176 matches
-
ca substantivele cu sens cantitativ din sintagmele pseudopartitive. Kupferman (2004) consideră că prepoziția de este centrul sintagmei, N2 este complementul său, iar N1 este un specificator. Nedelcu (2009) adoptă o analiză similară cu cea a lui Kupferman: N1 este un specificator, iar N2 este centrul sintagmei pseudopartitive. Rothstein (2009) distinge două tipuri de utilizări ale sintagmelor pseudopartitive: citirea de tip individualizare și cea de tip măsurare. În sintagmele de tip individualizare, primul nominal este centrul sintagmei și atribuie rolul semantic Conținut
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cele două nominale alcătuiesc o propoziție redusă - GX în structura de mai jos - în care N2 este subiect, iar N1 este predicat. N2 se deplasează într-o poziție de centru mai înaltă, iar N1 (predicatul) se deplasează în poziția de specificator al acestui centru mai înalt: (95) GF 3 Spec F' o sticlăj 3 o bijuteriej Fo GX Xi + F 3 de Spec X' vin 2 automobil Xo GNpred ti tj (cf. Tănase-Dogaru, 2007: 95) Prepoziția de este pentru sintagmele calitative
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sau Andrei...). 1.2. Statutul sintactic și structura sintagmei coordonate Sintagmele coordonate sunt considerate în unele studii grupuri sintactice GConj. În lingvistica generativă au fost propuse mai multe analize ale acestui GConj: (i) primul conjunct 89 (cf. engl. conjunct) este specificator, conjuncția este centru, iar al doilea conjunct este complement: (3) GConj 3 GDet Conj' Ion 3 Conj GDet și nevastă-sa (ii) doar al doilea conjunct formează un GConj cu conjuncția, iar acest GConj este atașat primului conjunct, GN, întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în grupul verbal a fost extinsă la dublarea clitică. Conform lui Chomsky (1995), Cazul este verificat într-o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul este verificat astfel, conform ipotezei că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se extindă și să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a apărut ipoteza existenței unei proiecții Acord în preajma verbelor tranzitive, mai precis, între
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în această depeșă de Fénéon: T30 Potrivit mamei micuțului Moureau din Maubeauge, o bonă de 16 ani, Marthe Delvaux, a încercat să-l otrăvească pe ACEST copil idiot. (Fénéon) Totuși, așa cum a arătat M.-J. Reichler, redenumirea prin hiponim anaforă specificatoare se justifică discursiv prin schimbarea punctului de vedere al enunțătorului însuși sau prin trecerea la un punct de vedere al altcuiva: "Anafora specificatoare se potrivește în contextele în care, dintr-un motiv sau altul, este plauzibil ca redenumirea referentului să
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
otrăvească pe ACEST copil idiot. (Fénéon) Totuși, așa cum a arătat M.-J. Reichler, redenumirea prin hiponim anaforă specificatoare se justifică discursiv prin schimbarea punctului de vedere al enunțătorului însuși sau prin trecerea la un punct de vedere al altcuiva: "Anafora specificatoare se potrivește în contextele în care, dintr-un motiv sau altul, este plauzibil ca redenumirea referentului să fie însoțită de o nuanțare a categorizării" (1995: 72-73). Și ea citează în sprijin un exemplu de discurs didactic: T31 Și astfel la
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri, tematizatori. - Substantivele atrase de la alte genuri către masculin se includ în același tipar (în DOOM1: acumulatoare/acumulatori, adjuvante, aștri/astre, echivalente, fagoturi, nuclee, robinete, rubefiante, versante/versanți, dar în DOOM2: acumulatori/acumulatoare, adjuvanți/adjuvante, aștri, echivalente/echivalenți, fagoturi/fagoți
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Acte, 377, 378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali, referente - referenți (referenți, Acte, 25), regente - regenți, semnalizatoare - semnalizatori (semnalizatori tematici, GALR, II, 921), semnificante - semnificanți, specificatoare - specificatori (specificatori nominali, DSL, 493) etc. Uneori, variația apare în aceeași lucrare (vezi, de exemplu, în GALR, oscilația între radicali, GALR, I, 562, 566, 568 și radicale, GALR, I, 13, 150, 200 etc.). - Prin specializare și diferențiere lexico-gramaticală, proces care
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
377, 378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali, referente - referenți (referenți, Acte, 25), regente - regenți, semnalizatoare - semnalizatori (semnalizatori tematici, GALR, II, 921), semnificante - semnificanți, specificatoare - specificatori (specificatori nominali, DSL, 493) etc. Uneori, variația apare în aceeași lucrare (vezi, de exemplu, în GALR, oscilația între radicali, GALR, I, 562, 566, 568 și radicale, GALR, I, 13, 150, 200 etc.). - Prin specializare și diferențiere lexico-gramaticală, proces care continuă
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
