77 matches
-
gesturi frânte peste păianjenii zilei zâmbete moarte plutind pe cheiurile disperării ca iceberguri în mările roșii popoare de muște treceau prin bucătăriile goale prin peștii înghețați în vitrine cuvintele pe buzele oarbe repetate de pianina mecanică a furnalelor a dimineții spălăcite în detergenții sloganurilor drumurile noastre treceau prin laminoare și îngrășăminte funebre revolta se simțea în cearceafurile agățate în balcoane în borcanele cu greieri în bețiile odioase sau boeme faruri scandaluri fotografii viespi eliberate din matca lor în praful mahalalelor în
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
posesie a caselor ale lui Caius Branea - murdare, neîngrijite,de atâta vreme, și în plus, pline de chiriași puși pe scandal. Mă văd atunci fără nici o milă: fața ridată și plină de pete, gușa care îmi atârnă, ochii cu culoarea spălăcită de vârstă sub sprâncenele rărite din care răsar mereu fire prea lungi, carnea moale a pulpelor care face cute,încheieturile care dor și scârțâie. M-am lăsat înapoi pe pernă, nu văd nici un ceas, nicăěeri, și ace subțiri îmi străpung
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
ar putea invidia orice dezinhibat autor postdecembrist, cititor prin cenaclul "Euridice": "Cuvîntul moare în tăcere Se abate înjunghiat de vis și vrea bacșiș și vrea durere, și-ntinde pumnul drept, deschis Atîta aur pe icoane prea în zadar s-a spălăcit, căci găozarii cu plocoane abia acum au conăcit Și-și geme-n sine universul beția stearpă de hașiș Mă doare surd, mă taie versul cum simți nevoia să te piși." Rostul (de)scrierii "antilirice", cu ecouri din Arghezi și Fundoianu
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
un prundiș, aici am intrat într-o vâlcea în care cântau mii de păsări cu glasuri de vioară, de oboi și de piculină, un întreg concert...Mergeam pe sub umbra unor goruni bătrâni care țineau pe vârfuri pânza albastră a cerului, spălăcită de-atâta lumină, printre care treceau leneși câțiva nori zdrențuiți spre apus. Lăsasem trăsura cu caii să pască și plecasem să mă tăvălesc pe iarbă; în urma mea, domnița Deleș plângea, am văzut-o cum i se scurgeau pe obraji lacrimile
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
desenelor pe care le publica dezlănțuit în ziarele timpului. Imaginea, gândită strict în termeni de eficiență a comunicării, trebuia să fie directă, cu impact instantaneu asupra privitorului. Fizionomiile sunt expresionist accentuate prin trăsături minimale, incisive. Culoarea se reduce la zemuri spălăcite de albastru și ocru care lasă să transpară cartonul brut, nepreparat. Cvasimonocromia ca refuz al voluptăților cromatice e programatică. Avem de a face aici tocmai cu simplificările la care Tonitza înțelege să recurgă pentru "a ajunge la adevăr". De notat
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
caracatiță a cărui tentacul se lipește când de sonorități latino, când de improvizații (scrise ?) sflate în siajul swing-ului. Și, cum imaginația, fie ea produs etno ori de jazz ostenește repede, fluxul muzical se repetă și se banalizează, sensibilitatea se spălăcește (ca în Concertele pentru vibrfafon și percuție de Ney Rosauro și Emmanuel Sejourne). Iar atunci când a reușit să devanseze divertismentul, muzica s-a poticnit în fața obstacolului ce l-a constituit nesiguranța propriului eu, indecizia de a opta pentru congruența stilistică
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
să nu mă enervez, Durerea dormea, era liniște în trupul meu și în gândurile mele. Costă atât. Și mi-a făcut un semn, cu degetul arătător, către casa de marcat. Am plătit și m am uitat în ochii ei. Albaștri. Spălăciți. Ochi de curvă cu ecuson, plină de tupeu, dornică de tăvăleală printre rafturi, cu te miri cine. O și vedeam transpirată, gâfâind sub un zdrahon în salopetă, în timp de pachete cu făină cădeau peste ei și se rupeau, albindu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
