134 matches
-
și de scuturi. 6. A pus căpetenii de război peste popor și i-a adunat la el pe locul deschis de la poarta cetății. Vorbindu-le inimii, a zis: 7. "Întăriți-vă și îmbărbătați-vă. Nu vă temeți și nu vă spăimîntați înaintea împăratului Asiriei și înaintea întregii mulțimi care este cu el, căci cu noi sunt mai mulți decît cu el. 8. Cu el este un braț de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
ți-au întins curse pe care nu le-ai băgat de seamă! 8. Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înțelepți din Edom, și priceperea din muntele lui Esau? 9. Vitejii tăi, Temane, se vor spăimînta, pentru ca toți cei din muntele lui Esau, să piară în măcel. 10. Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de rușine, și vei fi nimicit cu desăvîrșire pentru totdeauna. 11. Căci în ziua cînd stăteai în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
De pildă, la 19/31 iulie 1848, comisarul județului Vâlcea, Dumitru Zăgănescu, raporta Ministerului Trebilor din Lăuntru cum "sfințirea stindardelor naționale, împreună cu jurământul cetățenilor din Rîmnicu Vâlcea încă până acum nu s-a putut săvârși, din cauza furiei holerei ce a spăimântat pe toți locuitorii. Această sacră serbare era hotărâtă pentru ieri, duminică, care, pentru cauza expresă și după stăruința cetățenilor, s-a amânat pentru duminica viitoare"; la fel, administratorul județului Romanați, Ioan Arcescu, se adresa aceluiași Minister, solicitând amânarea alegerilor fixate
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de Gib I. Mihăiescu, în "Gîndirea" din 1924, întîlnim o evocare a holerei cu care trupele noastre avuseseră de-a face peste Dunăre, cu două decenii mai-nainte: "La fiecare kilometru cădea câte un soldat... Și rândurile se rupeau îndată, spăimântate în jurul proaspetei victime a dușmanului nevăzut. O lăsau zvîrcolindu-se în praful drumului, până când ambulanța, păzită de ariergardă, ajungea la "înălțimea" lovitului de soartă 572. Dacă holera n-a modificat activ destinul căpitanului Naicu, eroul povestirii, ea i-a slujit drept
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească după răutatea lui celui ce a făcut răul!" $4 1. Cînd a auzit fiul lui Saul că Abner a murit la Hebron, mîinile i-au rămas fără putere, și tot Israelul s-a spăimîntat. 2. Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de război, dintre care unul se numea Baana, iar altul Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. Căci Beerot era privit ca făcînd parte din Beniamin, 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Căci și ei îi cade drag el, deși n-ar vre s-o arate - Știe ea, de ce îi place, ca să n-o prindă de veste, Ce frumos îl află dânsa, cum îi stă, ce drag îi este? Dar de-odată spăimântată de un sunet, ea îi spune: 395- Fugi! că dac-a veni smeul, viața ta o va răpune! - Vie numai! zise dânsul... ș-om vedea atunci cum plouă - Nu se dă Călin, săracul, nici cu una, nici cu două. Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un mal ți s-a surpat, Or pe mândra mi-a - ngropat. - Nici la coadă n-a ploat, Nici un mal nu'mi s-a surpat. Dar ți-e mândra, mări, pe pat. Dar voinicul ce-mi făcea? Tare că se spăimânta Și spre casă c-o pornea, La murgul în grajd intra Și tare, mări, -mi ofta. Șeaua pe el când punea, Afară că mi-l scotea Și cruce, mări, -și făcea, Picioru-n scară-mi punea Și spre Olt că mi-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cel dulce, Căci a ta cântare Durere mi-aduce. Taci și tu mierlușcă C-oi să amețesc, Ah! că n-am o pușcă Ca să te lovesc. Firea veselește Ca să omorâți Cu dulcea cântare Pre nenorociți. Taci privighetoare Că m-am spăimântat, Căci dulcea cântare Preste tot m-au săgetat. Nu mai sunt în stare Ca să te privesc, Că de-a ta strigare Văz că-nnebunesc. Și tu cuculeț, Păsăruică sură, Dulce cântăreț Care inimi fură, Ajungă-ți cântarea, Că m-ai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
