96 matches
-
căsuță de păpuși. „Of, Doamne“, m-am gândit șocată, abandonând abrupt piciorușele lui Kate. „Ce vrea?“ Poate că nu-i venea să creadă cât de oribili erau pantalonii mei și venise să se mai uite o dată. —Claire, a zis el spăsit, putem să vorbim un minut? Adam stătea în picioare, așa de mare, așa de frumos și cu o expresie îngrijorată pe fața lui superbă. L-am privit și ceva s-a întâmplat în mine (nu! nu asta!), ceva minunat. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Joey o sunase din când în când. Mă rog, de Crăciun, de Revelion și de ziua lui, mai exact - momente la care, după cum a zis ea pe bună dreptate, era beat și devenise sentimental - și îi lăsase mesaje dezlânate și spăsite, pe robot. Jacqui nu-i răspundea niciodată și nu-l suna, dar nega că se ținea tare. — Dacă m-ar suna în lumina zilei, fără a avea nimic la bord în afară de Lucozade 1, poate că aș sta de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
poți să mănânci când iei prânzul cu acele doamne fioroase de la rubrica de beauty ca nu cumva să-și strice părerea despre tine. Așa că mănâncă acum. Am dreptate, nu-i așa? Îți făcea micul dejun în fiecare dimineață? Da. Eram spăsită. Te-a iubit cu adevărat, scumpo. Așa era. Mi-am amintit ceea ce uitasem: obișnuia să-mi spună de șaizeci de ori pe zi cât de mult mă iubea. Îmi ascundea bilețele de dragoste în genți. Încercase chiar să mă convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
frecatul podelei la cursurile pentru Nașterea Perfectă. În afară de faptul că pari să-ți fi pierdut mințile, cum te simți? am întrebat. Curios că mă întrebi, am avut crampe toată ziua. —Crampe? —Dureri, cred că ai putea spune, a zis, aproape spăsită. În spate și în poponeață. —Braxton Hicks, am zis ferm. —Nu sunt Braxton Hicks, a zis. Alea dispar când faci activitate fizică. — Pariez că sunt Braxton Hicks, am insistat. —Și eu pariez că nu sunt. Și eu sunt mai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sunt! Ăăă. Deci cât are fata? —Patru luni. La fel ca al meu. Al meu e băiețel. Îl cheamă, ăăă, Theo. Ochii lui Alice au alunecat către mormanul de cărți de lângă Hugo. — M-am apucat de studiu, a mărturisit Hugo spăsit. Soția mea e, ăăă, plecată momentan. Eu am rămas la cârmă și, sincer să fiu, nu mă descurc prea bine. Fir-ar al dracului! De ce naiba pomenise de Amanda? Fața lui Alice s-a crispat. —Trebuie să plec, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acord. Wendy a fost prima care a recunoscut că bodega de pe marginea drumului În care mâncaseră În acea după-amiază „fusese o greșeală“. De-ar fi știut cât de mare. Totuși, eram bucuroasă să o aud recunoscând acest lucru. Un grup spăsit e un grup mai sincer. Și au fost foarte Încântați și de alegerea meniului făcută de mine sau cel puțin până au dat de ceea ce bucătarul numise „surprize“, bonusul promis. Prima surpriză era o rădăcină prăjită, la fel de crocantă ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
acești ani, Antonio Îi solicitase de cel puțin zece ori o „ultimă Întâlnire“. Începeau Întotdeauna cu implorări și promisiuni și se Încheiau cu țipete, lacrimi și amenințări. Despre cine mai vrei să vorbești? Îl Întrebă prevăzătoare. — Despre copii, răspunse Antonio spăsit. — Am vorbit deja despre copii, spuse Emma. Trebuie să-i Întreții și asta e datoria ta. Îi poți vedea, iar ăsta e un drept al tău. N-ai făcut nici una, nici alta. E clar că nu te interesează. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pân’la gât.“ Până la urmă sosesc și ei la locul convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-acolo, pentru ca, la sfârșitul piesei, să fie aduși, spăsiți, înapoi. Exprimarea opoziției buni/răi prin progresiva complicare a itinerarului pare a fi deliberată: cei buni nu au nevoie de etapele de încercare, pedepsire și purificare de care au nevoie ceilalți, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pân’la gât.“ Până la urmă sosesc și ei la locul convenit, însă, în loc să îl ucidă pe Prospero, fură niște haine ce le-au luat ochii și sunt aspru pedepsiți și fugăriți de-acolo, pentru ca, la sfârșitul piesei, să fie aduși, spăsiți, înapoi. Exprimarea opoziției buni/răi prin progresiva complicare a itinerarului pare a fi deliberată: cei buni nu au nevoie de etapele de încercare, pedepsire și purificare de care au nevoie ceilalți, cu atât mai mult cu cât aceștia din urmă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