378), indicatoare - indicatori (indicatori de subiectivitate, DSL, 262), jonctive (DSL, 282) - junctori, modificatoare - modificatori (clasa modificatorilor, DSL, 323), prezentative/prezentatori, radicale - radicali, referente - referenți (referenți, Acte, 25), regente - regenți, semnalizatoare - semnalizatori (semnalizatori tematici, GALR, II, 921), semnificante - semnificanți, specificatoare - specificatori (specificatori nominali, DSL, 493) etc. Uneori, variația apare în aceeași lucrare (vezi, de exemplu, în GALR, oscilația între radicali, GALR, I, 562, 566, 568 și radicale, GALR, I, 13, 150, 200 etc.). - Prin specializare și diferențiere lexico-gramaticală, proces care continuă în
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
sistem artistic armonios"389. Acest aspect ar constitui, în concepția sa, trăsătura specifică a genului romanesc. În studiul său Locutorul în roman, același teoretician consideră că elementul fundamental al oricărui discurs este locutorul, care, în discursul romanesc, reprezintă principalul obiect "specificator" al genului 390. Locutorul cu discursul său creează originalitate lingvistică, spune M. Bahtin, argumentându-și afirmația prin trei idei. În primul rând, vorbitorul și discursul său constituie, în roman, obiectul reprezentării verbale și artistice. Discursul vorbitorului în roman este "reprezentat
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
X-bar) DAT dativ DEF (articol) definit GEN genitiv IMPERF imperfect(iv) INF infinitiv NEG negație NOM nominativ O obiect OD obiect direct OI obiect indirect PERF perfect(iv) PL plural PREZ prezent PS perfect (simplu) S subiect SG singurar Spec specificator SUBJ subjonctiv V verb I Introducere 1. Prezentare generală Pornind de la observațiile din lucrările tradiționale românești (v. Densusianu 1961; Rosetti 1968; Dragoș 1995; Todi 2001; Sala 2006 i.a.), conform cărora ordinea cuvintelor (fie într-o privire de ansamblu, fie
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lucrării este Gramatica generativă (Chomsky 1957 și urm.), Programul minimalist (Chomsky 1995, 2000, 2001 și urm.). Adoptăm ipoteza antisimetrică, propusă în forma Ipotezei bazei universale de Kayne (1994) și încorporată în minimalism. După Kayne, grupurile sintactice au un format fix: Specificator - Centru - Complement 26, iar deviațiile de la acest format sunt rezultatul deplasării sintactice 27; tot de la Kayne preluăm și ideea conform căreia constituenții se pot deplasa doar la stânga, adoptată implicit sau explicit de majoritatea cercetătorilor. În concordanță cu Chomsky (2000, 2001
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
def][1] [u] [val][2] ACORD După cum se poate observa, în modelul teoretic adoptat, relațiile sintactice se stabilesc prin procesul ACORD, nu prin deplasare sintactică; ACORDUL este poate fi urmat de deplasare, însă nu în mod obligatoriu. Deplasarea sintactică la specificatori (Comp-la-Spec în gramaticile cu centru final, v. §2.3 infra; Spec-la-Spec pentru alte forme de deplasare a grupurilor sintactice) este determinată de trăsăturile EPP35.Trăsăturile EPP cu care sunt înzestrate unele centre funcționale garantează că specificatorul grupului proiectat de respectivul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
obligatoriu. Deplasarea sintactică la specificatori (Comp-la-Spec în gramaticile cu centru final, v. §2.3 infra; Spec-la-Spec pentru alte forme de deplasare a grupurilor sintactice) este determinată de trăsăturile EPP35.Trăsăturile EPP cu care sunt înzestrate unele centre funcționale garantează că specificatorul grupului proiectat de respectivul centru este ocupat. Nu toate centrele funcționale prezintă trăsături EPP; proprietatea unui centru de a fi înzestrat cu o trăsătură EPP este parametrizabilă (v. §III.2.5.2). Trăsăturile EPP sunt, în esență, o modalitate de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Parametrul centrului nu se formulează pornind de la conjectura realizării complementului fie la dreapta centrului său (centru inițial), fie la stânga centrului său (centru final) (v. și Kayne 2013), ci se pleacă de la o bază universală cu centru inițial - formatul fiind deci specificator - centru - complement -, structurile cu centru final derivându-se prin deplasarea complementului în specificatorul propriului centru (Comp-la-Spec); acest tip de deplasare antilocală (cf. Grohmann 2003 pentru conceptul antilocalitate sintactică) este cunoscut prin termenul englezesc roll-upmovement, tradus în română prin "rostogolire" (Ledgeway
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
centrului său (centru inițial), fie la stânga centrului său (centru final) (v. și Kayne 2013), ci se pleacă de la o bază universală cu centru inițial - formatul fiind deci specificator - centru - complement -, structurile cu centru final derivându-se prin deplasarea complementului în specificatorul propriului centru (Comp-la-Spec); acest tip de deplasare antilocală (cf. Grohmann 2003 pentru conceptul antilocalitate sintactică) este cunoscut prin termenul englezesc roll-upmovement, tradus în română prin "rostogolire" (Ledgeway 2014: 13). Din punct de vedere tehnic, roll-upmovement presupune că centrul sintactic cu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