culcai și eu să dorm Ca fieștecare om; După ce am adormit, Aci peșin m-am uimit Că părea că e (cutare) Care-mi deschidea portița; Ah! nu e, nu e, Viața o să mi-o răpue. Mă sculai iarăși în sus Spăimântat și cu prepus, Trecui în fund lângă fereastră Gândind la dragostea noastră, Peșin mi se-nchide fața Că nu-mi pociu vede viața; Es afară-n foișor Cu trupșoru- aprins de dor, Stau cu mâna la obraz Ca să-mi treacă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
omului are putere pe pămînt să ierte păcatele, "Scoală-te", a zis El slăbănogului, "ridică-ți patul, și du-te acasă." 7. Slăbănogul s-a sculat, și s-a dus acasă. 8. Cînd au văzut noroadele lucrul acesta, s-au spăimîntat, și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere. 9. De acolo, Isus a mers mai departe, și a văzut pe un om, numit Matei, șezînd la vamă. Și i-a zis: "Vino după Mine." Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
24. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă. 25. Cînd se îngîna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblînd pe mare. 26. Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s-au spăimîntat și au zis: "Este o nălucă!" Și de frică au țipat. 27. Isus le-a zis îndată: "Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!" 28. "Doamne", I-a răspuns Petru, "dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
zis: "Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. 5. Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu, și vor zice: "Eu sunt Hristosul!" Și vor înșela pe mulți. 6. Veți auzi de războaie și vești de războaie: vedeți să nu vă spăimîntați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întîmple. Dar sfîrșitul tot nu va fi atunci. 7. Un neam se va scula împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății; și, pe alocuri, vor fi cutremure de pămînt, foamete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Toate acestea", a zis David, "toate lucrările izvodului acestuia, mi le-a făcut cunoscute Domnul, însemnîndu-le în scris cu mîna Lui." 20. David a zis fiului său Solomon: "Întărește-te, îmbărbătează-te, și lucrează; nu te teme, și nu te spăimînta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi, pînă se va isprăvi toată lucrarea pentru slujba Casei Domnului. 21. Iată, ai lîngă tine cetele preoților și Leviților pentru toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
nu vor fi prea încîntați când vor afla despre vizita aceasta. Mai ales bătrânul Iuga, care i-a și interzis să mai calce pe la conac, fiindcă odată a cutezat să ceară o foarte ușoară îmbunătățire a învoielilor. Tânărul Herdelea se spăimântase. În vreme ce învățătorul vorbea, el se gândea dacă într-adevăr n-a făcut o greșeală venind la un om care, pe drept, sau nedrept, nu e bine văzut de Iuga. Se liniști, însă, auzind că e vorba de bătrânul care și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atât de ciudate, durere și umilință resemnată, că oamenii îl săgetau cu priviri disprețuitoare, iar Toader Strîmbu, văduv cu trei copii și fără un petic de pământ, izbucni în cele din urmă furios: ― Ce să facem, ce să facem? (Se spăimântă însă singur de revolta lui și urmă repede, morfolindu-și vorbele:) Dumnezeu știe ce să facem... De altfel, și Ignat Cercel a fost bătut, acum vreo patru ani, de plutonierul care fusese înaintea lui Boiangiu, tot pentru că s-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu un braț, șoptind blînd: ― Taci, mamă, taci și nu mai plînge! Smaranda, vestejită înainte de vreme, își șterse lacrimile cu colțul basmalei, și zâmbi fericită un moment. Plânsul o podidi iarăși îndată ce deschise gura să-l întrebe cum a venit, spăimântată la gândul c-o fi umblat tot pe jos ori o fi flămând. Feciorul o liniști că nu e ostenit deloc, fiindcă în gara Burdea, când a coborât din tren, a avut norocul să întîlnească pe Ștefan Oanță, care l-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
clar, simțindu-i uneori tresăririle trupului. Apoi, deodată, Tanța se întrerupse, năpădită parcă de o frică mare, și se ridică murmurînd: ― Acuma însă trebuie să plec... Lasă-mă, te rog, Titule drag! Unde mi-ai pus haina ? Titu Herdelea se spăimântă. Îl durea numai închipuirea că va rămâne iarăși singur, cu articolul neterminat, în căutarea frazei de efect. Acuma tot ce nu era Tanța i se părea fără importanță. Nimica-n lume nu poate înlocui încîntarea ce a vrăjit-o prezența