povețele cu tâlc, ea se exprimă de multe ori prin simboluri facile. Neașteptat este, forțând termenii, un „textualism” sui-generis (naratorul își abordează dezinvolt cititorii, se „dedublează”, schimbă, ușor amuzat, destinele personajelor, anticipând derularea acțiunii, se laudă în glumă, își face spăsit autocritica), abilitate care încurajează, pe anumite porțiuni, lectura. Alte cărticele, în versuri sau în proză, sunt pentru școlarii mici și preșcolari (Rici-rici, 1948, Lacul cu rațe, 1951, Dacă numeri pân-la zece..., 1953, Ursul, 1954). Extazul, în nota festivismelor de comandă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
inventat de autorul sovietic menționat mai sus ("nahoditsia" a se afla undeva, cândva). Un bun subiect de speculație azi, cu "mobilitățile demografice" care au zguduit constituția celei de-a Va Republici Hexagonale, unde Egalitatea (oricum virtuală) pare a se retrage, spăsită, în fața obsesiei Legalității. M-am amuzat, cândva, scriind despre "exotopia" lipovenească în spațiul românesc. Dar dacă problema ne/re)găsirii rostitorului în lume ca premisă a comunicării ar fi trăită nu la nivelul unei comunități (ca rezultat al complicațiilor geo-politice
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
tata a găsit de lucru la librăria Dobrogeana, de pe strada Mangaliei. La izbucnirea războiului s-au întors însă la Brăila, acolo socotindu-se mai feriți de bombardamente, cum au și fost, iar tata și-a reluat, îmi închipui că destul de spăsit, slujba la Teodor Manea. Acesta l-a reprimit, încredințându-i toate vechile atribuții și prerogative. După război, comuniștii veniți la putere cu forța și-au fixat, printre alte ținte mărețe, lichidarea comerțului particular, una dintre bazele de susținere ale clasei
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a pleoștit musteața! Că Ștefan... continuă ea, dar, brusc, se întrerupe cuprinsă de panică. Măria sa Doamna... șoptește și repede furișează alăuta sub bancă și, de prea mult zor să pornească vârtelnița, răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu ochii în pământ. N-ai prea avut spor, Voichițo, constată Maria cu o dojană îngăduitoare reținându-și un zâmbet. Cam înfocate serenade, frățioare! îl amenință apoi cu degetul pe Alexandru. Zăpăcești fata! Tocmai îi povesteam Voichiței despre Mangop... Dacă Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o fatalitate. De doi ani, ostatică în turnul din latura de miazăzi a cetății, mă străduiam să te urăsc pentru tot răul ce ni l-ai făcut... Da, am tăiat câțiva boieri, atuncea... spune Ștefan și lasă capul în jos, spăsit. Rău îmi pare... Da' ce puteam face? Prea se vânduseră turcilor, vânduseră și țara... Erau niște hicleni. Mă străduiam să te urăsc și nu puteam... Mă urcam în turn, mă ascundeam după metereze și te urmăream, te petreceam cu privirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
facă negoț bun, cu câștig. Pot veni în Moldova cu inima ușoară, că n-au a se teme de vreo sminteală: drumurile-s sigure, vămile după pravilă, și negoțul cinstit"! Mi-am pus obrazul!... Și iată! Măria ta! intră Mihail spăsit, ploconit. Poruncit-am să fie stârpiți tâlharii din Țara Moldovei?!?! Da au ba?! exclamă sever Ștefan. Și când se încruntă Măria sa... Tăutu îi sare în ajutor, cu glas moale: În vreme de zurbă, tâlharii scot capul... Scot capul... se agață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au plătit! Unii au dat bir cu fugiții și s-au desțărat. Au trecut anii... Și iertarea... Mă bate gândul să dau al doilea salvconduct de bunăvoință boierilor pribegi din Polonia... Un gând bun ce face cinste Măriei tale, spune spăsit Stanciu. Să pleci chiar domnia ta la Cracovia, să le spui că "Domnul Moldovei îi cheamă; că toată mânia și toate răutățile trecute au fost lor iertate și alungate din inima noastră". Să se întoarcă acasă; n-au a se teme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Au plătit pentru faptele lor. Ceilalți, dac-au văzut că nu-i de șagă cu "diavolul" aista, și-au dat palme că s-au lăsat prostiți de un mucos, au vărsat fiere, au luat blana de oaie în spinare și, spăsiți, s-au ploconit behăind înaintea tronului. Behăiau ei, dar în sinea lor urlau ca lupii... Prea bine știu: de-aș scăpa fiara din lanț, m-ar sfâșia, bucăți m-ar face. Nu-i ușor să te glodească pumnalul sub căpătâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
