-journal/Journalistic/4466_a_5791]
-
va prăvăli nouă piatră de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea, mai
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
venit de-a dreptul din Rai? Și are darul să facă minuni, pentru care nimic alta nu poftește decât murături. Și când a fi gata, să-l pomenim cu praznic la călindar. NIȚĂ: Cu praznic la călindar? ILINCA: Nu te spăimânta, părinte, că pân-atunci mai este. Mai are treabă pe-aici sfinția sa. DUMITRAȘ (supărat): Ilincă, ți-am mai spus: stăi cuminte acolo unde te afli! Și mie taica Sisoe să-mi răspundă ce și cum l-oi întreba, da' de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Îl Înghionti pe tînăr, văd o minune! Rusul se frecă temeinic la ochi, tresări, Își făcu de trei ori semnul crucii, mormăi o rugăciune, apoi Încă una: — Ochiul lui Dumnezeu, Iuri, soarele nopții, ochiul Dom nului asupra noastră, nu te spăimînta, uite! Și ținti cu degetul spre un colț de cer unde verdele se făcea mai palid plouînd de sus cu raze, apoi spre alt petec unde părea că se Înjgheabă un vîrtej trandafiriu. Caii, odată cu Încetarea imboldurilor, o luaseră la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pentru cezàr să-ți lùcri vìa dar încă și mai rea ar fi ce nu-i: sclavìa... ...viclene amăgiri - dospite prin hrisoave în lanț te-au potrivit - cu-mpărătești voroave! doar Hòrea și crai Iancu ți-s lumina cu care-ai spăimântat - la rădăcină - vina! și-ai ars - Ardealule - pe munți și la câmpie zorii-unei lumi ce va mereu să vie: nădejdea în martiri și sfinți ți-ai pus iar dacii - astfel - fruntea-le-n pământ n-au scurs... ...scârnava hoardă - -n
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
doua naștere nu este mai puțin importantă decât prima, ci neobișnuită, plină de spaimă și de cutremur. Atât de minunată și neobișnuită a fost venirea Sa, că îngerii dănțuiau și vesteau bucuria adusă omenirii, iar proorocii, încă de demult, se spăimântau că „Dumnezeu S-a arătat pe pământ și cu oamenii a locuit împreună". Prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu omul își recapătă starea și demnitatea originară Fiind Fiu adevărat al Dumnezeului Celui fără de început, a primit să audă spunându-I-Se
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
doua naștere nu este mai puțin importantă decât prima, ci neobișnuită, plină de spaimă și de cutremur. Atât de minunată și neobișnuită a fost venirea Sa, că îngerii dănțuiau și vesteau bucuria adusă omenirii, iar proorocii, încă de demult, se spăimântau că „Dumnezeu S-a arătat pe pământ și cu oamenii a locuit împreună". Prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu omul își recapătă starea și demnitatea originară Fiind Fiu adevărat al Dumnezeului Celui fără de început, a primit să audă spunându-I-Se
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363469_a_364798]
-
doua naștere nu este mai puțin importantă decât prima, ci neobișnuită, plină de spaimă și de cutremur. Atât de minunată și neobișnuită a fost venirea Sa, că îngerii dănțuiau și vesteau bucuria adusă omenirii, iar proorocii, încă de demult, se spăimântau că „Dumnezeu S-a arătat pe pământ și cu oamenii a locuit împreună". Prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu omul își recapătă starea și demnitatea originară Fiind Fiu adevărat al Dumnezeului Celui fără de început, a primit să audă spunându-I-Se
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344366_a_345695]
-
doua naștere nu este mai puțin importantă decât prima, ci neobișnuită, plină de spaimă și de cutremur. Atât de minunată și neobișnuită a fost venirea Sa, că îngerii dănțuiau și vesteau bucuria adusă omenirii, iar proorocii, încă de demult, se spăimântau că „Dumnezeu S-a arătat pe pământ și cu oamenii a locuit împreună". Prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu omul își recapătă starea și demnitatea originară Fiind Fiu adevărat al Dumnezeului Celui fără de început, a primit să audă spunându-I-Se
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
