134 matches
-
de un ce, țese idei și păreri"); ca să prezinte entuziasmul poetic dispune de fizica populară a lichidelor ("duhul fierbe ca o smoală"); ca să evoce consacrarea supremă a lui Homer are atributele verticalității ("Toți cei ce înțeleg pre acest poet să spăimântează de înălțimea condeiului său"). Toate lucrurile foarte speciale ale literaturii se lasă spuse fără cuvinte-șperaclu. Genialitatea îi devine necesară abia când descoperă că literatura se poate alimenta și din experiența ordinară. Volumul din 1825 se deschide cu un motto care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
uluitor: toți sfinții sunt legați la ochi, adânciți în propria lor orbire. Cum caută mereu explicații, crede că preotul înainte de a fi orbit el însuși, a legat ochii sfinților. Povestește mulțimii ce vede iar mulțimea ca o turmă veritabilă, se spăimântă, mulți părăsindu-și merindele. Este prima dată când nu are remușcări că fură din ceva ce nu-i aparține. La întoarcere spre casa unde îi aștepta restul grupului, doctorul și soția lui ceva mai întremată, văd mulțimi de orbi ce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
renghiuri, ce-l face să-și dorească să se întoarcă valvârtej în țara asta contorsionată în care nașterea valorilor liberale e spasmodică și incertă? Ce spectru al Americii vede el prin lentilele sale de român îndrăgostit de Timișoara lui și spăimântat de Bucureștiul capitală a patriei sale cu â din i cu â din a? În fața lentilelor unui scriitor se insinuează uneori silueta vagă a viitorului. Scriitorul are antene prin care captează undele neștiute ale vremii ce va să vină. E
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
din legătura Unului? De îndată ce recade în legătura cu trupul, Petru nu mai poate păși pe apă: „Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. / Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au spăimântat, și au zis: «Este o nălucă!» Și de frică au țipat. / Isus le-a zis îndată: «îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!» / «Doamne», I-a răspuns Petru, «dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape.» / «Vino!» i-
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
declanșează agonia interioară ce preceda momentul stingerii: copilărie neavuta / de tine inima rănită, seaca / e tulburata (Convalescenta). Încă din tinerețe Leopardi simțea, cu teamă, îmbătrânirea: Zadar sunt tânăr; tinerețea-mi piere, / se mistuie că bătrânețea care, / deși departe încă, mă-spăimântă. / Și prea puțin se osebesc de dansa / anii mei tineri. Ne-am născut durerii (Visul, vv. 51-55). Copilul cărunt, poezie scrisă de Quasimodo în tinerețe și dedicată lui Giorgio La Pira arată că, un secol mai tarziu, poetul sicilian simțea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
au prosternat la pământ. Unul care rupea un pic pe românește înduplecă un călător să le descifreze adresa. Lumea e rechemată în tren, i se restituie obiectele și hainele furate. Tâlharii duc ei înșiși Chivotul la poarta Mânăstirii Vladimirești. Măicuțele, spăimântate la vederea sovieticilor, fac rugăciuni la Maica Domnului să izbăvească Sfântul Lăcaș de profanare. Soldații le roagă să deschidă porțile, făcându-le să înțeleagă că au un dar pentru Mânăstire și le arată Chivotul. Măicuțele deschid și ei duc Chivotul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ei ar sili imaginația mea să galopeze fără voie" < fr. galopper (cf. mon imagination ~) etc. 52 De exemplu: "Precum o sălbatică fiară, socotindu-să singură în deșărtul codrul, pășeaște fără frică spre apucarea prăzii care nu departe o zărește, încă să spăimântă zărind ascunșii în leșuire vânători, stă să se întoarcă, dar în leșuire vânători, stă să se întoarcă, dar e târziu: așa spurcatul Appie înlemnește, văzând pe atâta plăcutul poporului Virginie" (Ioan Rusu, Moartea Virginiei, " Foaie pentru minte, inimă și literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mai ieși Tot trei fete mari. Mâna-n sân să bagi, Chiți de flori să tragi; Să le dăruiești, Vama să plătești. Seara va-nsera, Gazdă n-ai avea Și-ți va mai ieși Vidra înainte, Ca să te-nspăimânte. Să nu te spăimânți, De soră s-o prinzi, Că vidra mai știe Seama apelor Și-a vadurilor. Și ea mi te-a trece; Și mi te-a purta La izvoare reci, Să te răcorești Pe mâni până-n coate De fiori de moarte. Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