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se pomeniră iar la ușa cabinetului ministerial. Luca spusese, când a scăpat din biroul chelului, să nu se mulțumească și să mai încerce a pătrunde până la ministru. Nici n-apucară bine să-și găsească loc și iată că un aprod, spăimântat de respect, se năpusti la dînșii: ― La o parte! Dați-vă la o parte, că pleacă dom' ministru! Ușa cabinetului ministerial se deschise. Un boier îmblănit și înșoșonat, cu o căciulă de lutru peste urechi, cu fața galbenă, greoi și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-ți cauți alt om, că eu de azi înainte nu vă mai slujesc. Mi-au spus oamenii că aici e iadul, dar n-am ascultat. Dumnezeu să vă răsplătească și de răfuit ne-om răfui altă dată! Pe Platamonu îl spăimântă amărăciunea și îndrăzneala cu care l-a înfruntat Chirilă cel atât de supus până azi. Alergă la fiul său care, după ce stătuse o lună în București, fără să se fi prezentat la vreun examen, se găsea iarăși acasă. ― Ce-mi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acestea. Numai el ar fi în stare, prin influența lui firească, să mai înfrîneze pornirile de ură! ― O, dacă am fi ajuns în așa hal, ar fi rău de noi, Grigoriță! zise bațjocoritor bătrânul. Frâna sunt eu, Grigoriță! Tânărul se spăimântă. Înțelegea că tatăl său trăiește pe altă lume sau nu vrea să-și dea seama de realitate. Îi expuse toate câte le-a aflat, subliniind că n-a avut timp să afle decât cine știe a câta parte din nemulțumirile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și tu din partea noastră!... Boiangiu, vorbind la telefon, făcuse semne nervoase nevestei sale să tacă până isprăvește. Agățând receptorul, zise plictisit: ― Ce vrei, soro?... Mai lasă-mă acuma, că am de lucru... Doamna Boiangiu citea Universul foarte regulat și era spăimântată de veștile despre tulburările țăranilor tot mai stăruitoare, care eclipsau toate crimele și faptele diverse ce o interesau de obicei pe ea în jurnal. De vreo două zile însă, de când citea despre lumea care se refugiase la orașe, își întreba
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Trifon Guju i-a smuls pușca de pe umăr. Își ferea capul, lăsîndu-l pe piept și instinctiv nu căuta decât să scape din mijlocul mulțimii. Țăranii urlau și loveau. Dă bine, mă!" ,Arde-l!" Fugi! Fugi!" În spate auzea glasurile jandarmilor, spăimîntate: "Nu da!" Se avântă cu capul înainte să-și croiască o trecere. Iureșul ținu numai câteva minute. Cu toată răpăiala de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze și simți curând că s-a rărit mulțimea după rărirea loviturilor ce le primea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe pereți ca niște stafii neostoite. Pe geamurile sparte intra răcoarea din ce în ce mai tăioasă. De câteva ori i s-a părut, tocmai când închisese ochii, că aude un fâșâit ciudat. O singură dată a îndrăznit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rai ce s-a luat? / Soarele / Cu zorile, / Luna cu luminile, / Stelele cu razele, / Scaunu județului, / Ciubărul botezului, / Păhărelul mirului! Du-te, Maică, fii-mi bună, / Și ia tunuri și mi-l tună, / Prinde, Maică, tuna, / Doar Iuda s-a spăimânta, / Toate-n rai că le-a lăsa, / Și raiul a rămânea / Rai frumos și luminos / Ca și fața lui Hristos! / Să fii, gazdă, veseloasă / Și voioasă / Ca vara, / Ca primăvara / Și ca toamna cea bogată, / Cu de toate-ndestulată!"138 În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sfânt, / Sfânt în cer și pe pământ, / Mâna-n valuri că băga / Mreana-n mână-o apuca / Și-n ceruri o arunca / Și-n lună plină-o schimba, / Apoi Domnul-Dumnezeu / Cuvânta cu graiul său; / Iar când Domnul cuvânta, / Lumile se spăimânta, / Mările se tupila, / Munții se cutremura, / Cerul se întuneca: / "Tu, Ileană Cosânzeană, / Suflețel fără prihană, / Și tu, soare luminate, / Trupușor făr' de pacate! Cu ochii să vă zăriți, / Dar să fiți tot despărțiți. Zi și noapte plini de dor, / Arși
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]