De ce te-ai băgat de te știai slab de țâțână?! Numa' tu mi-ai adus căcatu-aista pe cap! se întoarce el acuzator spre Alexa. Numa' tu! Dracu' m-a pus să mă bag în cârd cu Cârpă-n-cur, aista, îngână Alexa spăsit. Acu... acu, ce facem, ce facem cu boier Cârpă aista? se agită Isaia. Cupcici cade în genunchi, îl imploră: Nu spui! Tac mâlc! Mormânt! Jur! Pe pruncii mei! Jur!... Apăi, nu merge așa, sare și Alexa furios. Jur! Jur! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Oamenii... oamenii murmură... Murmură?! răbufnește Ștefan, gata-gata să se mânie iar, dar se stăpânește. Adică?!... Toader își frământă căciula, transpiră, mormăie: Oamenii... oamenii cârtesc... Cârtesc?!?! Nu... nu mai vor să... Zic că, dacă... dacă... își înghite cuvântul și pleacă ochii spăsit. Ceee?!?! strigă Ștefan mânios mușcându-și musteața, vânăt, cu tot sângele năvală în cap, amenințător. "Nu mai vor?!?!" Ce "nu mai vor?!?!" Cum "nu mai vor?!?!"... E vreme de război, nu-i pe vrute au nevrute!! E după poruncă!! Altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un car funebru“ (adică emigrarea și Ceaușescu). Odată, în timpul unei astfel de audiții ilicite, a venit tovarășul director al stabili mentului și l-a luat pe Biță și i-a frecat ridi chea rău de tot ; tipul s-a întors spăsit și a schimbat repede Phoenix-ul cu o lăbăreală gen Queen. Ei bine, la o astfel de activitate a oamenilor muncii am cunoscut-o pe Ioana. Ea era bucureșteancă și venise în Pitești la sora unui prieten de-al lui
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu se putea altfel atâta timp cât scopul declarat al acestor filiale comuniste era acela al desființării organizațiilor sioniste ce promovau migrarea În masă a evreilor În Palestina (apoi, Israel). Dar, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, președintele CDE Huși declarase spăsit că „La acestea s-au mai adăugat și alte slăbiciuni ale organizației de Partid locale” dând ca exemplu organizația de partid comunist din Răducăneni unde „...fostul șef al poliției legionare, Robert Faraoan, care a maltratat și deposedat de averi populația
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
În cazul acesta ne punem și noi Întrebarea: de ce au mai intrat În PCR? Pentru vreun gheșeft care s-a dovedit a fi iluzoriu?! La capitolul „Activizarea comitetului și a secțiilor” situația era mai mult decât dezastruoasă și raportorul scrisese spăsit următoarele cuvinte nemuritoare: „Privitor la activizarea Comitetului am ținut 4 ședințe Însă pe teren nimeni din Comitet nu vrea să’și ia În sarcină vre’o muncă. Secțiile le avem toate pe hârtie (subl.ns.)”. Parcă pe la Începutul acestui document
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ca prin minune... se făcea liniște în clasă. Colegul nostru abia aștepta acest moment, pentru a scăpa de istorie și pleca pușcă, de parcă ardea chioșcul lui Goras, din parc, dar... venea abia la sfarsitul orei... cu o înfățișare tristă și spăsita... aducând trofeul: țigările salvatoare... Pe atunci liceul de băieți din Rădăuți avea o activitate sportivă intensă, pe care o realizau mai mulți elevi printre care și Țurcan Ion, sub îndrumarea profesorului Victor Botocan. Ei au câștigat multe competiții sportive în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93335]
-
Preda (Al. I. Ștefănescu și Al. Oprea), poezia lui Mihai Beniuc (Paul Georgescu) și a lui Dan Deșliu (Mihai Gafița), piesa Vadul nou a Luciei Demetrius (Aurel Mihale). Criticată totuși în „Lupta de clasă” pentru unele „greșeli”, redacția își ia, spăsită, „angajamentul” de a purcede la o „grabnică lichidare” a lor (2/1950). Pe coordonatele ideologice trasate în anii 1948-1952 se merge într-un sens riguros liniar până la începutul anilor ’60. Revista introduce în sumar texte aparținând majorității membrilor Uniunii Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
capu' tău. Când ajunge pe la jumătate cu lucrarea, își dă seama că betonul e prea gros. N-ai o rotopercutantă? Nu!? N-ai și tu așa ceva prin casă!?! Da' măcar un baros mai de Doamne-ajută? Iei poziția ghiocelului și recunoști spăsit că nu, n-ai așa ceva. Se uită la tine ca la ultimul fraier de pe pământul ăsta. Murmură scrâșnit: Dacă știam, îmi aduceam eu Bosh-u' meu, da' cine să-și fi închipuit așa ceva!?" și oftează. Te trimite prin vecini după scula
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]