9,106 matches
-
în epistolă expeditorul. Alături de expresia de admirație, solicitantul mai amintea că în carceră evocase câteva pagini din Casa Buddenbrook care l-au îmbărbătat: Thomas, fratele mai mare, senatorul la aproape 50 de ani trăiește o revelație. E năpădit subit de spaima morții și se liniștește aducându-și aminte de un eseu conceput de Schopenhauer. L-a consolat teza filosofului că decesul nu e un sfârșit, o încheiere a unei zbateri, ci mai mult trecerea spre altceva. Închis în cușca pușcăriei, A
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
butoiul". Se vede ca fiind ,posac", ,ursuz". Atitudinea lui generală este de o ,agresivitate defensivă". Nu voiește, în ruptul capului, să i se observe vulnerabilitatea. Se află în continuă alarmă, din groaza de ridicol. A ratat multe prilejuri benefice din spaima de a se face de râs. Octavian Paler se întreabă, pe bună dreptate, dacă e vorba aici, despre o biografie, drumul de la naștere la ,exitus", sau de un destin. în carte există mai multe răspunsuri, din care voi alege pe
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
o imagine disputată, egal, de rău și de bine. Și-așa se face, știe oricine se ferește de instantanee, că-n apele zvîcnind în credincioasele, dar intrigantele oglinzi, cete de duhuri șotioase ,fac ca lumina lor să aibă ceva din spaima de întuneric."... Petru Creția, Oglinzile, Humanitas, 2005, 136 pag.
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
bătrînii de o parte, tinerii de alta). între timp, ,lumea ei" se împuținează, descrește vertiginos mulți din prietenii contemporani cu ea mor sau nu mai comunică, cutia de scrisori îi rămîne goală săptămîni în șir. în lecturile din Ionesco recunoaște spaime, angoase, întrebări care o bîntuie și pe ea ,în serile de singurătate cînd privesc căderea nopții". Simte din ce în ce mai des prezența morții în imediata ei apropiere. Tabloul lui Greuze La mort du pčre o face să reflecteze la privilegiul celor care
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
poate vorbi de un personaj, Scribul, naratorul omniscient trăind în plină epocă a postmodernității. De altfel, există două zone de interes ale acestui roman. Una se află la nivelul poveștii, al întîmplărilor, intrigilor de palat, amorurilor, faptelor de vitejie și spaimelor generate de iminenta intrare în mileniul al II-lea (eveniment perceput la vremea respectivă ca un posbibil termen pentru sfîrșitul lumii) și cealaltă, la nivelul tehnicilor narative, al ,traducerii" în limba actuală a formulelor narative din epoca respectivă, fără a
Ispita Evului Mediu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11270_a_12595]
-
Pavel Șușară Spaimă și celebrare Într-o lume isterică, ale cărei argumente sînt numărul decibelilor, retorica paroxistică a gesturilor și, dacă se poate, lovitura decisivă, argumente plasate insidios înlăuntrul unor categorii eroico-propagandistice cum ar fi terapia socială, democratizarea limbajelor, accesabilitatea mesajelor, nondiscriminarea pe
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
frumusețea creației pe măsură ce o descoperă și o ia în posesie, din punct de vedere al angajării morale și al filosofiei implicite, chipul artistului ia o altă înfățișare. Pictura devine o formă necruțătoare de luptă , ea se naște dintr-o evidentă spaimă de vid, exuberanța devine simptomul unei mari angoase în fața încremenirii și a morții, iar pata de culoare se transformă într-un vehicul al vieții care tinde să se manifeste exploziv, ca singură alternativă la neant. Pictînd pînze mari, suprafețe care
Expresivitatea contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11288_a_12613]
-
în luciul acela/ femeia doarme și eu pot să-mi strecor mâna prin gât/ tot mai sus/ înspre păr/ și să-mi întorc capul pe dos/ și să privesc cu fundul ochilor cum se sperie/ cum înnebunește cum transpiră de spaimă cârtița galbenă/ cum râsul acela înfundat izbucnește isteric prin odaie" (Poem pentru MhM, 1). Contururile fantasmatice ale paginilor sunt apropiate și deplasate printr-o formă de energie întoarsă, negativă, o tumoră instalată în creier, în cap și răspândită apoi în
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
a planurilor, cu o developare spectaculară a interiorului uman infestat, invadat: ,cineva îmi lovește pe dinăuntru capul", pielea ,învelește pe dinăuntru capul meu alb", ,guri încăpătoare pleoscăind în negura din capul meu", ,cineva peste măsură de puternic/ e zguduit de spaimă înlăuntrul trupului meu", ,în bunele dimineți undeva în gura mea/ gura stăpânului rânjește îndelung", ,mi-aș înnoda picioarele în jurul gâtului și m-aș rostogoli până m-aș/ întoarce pe dos", ,dau din mâini și dau din picioare: tot ce e
