96 matches
-
ei. Ăsta o să fie bărbatul meu, ce dracu’ să mai fac, îl târâi acasă, cu valiza lui cu viori și mezeluri. „Hai, Gabriel, să mergem de-aici“. Se lăsa frigul. Nu zise nimic violonistul ei cu șoseta roșie. O ascultă spăsit, își înfășură bucata de pâine rămasă în hârtie și o trânti în valiza viorii. „Unde mergeți, porumbeilor? Ați făcut aici antren, ați instigat lumea la revoltă și acum vă luați tălpășița, ai?! Și aud că nu e prima dată tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mai fost uciși și alții. Trage deci linia și ai înaintea ochilor cea mai clară situație, nenicule, n-ai pierdut cine știe ce, încă mai poți recupera, se încurajează. Mi se pare că am fost destul de clari, spune Părințelul pe un ton spăsit, de ce-ar fi nevoie de mai mult explicații? — Nu sîntem aici la interogatoriu, se apără și Curistul. — Să știți că m-așteptam la una ca asta, mărturisește Roja, nu știam însă cînd o să se întîmple. Și-atunci de ce te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de supărată ar fi Delfina pe moment, tot vă mai iubește ea undeva în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de lînă, brățara primită cadou de nuntă, catarama cu însemnele statului Guatemala. Le port cu mine întotdeauna. — De unde și pînă unde Guatemala? se miră Patru Ace cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai bine. Dar câteva zile mai târziu, în acea dimineață însorită de sâmbătă, Alison se simțea mult mai optimistă, datorită faptului că se afla în acel hotel idilic de țară și fiindcă era răsfățată peste poate de un Luca foarte spăsit. Ajunseseră acolo în seara precedentă și se bucuraseră de o cină romantică, în doi, care le fusese servită în camera în care Luca aranjase să fie plasate două vaze uriașe, pline cu trandafiri albi, preferații lui Alison. După ce terminaseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
moment dat, să ne excludeți din viața lui Milly, a spus Bill cu o voce scăzută. În fond, nu v-ar fi deloc greu, iar noi, ca bunici, nu prea avem drepturi asupra ei. Ne-am interesat, a adăugat el spăsit. Așa cum ți-am mai spus. Din punctul ăsta de vedere, nu aveți de ce să vă faceți griji. Îți mulțumesc. Bill a zâmbit și s-a uitat la fața lui Susan de parcă ar fi încercat să estimeze care avea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
te trezesc. Și-atunci te-am auzit vorbind la telefon. — Și i-ai dat înainte cu scena aia de teatru cu trântitul ușii, ca să mă prinzi ulterior? a exclamat James cu sprâncenele ridicate întrebător. Julia a adoptat o expresie ușor spăsită. Am vrut doar să văd dac-o să-mi spui, din proprie inițiativă, cine era la telefon sau dac-o să mă minți... Vocea i s-a stins, fiindcă amândoi erau perfect conștienți pentru care variantă optase bărbatul. —Ei, îmi cer scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și se juca de zor cu două scoici gigantice. — Ce fetiță norocoasă ești, nu-i așa? — Da. Buni zice că pot să stau aici oricând vreau, a declarat Milly mândră. Jenny s-a uitat la Nick cu o privire puțin spăsită. Sigur că poți, gogonică, a răspuns tatăl gâdilând-o pe burtică. Dar întâi să trecem de noaptea asta. — O să fie în regulă, a șoptit Jenny. Sper. Nick a zâmbit scurt. — N-a mai petrecut nici o noapte departe de mine de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
avea în față, dar și-a așezat cu grijă furculița și cuțitul și-a împins farfuria într-o parte. —A fost foarte bun, draga mea. Mulțumesc. Numai că, dintr-odată, mi-a pierit pofta de mâncare, a spus el zâmbind spăsit. Nu se-ntâmplă-n fiecare zi că un bărbat să afle că soția lui a fost să ia masa cu fosta lui nevastă și trebuie să recunosc că vestea asta m-a tulburat puțin. Julia s-a bosumflat. —Păcat! Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai parte de aceleași necazuri ca și mine, numai că în doză dublă. —Grozav! Alison a scos limba la Fiona. —Tu trebuia să mă înveselești, nu să mă faci să mă simt și mai rău. —Scuze, i-a răspuns femeia spăsită. Dar asta e realitatea vieții de soție numărul doi, în cazul în care sunt și copii implicați. La noi nu e ca în The Partridge Family 1. —În cazul meu și-al lui Luca și-așa nu prea sunt șanse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dai seama cât de tare îmi duci dorul, a explicat ea cu un surâs menit să îndulcească lovitura. Ca să apreciez câte-ai făcut pentru mine și Milly? a întrebat-o el cu voce scăzută. Susan a adoptat o expresie puțin spăsită. Ceva în genul ăsta, da. Aplecându-se către ea, Nick și-a apropiat fața la câțiva centimetri de a ei și a privit-o în ochi. —Susan, îmi pare așa de rău că-ți spun lucrurile astea abia după ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
într-un minut“, pe care-l folosea în orice situație, a sărit în picioare fără nici o ezitare. —Hai, puiuț! Hai să mergem! Băiatul a săltat-o pe Jessica pe-un șold și-a ieșit din bucătărie. —Bună. David a zâmbit spăsit, dar Fiona nu s-a clintit de lângă ușă. —Bună. Femeia nu i-a răspuns la zâmbet, nevrând să pară prea dispusă la reconciliere înainte să afle exact care urma să fie direcția conversației. Am fost un mare idiot, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