în clipe de răgaz, a' lui Boc hidos strigoi, O să-ți bage pe grumaz doar cârnați de la Pleșcoi, De-ai să ceri tu, disperat, dracușorilor zapcii, Ca, în groapa cu rahat, să te-arunce să-ți revii” ... “Auăleu, sfinția ta!” Spăimântat de-așa calvar, Prăvălindu-mă-n podea să pup poala popii iar, “Uite, dau și-un acatist, fac mătănii câte vrei, Nu știu dac-aș fi băsist ... mama lor de PDL-ei! Însă de-i așa păcat, să mă ierte Dumnezeu
DEMOCRAŢIE CREŞTINEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352267_a_353596]
-
au înspăimântat de aspectul trist, spre a nu zice mai mult, ce-l înfățișează israeliții polonezi care împovărează orașele noastre. Când ei au cercetat mai în fond comerțul, industria și mediile de conviețuire a acestei mulțimi, acești călători s-au spăimântat și mai mult, căci au văzut că jidovii sunt consumatori fără a fi producători. Și că marea, și pot zice, singura și principala lor industrie, este debitul băuturilor... Miniștrii ai României, ai unei țări cu un regim constituțional, noi nu
CAP. 3 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355858_a_357187]
-
Ruști , exemplificat un bocet vechi românesc, despre exact acest rol al simbolului lup, cel de purtător de suflete, cel cu acțiune psihopompă ca în mitologia lui Caron: “Și-ți va mai ieși/Lupul înainte/ Ca să te înspăimânte/ Să nu te spăimânți/ Frate bun să-l prinzi/ Că lupul mai știe/ Seama codrilor/ Și-a potecilor/ Și el te va scoate/ La drumul de plai/ La un fecior de crai/ Să te ducă-n rai.” Sigur că lupta existențială are un singur
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]
-
Sunt cei ce măsoară pământul cu sapă,îl trec parcă prin cantare și prețul plătit îl știe doar vântul Că nu sunt pământeni să iubească mai mult decât cei ce frământa aceasta țină știind să îndrăgească tunetul, care pe altii spăimânta Dăruirea lor, cometă arzând pulsatila risipită-n câmpie, reincarnata în mac înhamă raiul la a țarii grădină leagănul carpatic al strămoșului dac Din ce au, se mulțumesc cu un strop lor le aparține aici statornicia nu-i cumperi cu marfă
DACIA REGASITA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354645_a_355974]
-
începutul lumii a-ngânat-o-ntâi: păcatele toate sunt pe mine strai vin la Hrist să-mi fie - iarăși - căpătâi! mă târăsc pe coate - picioarele-mi cioate sângele îmi strigă Numele din Cer: am trecut prin viață - biruit-am zloate nu mă mai spăimântă niciun temnicer! ...îngeri - Doamne - iarăși - prispa-Ți înlumină: știu că-Ți scaperi lacrimi în biata mea tină... *** Adrian Botez Referință Bibliografică: Rost ascuns / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 150, Anul I, 30 mai 2011. Drepturi de Autor
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
începutul lumii a-ngânat-o-ntâi: păcatele toate sunt pe mine strai vin la Hrist să-mi fie - iarăși - căpătâi! mă târăsc pe coate - picioarele-mi cioate sângele îmi strigă Numele din Cer: am trecut prin viață - biruit-am zloate nu mă mai spăimântă niciun temnicer! ...îngeri - Doamne - iarăși - prispa-Ți înlumină: știu că-Ți scaperi lacrimi în biata mea tină... *** O DUNGĂ - FIZIC - INEXPLICABILĂ aud - undeva - ecoul degetelor mele - bătând un ecou de marș - pe un ecou de margine de masă viața mea
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
e lumină, deși era încă noapte; interiorul Mormântului era vizibil într-un chip îndoit: atât pentru simțuri, cât și pentru minte”. - Asemenea și Ioan Damaschin: ,,Și degrabă alergând Petru, a stătut înaintea mormântului și, văzând lumină în groapă, s-a spăimântat, pentru că a văzut într-însa giulgiurile singure zăcând, fără dumnezeiescul Trup” (Octoih, glasul al 8-lea, sedelnă la utrenia duminicii). - În Istoria Bisericească, Eusebiu de Cezareea descrie și el minunea legată de sărbătorile pascale și anume: Pe vremea Sfântului Patriarh
LUMINA SFÂNTULUI MORMÂNT (I) de ION UNTARU în ediţia nr. 833 din 12 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345822_a_347151]
-