știe Seama apelor Și-a vadurilor. Și ea mi te-a trece; Și mi te-a purta La izvoare reci, Să te răcorești Pe mâni până-n coate De fiori de moarte. Și-ți va mai ieși Lupul înainte, Ca să te spăimânte. Să nu te spăimânți, Frate bun să-l prinzi, Că lupul mai știe Seama codrilor Și-a potecilor. Și el te va scoate La drumul de plai, La-un fecior de crai, Să te ducă-n rai, C-acolo-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a vadurilor. Și ea mi te-a trece; Și mi te-a purta La izvoare reci, Să te răcorești Pe mâni până-n coate De fiori de moarte. Și-ți va mai ieși Lupul înainte, Ca să te spăimânte. Să nu te spăimânți, Frate bun să-l prinzi, Că lupul mai știe Seama codrilor Și-a potecilor. Și el te va scoate La drumul de plai, La-un fecior de crai, Să te ducă-n rai, C-acolo-i de trai; În dealul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vlăguiți, eram sfârșiți cu totul... Și așa, deodată, devenisem zmei! Minune mare! Și-atunci, de prin păduri, s-au revărsat ca turbații glotașii Moldovei, cu furci, cu topoare, cu țăpoaie chiuind, urlând, blestemând, așa cumplit răcneau că turcii s-au spăimântat crezând că suntem de două ori mai mulți decât eram. Mamăăă!! Ce tăiere! Seceriș! Măcel! Răcneam! Blăstămam! Înjuram! Și tăiam! Tăiam! Pușcile trăsneau. Buciumele buciumau. Prăpădul de pe lume! Nu ne mai păsa nici de viață, nici de moarte! În clipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ceea mult cântată! S-o urnească din vorbă în faptă! Cată să pătrunzi tâlcul gândurilor ascunse după prea frumoase vorbe. Vreau să știu câtă crezare... cât pot să mă bizui pe cuvântul lor. Las' pe mine! De nu l-oi spăimânta să-i clănțăne dinții Sfântului în gură... La întoarcere, te oprești cu colindul și la Veneția, la Marele Consiliu, și la Buda, la craiul Mateiaș... Colindă-le și lor "Aiaiaaa corabia!" Zgâlțâie-i! La Adrianopole, turcaleții sunt pe picior de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Da!... Din clipa aceea nu mai poate trăi fără ele, aleargă bezmetic ziua și noaptea, le caută, le strigă, le cheamă... Și ielele fac dragoste cu el, până-i iau suflarea... Brrr! E primejdie mare! se înfioară Ștefan teribil de spăimântat. Da!... Cel ce-a văzut ielele" n-are leac nici cu buruieni, nici cu leacuri, nici cu farmece. E pierdut!... Cu siguranță c-am văzut și eu niscaiva iele, mormăie Ștefan zâmbind în mustață. Păzește-mă, Doamne, de iele! Blagoslovește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trage acana, nu care cumva Doamne ferește! să calce pe vreun mormânt și să stârnească vreun mort mai țâfnos. Îți faci cruce cu limba, îl liniștește boier Alexa așezând un felinar pe brațul unei cruci. Strigoii-s fum. Eu m-aș spăimânta mai abitir de om om în carne și oase... Luna, strecurată printre nouri destrămați, cerne o lumină oarbă, stranie peste crucile de piatră roase de vreme și mucegai, peste crucile de lemn, putrezite, cu brațele frânte, cu nume, fără nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în văzduh, în aburi, supt un cer de albastru spălăcit de aquarelă. Totul e mut și trist, melancolic, de o adâncă melancolie neagră; triste câmpii, triste dealuri sterpe și lacuri negre, și luna singură pe cer fără stele, singură, neclintită, spăimântată deasupra morții de jos. Așa trebue să lucească luna în singurătăți polare... 2 Septembre LOCOTENENTUL RACOVEANU Un zdrahon vesel, cu vorba răspicată, de țăran șugubăț. Pârlit de soare, cu mustața ridicată în sus coada rățoiului, ori unde-ar fi, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
strămoșilor celor viteji, și-n pieptul nostru simțim tăria cea veche a celor cari au făcut rânduială cu sabia între neamurile cele rele! Cată să mergem cu vrednicie, să facem cu puterea noastră rânduială. Vrednicia cea veche românească care a spăimântat lumea odată, să cutremure iarăși ca fulgerul, până în măruntae, pe vrăjmașii noștri! Iar noi, regimentul 15, să ne mai aducem aminte că părinții noștri la '77 au adus drapelul cu fală și cu laude din războiu. Noi să-l râdicăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
decât primejdia din urmă, au lăsat o mică amintire și s-au întors, oprindu-se iar în dreptul meu. Le invitam, în gând, să treacă căci pacea noastră cu ele este definitivă. N-aveau însă încredere ș-au fulgerat în fugă spăimântate spre hăitași. Au răzbit printre ei. Viziunea lor feerică a rămas pe linia vânătorilor, până ce au început să dănțuiască iepurii, ca niște demoni ai pământului. Atunci au izbucnit și puștile și ce-a fost frumos a căzut între lucrurile stânse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