chinuindu-se să-și aducă aminte exact acea ceartă, dintre numeroasele certuri pe tema copiilor. Și-ți aduci aminte că ți-am zis că mă duc să mă plimb cu mașina? Bărbatul s-a uitat la ea cu o privire spăsită. —Ei, atunci s-a întâmplat prima dată. Julia a scos un sunet ca și când s-ar fi sufocat. Și în cele două ore, cât ai fost pe lista dispăruților, ai reușit să concepi un copil cu fosta ta nevastă... asta vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pauză. —O pauză? Julia s-a uitat la el nevenindu-i să-și creadă urechilor. — O pauză de la ce? — O pauză de la nesfârșita ta perfecțiune. Bărbatul a avut măcar bunul simț ca, în vreme ce rostea cuvintele alea, să arboreze o expresie spăsită. Julia a izbucnit într-un hohot de râs fals. —Ei, asta-i o chestie pe care n-am mai auzit-o. Te-ai culcat cu o altă femeie pentru că eu eram mult prea perfectă? — Da, ceva în genul ăsta. James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
da ascultare bărbatului și la bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii le răcori obrajii. Stere se apropie de Lina. - Ți-e frică? o întrebă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și se trăgeau către naos, în umbra stranelor. Ochii lor bătrâni, plini de ape, albi în pânza aceea de lumini amestecate, străluceau mărunt, clipind când și când. 136 Baba Mița se uita împrejur, după ce se mai obișnuise. Își vedea vecinele, spăsite toate, ascultând vocea preotului, și le măsura cu privirea ei aprigă. Baba Chirița, una puțină și slabă ca scândura, de nu mai avea dinți de loc, morfolea singură ocări văzând vânzoleala muierilor tinere care ieșeau repede afară. Pe zidurile reci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Întreb dacă Max n-a simțit o oarecare ușurare când, În toamna aceluiași an (1909), a părăsit scena aventurilor lui nocturne pentru a ne Însoți În a doua călătorie la Biarritz. Și-a luat două zile libere pentru a vizita spăsit și cucernic Lourdes-ul, În compania frumușelei și ușuraticei fete irlandeze care era guvernanta Colettei, tovarășa mea de joacă preferată de pe plajă. Max ne-a părăsit În anul următor pentru un post la secția de radiologie a spitalului din St. Petersburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
la Sevastopol, momentul eroic. Digby se dădu jos din pat și-și zări În oglinda lungă și Îngustă din perete trupul sfrijit, părul cărunt și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap. m-ai dezamăgit profund! Digby spuse, continuînd să-și contemple chipul grotesc și patetic În oglindă: — Vreau să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în haznaua pregătită din timp de onor Guvernul României, încă din primăvara anului trecut, când a fost votată noua Lege a educației, lege organică transpusă întocmai în forma sugerată de președintele României. Las deoparte faptul că însuși domnia sa recunoaște, nu spăsit, ci hăhăind cât îl ține gura sa de fost bișnițar, că pentru el școala nu a fost cel mai plăcut loc și nici unde s-a omorât el cu firea. Dar mă gândeam eu, mai anul trecut, de unde a luat
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
prost renume prin împrejurimi, e bine să fiți văzut luînd vechituri din gunoaie, ziua-n amiaza mare? Lăsați gioarsa aia la locul ei și reîncadrați-vă în grupul de vizitatori... Artistul mormăi ceva sub formă de scuză și se depărtă, spăsit, de apetisantul gunoi. Directorul mai străbătu cîteva sute de metri, apoi se-ntoarse. Culmea! Fonfu T. Manole era iar în mijlocul mormanului de hîrburi și studia atent aceeași nenorocită servietă. Indispus, directorul teatrului a ridicat tonul, ba chiar a proferat și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ea o duminică liniștită, fără beții și scandaluri, ca-n familiile normale. Îl forțează pe histrion să promită că, măcar duminica, nu va bea. Și-l trimite la piață, să cumpere o rață, că vroia să gătească rață pe varză. Spăsit, Nuni promite. Și mai promite că-ntr-o oră e acasă, cu rața sub braț. Se prevestea o duminică atipică, pentru conflictu alizantul comedian. N-a fost să fie... Chestia cu rața a mers ușor. După aceea începe burlescul... Căci
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
nr.: (după o pauză) Oare ce-i spune...? Oare ce-i arată? Sursa dublă: Păi... cred că... pisica... Obiectiv nr.: (stăpînindu-și cu greu rîsul)... albă...! Sursa dublă: Ba... neagră..., e tot aia pe care o știm și noi... Plutonierul: (apare spăsit, aproape umil) Dragi băieți..., stimate domnule Nae întîiul..., stimate domnule... Nae al doilea, stimate domnule... Nae al treilea... dragă domnule... Nae... Sursa dublă:...al patrulea... Plutonierul: Așa e, al patrulea... vreau să vă spun... vreau să recunosc că... v-am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]