întotdeauna încredere. Uite, știu io pe una care s-a dus la spital cu apendicu’ umflat și doctorii au operat-o de sarcină extrauterină. Nea ăla de care vă ziceam avea o șapcă roșie cu Chicago Bulls și niște pantaloni spălăciți de trening rupți în fund. Nea Vasile zicea că ăla precis a furat pepenii și i s-au agățat nădragii într-o țambră. Că altfel nu i-ar vinde doar cu 2000. Auzi, 2000! Hoții ăia din piață nu coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Întorci. Întâmplarea, domnu’ Petru... Și o spaimă ca un nod În gât. O nedumerire, mai bine zis. De ce nu mai găsesc eu drumul spre casă? Eu, Sebastian Gavril Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pasăre în zbor, este liber să mă privească oricât. ............................................................................................................... (Apoi, din ce în ce mai rar, silabisind aproape, precipitând deodată mișcarea câte-o silabă pe pas.) Eu sunt li-be-ră să zbor. Pri-vi-rea lui zboară către mine. Suntem amândoi pă-sări. Oa-meni-pă-sări... Scena 9 (Același soare spălăcit în mijlocul unui cer de un albastru intens. Scena este ocupată de o femeie îmbrăcată într-o rochie foarte simplă și lungă, poartă sandale și un fel de cunună pe cap. Ea nu face nimic, decât privește lung în sală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai... autohtonă.) În tot cazul, din lectura lui Călinescu (și doar de la el), eu am întâlnit termeni precum potatoric (de la lat. potio, băutură), impulberat (prăfuit), ideat (ital. ideare, „inventat”, „născocit”, „conceput”). Un text de el îți oferea pe incoloare („palid”, „spălăcit”), ca să nu mai pomenesc de numeroșii termeni din lexicul muzical la care el recurgea frecvent pentru a caracteriza poezia: „brio”, „adagio”, franțuzismul „son” (sunet) părând și el la prima vedere un italienism. Rog să se țină seama că acum, când
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
de limfă și piei străvezii care, iată, își usucă saliva pe sînul obosit îți molfăie între gingii disperarea lacrimile cu miez de migdale dragostea, întunericul ei care va adăsta doar un timp, dragostea ce totuși va scînteia în umbrele privirii spălăcite în țipetele tranșate ca pentru un altar jertfele nu mă iubea nimeni pe-atunci trupul meu de nevertebrată încălzea lemnul unui leagăn lemnul apăsînd aerul stătut crampele subțiate ale zgomotelor nu mă iubea nimeni pe-atunci și-am știut că
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
sărutul ei când o păcălea și-i spunea să se uite-n sus după vreo stea călătoare.... Desculți, doi copii neluați în seamă de sătenii care intrau în sat cu coasele, sau sapele, sau țapinele la spinare, ea o blondă spălăcită cu un smoc de păr pe frunte, cu ochii ageri de vulpe, iscițoditori și șireți. Curios că chipul era al Casandrei dar numele se schimbase, devenise Corina, era numele de fată al Veronicăi... Vru să scoată acea poezie și să
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
le reunește. Norii albi destrămațidau cerului un aspect scămoșat. Seninul e mai pregnant cînd albul norilor este bine conturat și, uneori, aurit de lumina soarelui aflat în spatele lor. Iar albastrul e mai adînc în contrast cu albul lor coagulat. Destrămarea norilor însă spălăcește vopseaua cerului. Pentru a înțelege ideea a ceea ce face bătrînă trebuie să ne întoarcem în vremea ei și să aflăm ce este albăstreala. Este vorba de o substanță de culoare albstru-indigo care era folosită pentru albirea rufelor. Strămoșul unor produse
HAIKU,REZULTATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355709_a_357038]
-
cele din urmă în faptă. Își înhămase caii cu grija gospodarului, își privi copiii dormind, apoi își luă traista cu cele de-ale gurii din mâna Firicăi și se urcă pe scândura de lemn acoperită c-o scoarță învechită și spălăcită de vreme. Apucă biciul de codiriște și-și îndemnă caii cu un plescăit din buze și cu o smucitură de hățuri. Curând zgomotul roților se pierdu în răcoarea dimineții pâcloase ce coborâse în acest sfârșit de august. Firica îl urmă
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
Acasa > Poeme > Antologie > POVESTE NETERMINATĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1005 din 01 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului iată că putem trăi și fără lună cum încercăm să trăim fără patrie prin ploile toamnei pe un cer spălăcit sub respirația unui vis care nu se va împini niciodată. în seara asta s-a optit aici toamna cu cioburi de azur, cu ape care curg dincolo de timp. păsările au culoarea umbrei, oamenii par stafii, îmbrăcați în pelerine albastre. singurătatea
POVESTE NETERMINATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357538_a_358867]
-
Canal-Grande; sub balustradele lumini de luna, fragile picuri de apă adusă de vântul ce ne mângâie față ne spală de cenușă sidefie a nopții. aerul oval din bazilica San-Marco mirose straniu a singurătate, mozaicurile ard, arzând și timpul printre îngerii spălăciți de-atâta trecut, născător de zei; statui de zăpadă ne privesc chiorâș că pe niște intruși barbari printre candelabre de cer albastru; cineva care-și calcă pe umbră ne avertizează că e timpul să părăsim cetatea melancoliei... că un Diogene