vuiet de războaie alunecă în zbor De se cutremur’ munții din calea lor fugind Și una li-e mânia, și-n ochi același foc Și-un iad apocaliptic e-n răzbunarea lor, Ca sângele pe spadă de veacuri șiroind Se spăimântau și morții de-atâta nenoroc. În ropot de picioare, ca aburii din iad Își încleștară dinții și săbiile-n teacă, Potop e-ntreg cuprinsul, și-n iarbă morții cad Și sfinții din icoane privirea și-o apleacă. Chiar foc de-
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
cei ce măsoară pământul cu sapa îl trec parcă p e cântare și prețul plătit îl știe doar vântul ... Că nu sunt pământeni să iubească mai mult decât cei ce frământă această tină știind să îndrăgească tunetul, care pe alții spăimântă. Dăruirea lor, cometă arzând pulsatilă risipită-n câmpie, reîncarnată în mac înhamă raiul la a țării grădină leagănul carpatic al strămoșului dac. Din ce au, se mulțumesc cu un strop lor le aparține aici statornicia nu-i cumperi cu marfă
ŢĂRANII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346459_a_347788]
-
opri din zbor și aspru sfidător statu, Vorbind cu Spectrul ce se veselea de-a lungul văii. În jurul pîntecelor sale182 un brîu ardea scînteietor cu multe colorate focuri, 305 În mîna-i, noduroasa Ghioaga 183 cu noduri mari cît munții ce spăimîntau Făcînd să piară aștrii, veștejindu-i cu ale sale crește reci. Și negri șolzi de fier împlătoșează-ngrozitoarea față; ținte de fier în loc De păr din sferica să tigvă-i cresc; scînteietorii-i ochi Că două vetre ard; strigắ cu Glas de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
noian, larg deschizîndu-și gură, cea fără limba, Cu dinții pe trei rînduri, se strădui în van să prindă umbră, Si cu nemăsurata-i coadă biciui Abisul; o Stana chipu-i omenesc, 425 Un chip de Stana fără Simțuri rămas-a spăimîntat pe stîncă, Îngrozitor ochilor de muritori ce-i explorează cărțile. Înțelepciunea să totuși rămase, si toată-a să memorie cu groază fost-a strînsă în cămări. Si totusi chipul sau de stana ramase-n Hăul cel nemărginit, La fel cum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
traversarea unei ape uriașe, traversare care implică o confruntare cu figuri mitologice psihopompe: bradul, șoimul, vidra, șarpele: Sufletul despărțit./ De multe mâhnit/ Pleacă și se duce,/ Marea o ajunge./ Vinea marea, mare/ Vine-n turburare/ Greu urlând/ Și urducând,/ Toate spăimântând, ș...ț/ Iar În râpa mărilor,/ Unde-i bradul zânelor/ Trecătoarea apelor/ Sufletul stătea/ Și mi se ruga:/ - Brade, brade!/ Să-mi fii frate,/ Întinde-ți, Întinde/ Eu să le pot prinde/ Vârfurile tale/ Să trec peste ele/ Marea În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de om. 2 2254 Minunați * ginii ai pământului cari Iuciți în fier, cari pâlpâiți [în] flăcări, cari zvâcniți în inima omenească - cu voi [vreau] să-nving lumea. 3 2254 Sălbatec fulger răsculat împrotiva lumilor și esilat de univers [î]n spăimânta lui într-un veșted corp de om. 4 2254 Voi pune aripi urei mele de ți se va părea geniul stingerei. {EminescuOpVIII 251} 5 2234 [atîta] blasfemie încît să se sperie chiar fulgerele și să nu mă trăsnească, să amorțească
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alăturată conținea, spre mângâierea mea, următoarele cuvinte: " Eu țin minte jurământul meu, sunt însă silită să-l calc...... nu desprețui pe Maria! Don Caldero mi-arătă un medalion pe care-l purta pe piept. Cunoașteți, întrebă el, această față? Mă spăimântai. Erau trăsurele consoartei mele... - Soția mea! zisei cu o voce nesigură. {EminescuOpVIII 571} - Nu, amicul meu, răspunse Caldero, cu un surâs amar, a fost maica sa, din cauza aceasta m-am făcut amic cu domnia-voastră, iubeam încă pe maica în copilul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
El era așa de voios când văzu adresa și eu ieșii din cameră. Însă, când m-am reîntors, el era așa cum îl vedeți acuma. Sărmanul conte... era un stăpân așa de bun! Contele se sculă răpede ca și când ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe pământ și șerpi pătați cu alb se târâiau {EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]