75 matches
-
de viață socială, în care societatea ca întreg se afirmă fără a se osteni să se întemeieze"193. Numai că o lume care nu se întemeiază în transparența energiilor divine, nu durează, căzând pradă entropiei. După un ocol atât de specios, chiar și Rorty se apropie de sănătosul organicism eminescian și de lumea ca unitate dialogică din teologia Părintelui Stăniloae. Spre deosebire de acestea, însă, sublimul postmodernist al lui Lyotard este anemic și teoretic, deci utopic, fiind lipsit de realismul transcendenței creștine. Acești
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și meseriilor tradiționale, infrastructură, învățământ de calitate, tradiții, mediu, peisaj, un spațiu cultural privilegiat, dar, mai ales, înseamnă comunitate și spirit antreprenorial la nivelul comunității. În ultimă instanță, înseamnă democrație participativă și spirit comunitar, termeni ce desemnează, într-un limbaj specios, implicarea tuturor membrilor comunității în stabilirea destinului acesteia. Provocarea pe care am adresat-o prin intermediul acestei campanii a fost să arătăm că aderarea la Uniunea Europeană înseamnă în primul rând împărtășirea unui set de valori comune, prin aplicarea acestora în viața
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
sau abandonarea standardelor de performanță și, prin asta, scăderea calității învățămăntului? Cănd disponibilitatea educabilului pentru actul educațional se diminuează, adaptarea discursului didactic la ce, proiectarea la ce bun, implicarea vocațională în ce?... Profesorul, în decursul istoriei, a avut o evoluție specioasă, evoluție marcată de percepția social-valorică a profesiei. Cănd așezat cu rigoare în culmea importanței sociale, cănd blamat și aruncat la periferia acestei importanțe sub acuzele încrăncenate ale inutilității educației și a consumului total neadecvat de resurse pentru această problematică. Așadar
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
congratulăm reciproc și fariseic cu calificative ușoare, spectacol care va sfârși, sunt sigur, prin a ne compromite față de noi Înșine, el amin tind pe cel nu mai puțin josnic al filozofilor din Bizanț ce-și exercitau spiritele moleșite În arguții specioase, În timp ce dușmanul [bătea] la porțile cetății. Așa fiind, declar din parte-mi că repetarea mai departe a acest[ui] soi de adunări - În care atâtea energii tinerești se pervertesc reciproc - mă va sili cu mâhnire să-mi iau toiagul și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce era În stare să le deie unui de timpuriu răpo sat fost director general al tea trelor, care, Îmi spunea femeia, Își smulgea În spasmuri de moarte sărăcăcioasele și spălăcitele lui fire de păr din cap, sub sărutările ei specioase. ...Până Încoace, târziu, afecțiunea mea nestingherită pentru Întreg neamul femeilor, sau interesul psihologic față de natura lor vagabondă, sau, mai de-a dreptul, gustul divers și pitoresc, dar nedepravat, al sexualității mele (un lucru de care m-am feli citat toată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cei loviți de sărăcie, din ultima castă, cu trimitere la filosoful Peter Unger (Living High and Letting Die) și se miră și el că-i vine greu să remarce asta. Oricum, argumentele sale morale, perfect futile, sunt considerate egoiste și specioase. Natura umană ar fi esențialmente concentrată pe o sete nesecată de putere. Nietzsche (Voința de putere, 1901) ar fi mîndru de o asemenea idee, care stă de altminteri și la baza celor două războaie mondiale. El scria că "Voința de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
viața și opera Poetului. Cartea în două volume la care ne referim este rodul amplificării tezei de doctorat, susținută de N. Georgescu în 1997. Autorul se comportă ca și cum ar ști totul despre Eminescu, reușind să-și îmblânzească covârșitoarea ofertă (totuși specioasă pe alocuri pentru cititorii nedispuși "să refacă experiența autorului") printr-o punere în pagină judicioasă, narativă, sintetizând mai ales în partea de analiză textuală, țesând pe dedesubt și în spirala revenirilor, totul într-o demonstrație exegetică și stilistică de mare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să cauți singur corespondențe între realitate și sensul lor simbolic, în cazul mecanicii cuantice, deși știi în linii mari despre ce vorbesc fizicienii, constați că aceștia nu prea găsesc metaforele cele mai nimerite. Și astfel, limba fizicienilor e tot mai specioasă și mai ilogică, aducînd cu argoul pestriț al unor copii născocind expresii bizare. Avem supracorzi și singularități, avem extincții termice și universuri inflaționare, tot așa cum avem găuri negre sau lumi pluridimensionare în fața cărora nu poți să nu capeți senzația că