CETATEA MELANCOLIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378550_a_379879]
-
gândesc eu, însă cu toate acestea rămân în genunchi. -Spune, fiule, ce păcate ai făcut? ,,Păcate?!” Ce să-i spun? Nu pot vorbi despre păcatele altora. Și nici nu știu care sunt păcatele mele. Tac. Mă privește cu atenție, plimbându-și privirea spălăcită pe fizionomia mea, în speranța că voi vorbi. Dar eu tac mai departe. -Vrei să-mi zici ceva anume, care îți mustră conștiința?! Oh! Aș începe cu toate nonsensurile din viața mea, aș începe cu tot ceea ce mi-a ieșit
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
încercat să găsească o doamnă care să accepte să se rupă de civilizație și să își împartă viața cu el. Nu îi lipsește nimic, să știi! Râseră amândouă, după care, Mona mai aruncă o privire pozelor. Statură masivă, păr blond spălăcit tuns soldățește, ochi deschiși la culoare trădând o privire acră imposibil de descifrat, un ansamblu nu foarte reușit și totuși, nu dezagreabil. Poate că era adevărat că femeile nu pot trăi fără bărbați și viceversa, pentru că dădu din cap și
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
nu cutează a-și afișa pretențiile lor, pentru c-ar fi ridicoli înaintea opiniei publice), nici particulariști, nici clericali, nici republicani convinși, nici retrograzi înăspriți. Prin urmare deosebirile însemnate și bine definite cari există între partizile altor țări aici se spălăcesc și fac loc unor nuanțe cari au primit numiri convenționale. Ajungă un singur exemplu spre a dovedi aceasta. Care e principiul liberalilor noștri? Respectul și dezvoltarea liberală a Constituțiunii noastre. Care e principiul adversarilor lor, a conservatorilor? Respectul și păstrarea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Se auzea ploaia, mai deasă decât adineaori, iar undeva, în adâncul vegetației stufoase, vocile de la un televizor, replicile unui film science-fiction, amintind, desigur, de o civilizație din secolul XXV. Din efervescența orașului nu mai rămânea decât un halou de lumină spălăcită pe cer. Am mers, pierzând treptat ecoul conversației oamenilor din secolele viitoare, nemaiauzind decât ploaia. Am recunoscut casa lui Vinner după ornamentele din fier forjat de pe grilaj. Bezna era întreruptă de fâșii albăstrui de lumină în dreptul felinarelor. Alternanța asta de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
văd o lentă urcare la suprafață, din străfundul tenebrelor. Și există cel dintâi țipăt al copilului. Am trecut din nou prin orășelul acela german, străbătându-l în sens invers: antrepozitele, braseria, viaductul, fereastra cu perdele din voal. Urmărind defilarea fațadelor spălăcite din cauza ploii, ai murmurat încetișor și fără emoție: „E foarte cu putință să am câțiva veri care locuiesc prin împrejurimi. Poate chiar și tatăl meu. Lumea e cu adevărat foarte mică...“ Pe acest drum de întoarcere, mi-ai vorbit despre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
bună zi, Îi făcuse un permanent, iar acum, oricât ar fi Încercat să-și Îmblânzească buclele foarte mici cu care se alesese, părul ei era un amalgam de șuvițe care stăteau În toate direcțiile. Purta o bluză Într-o nuanță spălăcită de albastru, cu un guler mare și nasturi albi, combinată cu o pereche de pantaloni largi la fel de insipizi. Nu mi-a stat niciodată În fire să judec oamenii după aparențe, dar de data asta presimțeam ceva rău. A pășit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
momentul când tu vei rosti numărul de cifre vom face confruntarea să-ți dovedesc: cunosc adevărul...!” Și fără a mai aștepta confirmarea lui Tony Pavone, scrise cifrele Întorcând hârtia pe dos, privindu-l Într’o așa manieră cu ohii lui spălăciți de un verde iritant Încât, părea hotărât să-l hipnotizeze. „Pierdeți timpul...!” „Nici dacă insist...?” Tony Pavone păstra tăcere Însă, Lct.Col.Tudose Își pierdu răbdarea, Întorcând hârtia. „Ei bine...?” Tony Pavone făcu un efort de voință să nu se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
costum de haine mototolit, pătat cu pete de grăsime ori de altă natură, gulerele cămășii șifonate, fixate asimetric În jurul gătului, În timp ce cravata nu făcea notă discordntă În asamblu. Fizionomia feței Îți creia repulsie În timp ce ochii, te apuca frica...! Un verde spălăcit cu pupilele dilatate aruncând priviri comparative cu a unei flămânde hiene adulmecând prada...! Iar când rostea cuvintele, trebuia neapărat să Întorci capul de jenă, observând dantura galbenă de fumatul excesiv, cariată și cu resturi de mâncare dela dejunul anterior ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]