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
pînă la încîlceala de crengi din fața geamului, apoi și mai încolo; nu ploua propriu-zis, nu se auzeau picături pe acoperiș, poate doar burnița ușor, încețoșînd imaginea; vreo frunză din prim-plan tresărea abrupt, ca de o revelație sau de-o spaimă, eliberată de greutatea picăturii ce o covîrșise, reașezîndu-se într-o nemișcare mai înaltă" (CXXXV). într-un univers guvernat de implacabilul concret, aparența e lege: ,te crezuseși un tînăr poet, o speranță pentru literele românești... dar băbuța din colțul străzii, care
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
putea supraviețui de la o zi la alta. Cu stima, H.H. Povestea vieții mele : Până să mă îmbolnăvesc eram foarte bucuroasă ,eu nu m-ai știu să râd ,voi așteptați să vină crăciunul cu bucurie.Eu îl aștept cu tristețe,cu spaima.Toti primesc cadouri ,au pentru ce să fie veseli.Eu nu mai știu să râd,sunt tristă,sunt planșa ,toți primesc cadouri și râd ,eu n-am de ce să râd,si chiar nu m-ai știu să rad.De când m-
Marina Sturdza by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82765_a_84090]
-
Iocan, pt că tot ce se întîmplă în lume ne afectează direct.Daca fierbe apă în Atlantic, riști să te trezești cu Katrina la New Orleans, si cu tornade la Mangalia. Ne afectează tot ce mișcă în lume, darămite așa ceva. Spaimă că ungurii ne fură Ardealul este o panică nejustificată, cel mai bun exemplu, abia s-au adunat 100 de speriați în HArCov ca să susțină autonomia. Cît să umple o sală de cinema... În plus, ar trebui exterminați vreo 6 milioane
Axa Moscova-Bucureşti-Madrid by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82886_a_84211]
-
mult timp la un articol de-al tău, chiar mi-era dor :). Frumos! Îndrăznesc să am și eu un punct de vedere care nu-și propune să-l contrazică pe al tău, ci doar să-l completeze. De două zile, spaimă de “sommet” a făcut din București un oraș cu o circulație aproape normală. Mulți și-au lăsat acasă mașinile de care nu aveau neapărata nevoie, așa cum ar putea face și în alte zile mai puțin francofonizate, în loc să claxoneze și să
Merde alors! Pe ei, pe ei, pe mama lor! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83052_a_84377]
-
că „liberalismul crează sisteme de perfectibilizare a capitalismului“. Dar capitalismul s-a umanizat față de epocă descrisă de Ch. Dickens în românele sale, îndeosebi ca urmare a presiunii pe care au exercitat-o asupra să partidele socialiste. Și mai ales din spaimă ce i-a intrat în oase prin existența URSS, stat ce s-a reclamat de la teoria marxista. Pe de altă parte se ignoră experiență Chinei comuniste, care a pornit în 1948 mult mai de jos decât era Rusia în 1918
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
ocupate sau cu familia furată și femeile lui iluzorii. Cartea demonstrează cât de actual e mitul evreului călător non-identitatea lui sau multiplele identități asimilabile. Rămâne, în final, doar ceea ce face din om trecutul: copilăria, locurile puternic marcate afectiv, mirosurile și spaimele primilor ani, supraviețuind diverselor peceți culturale. Rămâne durerea înstrăinării de femeia cea mai iubită, a căsătoriei ratate, a prietenilor trădați sau trădători sub teroare într-o țară comunistă, fascistă, islamică ori de alt gen. Dureri general-umane. Pentru sfâșietorul sentiment de
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
Nice work) "reciclează" subiectele romanelor victoriene industrializante etc. Posibilă paralelă cu Kierkegaard a apărut deja schițata în Vești din paradis (Paradise News), român consacrat, în mare, teologiei moderne. Faptul că filosoful danez a fost un melancolic, în per-manenta lupta cu spaimele sale, care i-au determinat și modul excentric de viață, precum și legătura ciudată, obsesiva cu părăsita logodnică Regine (teoreticienii contemporani sunt însă de părere că el a fost părăsit tânără "normală", viitoare soție a lui Schlegel) a determinat intertextualismul românului
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
o lume lipsită în mare parte de criterii de valoare, ei dovedesc că inteligența nu poate fi stocată în totalitate și nici controlată integral de instituții. Prin geniu și curaj ajung în cele mai secrete baze de date și vâră spaima în organizațiile guvernamentale și militare, iar la noi își bat joc de serviciile secrete. Unii fură din bănci stând comod la domiciliu. În schimb, în curând, vom fi scutiți de a mai merge la vot, rezultatul fiind cunoscut dinainte, cu
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