totemică răsturnată, ce amintește de orațiile de nuntă unde mireasa ia forma ciutei, sugerează într-o colindă din Oprea, Făgăraș. Colindătorii transformați în vânători (inițiați ai forței virile) cer fetei colindate un sacrificiu care afectează pozitiv comunitatea: „Nu te fată spăimântară/ Nu ți-om cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și coarnele/ Că le cere doamna noastră,/ Prin dunghii să strecurăm,/ Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri să ospătăm”. Urmărirea ciutei fără splină în colindele de fecior și conăcăriile intonate la nuntă decodează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mare” evidențiază o dată în plus înțelepciunea și superioritatea tânărului ce s-a luptat cu neantul și a învins. Semnele căsătoriei apropiate pentru fată respectă tiparul cunoscut. Ca o continuare posibilă a urmăririi ciutei fără splină apare colinda Nu te fată spăimântară: „Noi nu sîntem vânători,/ Vânători de-ai codri verzi/ Și vânatul l-am vânat/ Până-n curtea Mariei” (Oprea - Făgăraș). Numiți în orațiile de nuntă și „lipani”, vânătorii sunt din alaiul împăratului „mirel” și au deconspirat dualitatea totemică a miresei. Ce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Oprea găsim încă alte multe colinde, adevărate bijuterii ale creației populare locale, din care ne mulțumim să amintim numai căteva titluri : «Ajunul», «Sara-i mare», «Boerii s-o adormitu», »Scoală, scoală tu domn bun», «Maria lui Crai», «Nu te fată, spăimântară», «Pe seninul ceriului», «A Frâncului» 4. Șezătoarea fetelor în seara Anului Nou. In seara cumpenei dintre ani, fetele satului se adunau la o gazdă din timp tomnită, unde printre multe altele, ajutate de femei mai în vârstă, cu experiență de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
va prăvăli nouă piatră de la ușa mormântului? Dar, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeți și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că va merge în Galileea, mai
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
părete. El văzu flacăra tot depărtîndu-se dinainte-i pîn-ce ajunse într-un coridor larg și lung... Flacăra parcă plutea în aer departe în coridor, purtată ca de o mână nevăzută... el o urmă tiptil numai în vârful picioarelor, căci se spăimânta de zgomotul pașilor lui proprii. Flama-l conduse pân-la suișul unei alte scări, aici dispăru. În acelaș moment răsună iar clopotul din turn... ca un gemet ***. Îi trecu prin oase și măduvă acest sunet răgușit, evlavios, plângător. Era în întuneric
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
opri din zbor și aspru sfidător statu, Vorbind cu Spectrul ce se veselea de-a lungul văii. În jurul pîntecelor sale182 un brîu ardea scînteietor cu multe colorate focuri, 305 În mîna-i, noduroasa Ghioaga 183 cu noduri mari cît munții ce spăimîntau Făcînd să piară aștrii, veștejindu-i cu ale sale crește reci. Și negri șolzi de fier împlătoșează-ngrozitoarea față; ținte de fier în loc De păr din sferica să tigvă-i cresc; scînteietorii-i ochi Că două vetre ard; strigắ cu Glas de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
noian, larg deschizîndu-și gură, cea fără limba, Cu dinții pe trei rînduri, se strădui în van să prindă umbră, Si cu nemăsurata-i coadă biciui Abisul; o Stana chipu-i omenesc, 425 Un chip de Stana fără Simțuri rămas-a spăimîntat pe stîncă, Îngrozitor ochilor de muritori ce-i explorează cărțile. Înțelepciunea să totuși rămase, si toată-a să memorie cu groază fost-a strînsă în cămări. Si totusi chipul sau de stana ramase-n Hăul cel nemărginit, La fel cum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Aleman îl vizitează pe Novac la spital și, acolo, pe patul diafan, în clipa morții, retrăiește cele șapte vieți. Gîndul se opri la mijloc, neterminat. Sufletul parcă i se prăbușește în veșnicie, vertiginos. Avea senzația scufundării, care însă nu-l spăimînta, nici nu-l bucură, ca și cînd orice simțire pămînteasca i s-ar fi șters din fire, fără urme. Căderea tinu o secundă sau un lanț de veacuri - nu-și dădea seama"). Următorul episod e indic, intitulat Novamilka. Familiei unui
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]