sa în mod transparent, FOFC exclude posibilitatea ca grupurile cu centru inițial să fie dominate de un centru final în limitele aceleiași proiecții extinse; termenul "dominate" are un înțeles strict în această situație: prezența unui grup cu centru inițial în specificatorul grupului cu centru final ca urmare a roll-upmovement. Așadar, din patru posibilități de combinare a unor grupuri sintactice în relație de dominare (59), structura în care un grup cu centru final domină un grup cu centru inițial (59d) este exclusă
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
grupuri sintactice în relație de dominare (59), structura în care un grup cu centru final domină un grup cu centru inițial (59d) este exclusă de FOFC; reținem că structurile cu centru final se derivă prin roll-up movement (ridicarea complementului în specificatorul propriului centru). (59) a. XP b. XP 2 2 X0 YP X0 YP 2 2 Y0 ZP ZP Y' 2 Y0 tZP [EPP] centru inițial centru inițial domină domină centru inițial centru final c. XP d. * XP qp qp YP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în construcțiile perifrastice, fapt puternic contrazis empiric 4. Predicțiile de linearizare incorecte sunt încă un argument împotriva formării de centre complexe. O altă soluție (implicită la unii autori, explicită la alții) de a explica efectele de adiacență este presupunerea că specificatorii proiecțiilor din domeniul flexionar nu se proiectează (Avram 1999; Alboiu 2002; cf. și Dobrovie-Sorin 1994). În formatul pe care îl oferă teoria X-bar, conform căreia proiecțiile sintactice au formatul universal Specificator - Centru - Complement, este greu de înțeles și de explicat
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de a explica efectele de adiacență este presupunerea că specificatorii proiecțiilor din domeniul flexionar nu se proiectează (Avram 1999; Alboiu 2002; cf. și Dobrovie-Sorin 1994). În formatul pe care îl oferă teoria X-bar, conform căreia proiecțiile sintactice au formatul universal Specificator - Centru - Complement, este greu de înțeles și de explicat de ce unele proiecții nu au specificatori. Problemele de acest fel impun o regândire a modului în care privim deplasarea verbului în proiecția verbală extinsă. Acesta este și cel de al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
se proiectează (Avram 1999; Alboiu 2002; cf. și Dobrovie-Sorin 1994). În formatul pe care îl oferă teoria X-bar, conform căreia proiecțiile sintactice au formatul universal Specificator - Centru - Complement, este greu de înțeles și de explicat de ce unele proiecții nu au specificatori. Problemele de acest fel impun o regândire a modului în care privim deplasarea verbului în proiecția verbală extinsă. Acesta este și cel de al doilea obiectiv major al capitolului de față. Vom aduce argumente pentru o analiză în care verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
portugheza braziliană și sugerat de Laenzlinger și Soare (2004) pentru română. Avantajul sincronic direct este că, în conjuncție cu ridicarea înaltă a verbului în română, strategia de deplasare XP explică în mod direct efectele de adiacență a componentelor nucleului verbal: specificatorii proiecțiilor din domeniul flexionar se proiectează, însă sunt ocupați de verbul însuși deplasat ca grup. Mai mult, cel puțin prin raportare la româna contemporană, deplasarea de tip XP a verbului poate fi văzută ca o stategie de satisfacere a trăsăturii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Avram 1999: 34) (11)5. În această structură, a cărei funcție principală este de a legitima interogația directă (totală sau parțială) în limbi ca engleza și franceza (12)6, verbul auxiliar se ridică la C și subiectul rămâne într-un specificator din domeniul flexionar ([Spec, IP] prin convenție). În primul rând, dacă strategia de deplasare a verbului este XP, nu X0, în construcții perifrastice cu ridicare la C, constituentul verbal deplasat va fi verbul lexical, nu auxiliarul, după cum se poate observa
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și de ne-. Înainte de formula analiza, este necesar să menționăm că adoptăm ipoteza centrului verbalizant v (Hale și Keyser 1993; Chomsky 1995) și, implicit, perspectiva conform căreia domeniul lexical verbal se alcătuiește dintr-o serie de proiecții funcționale ai căror specificatori introduc argumentele verbului (Pylkkänen 2008). Spre deosebire de alte argumente, generate ca specificatori ai unor proiecții funcționale (e.g. obiectul indirect se generează ca specificator al unui grup aplicativ, APPLP, Marantz 1993), argumentul extern (subiectul) se generează în [Spec, vP], iar obiectul direct
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]