urletele de la centru - l-au dus la constatarea că e mai singur și mai slab decât își închipuise. Nu cred, însă, că aici trebuie căutate originile aberației năstăsiote. Nu de dragul lui Iliescu a riscat el acest act nesăbuit, ci de spaima a ceea ce l-ar aștepta după dispariția lui Iliescu. Deocamdată, "cârpa kaghebistă", vorba lui Vadim, este singurul politician român ce posedă un electorat captiv. Or, un P.S.D. fără Iliescu e o pradă sigură pentru extremiști, dacă nu chiar pentru momentan
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
să-l privească. Din contră, îi aruncă o cămașă pe pîntec. Îi spune cu voce joasă, cu o voce imperativă: "Ascultă-mă! Ascultă-mă!" Privește înapoi ca și cum ar urmări-o cineva. Are chipul unei femei îngrozite. Ochii îi strălucesc de spaimă. Fața îi este roz, blîndă, prelungă, slăbită, gravă. Sub ochi are cearcăne. Părul lung e legat simplu la spate, peste boneta cenușie. Poartă o rochie cenușie, un guler alb. E mai frumoasă ca oricînd. E aplecată deasupra lui. - Trebuie să
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
de debut (intitulată, tarkowskian, Călăuza), și de astă dată, autorul pare să caute mai degrabă un alibi, un pretext care să justifice - în parte, măcar - plonjarea în plină irealitate, etanșeizarea în propriul univers poetic, construit pe eșafodajul unui imaginar al spaimei. Aglomerările de imagini, de o densitate halucinantă, trădează aspirația eului poetic spre totalitate, în vreme ce fluxul sacadat al rostirii, fracturarea versurilor și recurența obsesivă a toposurilor descompunerii și distrugerii, depun mărturie despre imposibilitatea atingerii acestei totalități. Motiv de spasmodice frămîntări și
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
sub semnul continuei înfruntări între patosul vital și cel apocaliptic, tensiunea se perpetuează, de la un vers la altul, de la o poezie la alta, întregul volum putînd fi citit, de altfel, ca un vast poem (simfonic!), născut dintr-un imaginar al spaimei. "Mă trezeam sub ghilotine de fosfor (...)/ auzeam spaima înghesuită în cutii de chibrituri/ auzeam acizii ridicați pe scripeți/ scîrțîitul ruginii prin fețe desfigurate de flash-ul dușmăniilor minerale", notează poetul într-un loc; iar altundeva, vizionarismul terifiant alunecă spre grotesc
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
cel apocaliptic, tensiunea se perpetuează, de la un vers la altul, de la o poezie la alta, întregul volum putînd fi citit, de altfel, ca un vast poem (simfonic!), născut dintr-un imaginar al spaimei. "Mă trezeam sub ghilotine de fosfor (...)/ auzeam spaima înghesuită în cutii de chibrituri/ auzeam acizii ridicați pe scripeți/ scîrțîitul ruginii prin fețe desfigurate de flash-ul dușmăniilor minerale", notează poetul într-un loc; iar altundeva, vizionarismul terifiant alunecă spre grotesc: "oasele mele se învechesc în carnea continuu înflorind
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
desprinde de cristalul oglinzii, venind spre dumneavoastră. E ceva îngrozitor, îngrozitor, îngrozitor. În jurul meu se întrețesuse o atmosferă de neliniște, care mă sugruma. Cea mai cumplită durere ar fi fost atunci o ușurare pentru mine, pentru că nu era durere, ci spaimă, o spaimă îngrozitoare, sufocantă. Celălalt eu al meu s-a apropiat de mine și s-a așezat acolo, unde sînteți dumneavoastră acum, pe scaunul acela, în fața acestui fotoliu... S-a așezat, și-a sprijinit coatele pe masă, și-a cuprins
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
cristalul oglinzii, venind spre dumneavoastră. E ceva îngrozitor, îngrozitor, îngrozitor. În jurul meu se întrețesuse o atmosferă de neliniște, care mă sugruma. Cea mai cumplită durere ar fi fost atunci o ușurare pentru mine, pentru că nu era durere, ci spaimă, o spaimă îngrozitoare, sufocantă. Celălalt eu al meu s-a apropiat de mine și s-a așezat acolo, unde sînteți dumneavoastră acum, pe scaunul acela, în fața acestui fotoliu... S-a așezat, și-a sprijinit coatele pe masă, și-a cuprins fața între
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
special pentru Avignon. Așa, de pildă, în Curtea de onoare, am văzut un spectacol de dans, "noBody", al coregrafei berlineze Sacha Waltz (n. 1963); corpul omenesc (dansatori din diverse rase, cu trupuri străine de proporțiile de aur) față cu suferința, spaima, moartea; omenirea și angoasa "descompunerii"... La un moment dat, peste scenă se zbătea un imens balon de pînză albă, ca o amenințare a unei catastrofe, ca o pasăre a morții; brusc, o legătură s-a rupt și, mimînd un accident
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]