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
netulburată încredere, de sub faldurile textelor sale neieșind niciodată la iveală concesii și retractări tactice. Este un beligerant onest scutit de frici și de reverențe oportuniste. Un autor corosiv, vertical și inavuabil. Toate aceste însușiri își găsesc expresia în forma protocolară, specioasă și voit răsucită a scrisului lui Grigurcu. Criticul este un calofil rutinat de ținută decadentă, genul de manierist pentru care eleganța nuanței e o dovadă a respectului de sine. Înainte de a scrie pentru alții, Grigurcu scrie pentru gustul său și
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
perfectă, dar alunecă în fandoseli stilistice la a căror vedere cititorul se scutură înfiorat. Întîi de toate, se simte pornirea aproape irepresibilă de a-și încărca textele cu oțioase figuri de stil, manie ce le împrumută acestora aerul unor alcătuiri specioase, sufocate de zorzoane calofile. Prea multe volute și prea dese piruete stilistice, într-o risipire de energie ce nu e răsplătită de mesajul pe care îl transmite. Gazetarul se cheltuiește prea mult ca să spună puțin, fiind logoreic acolo unde poate
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
deși practică o filozofie a subiectivității, Petru-Vladimir Pătulescu se mișcă mult mai detașat în tărîmul temelor care nu au legătură cu persoana sa. În schimb, de cum începe să vorbească despre sine, un ecran deformator îi tulbură analiza, îmbrăcîndu-i panseurile în specioase gîlme de jargon înzorzonat. E ca și cum intuițiile autorului, fine și pline de miez psihologic, sînt înecate într-o nefastă logoree cu iz general. Și astfel, cantitatea de cuvinte înghesuite pe unitatea de suprafață a hîrtiei ajunge să sufoce acuratețea ideii
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
pe atunci în spațiul autohton. A presupune că da, așa cum procedează eseistul Andrei Oișteanu în studiul pe care îl dedică problematicii narcoticelor în cultura română 20 e puțin exagerat. De fapt, în capitolul aferent, argumentația lui Oișteanu e de tot specioasă, și ar merita deconstruită cu probitate. Paragrafele privitoare la volumul celor patru tineri poeți cumulează două tipuri de informații: unele din care rezultă clar (inclusiv prin mărturii) că în concepția poemului (și a cărții) piesa celor de la Beatles a jucat
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
Sorin Lavric Prolix, specios și greu digerabil, așa arată rezultatul la care ajung cei mai mulți cărturari atunci cînd, scriindu-și cărțile, fac paradă de cunoștințe. Cauza e de căutat într-o disproporție ce le surpă pe dinlăuntru textele. Mai precis, se produce un colaps estetic
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
așteptarea aceasta înseamnă chiar anticiparea unei plăceri pe care tocmai inițierea în mister făgăduiește a ți-o da. De aici farmecul lui Culianu, și tot de aici senzația că, în ciuda cantității uriașe de informație vehiculată, autorului acestuia îi lipsește alura specioasă a unui stil prolix și plictisitor. În plus, Culianu e un cărturar cu idee, gîndirea jucînd în cazul lui rolul unui principiu de ordine prin care diversitatea enciclopedică a cunoștințelor sînt rînduite într-un cîmp coerent. Iată de ce cărțile lui
Laudă fantasmelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10201_a_11526]
-
al tropilor generali, urmarea fiind o suită de digeste comune, conținînd meditații plate. Cititorul rămîne indiferent la sunetul lor, și asta fiindcă Pătulescu e un eseist a cărui sensibilitate îi depășește putința de exprimare, sentimentul luînd-o înaintea cuvintelor și făcîndu-le specioase: dîre de vocabule umflate. Oricum, Petru Pătulescu e un intelectual imun la sugestii, formula sa interioară de creație rezistînd la orice somație critică, motiv pentru care rîndurile de față nu vor avea nici influență asupra viitoarei sale cărți.
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
local cu puțină lume, între doi prieteni ce-și fac confesiuni pe care le resimt esențiale. Oricît de impozant, de ispititor pentru alte condeie, nesemnificativul e dat la o parte în favoarea unei simplități transparente a purei vibrații lirice. Cu o specioasă conștiinciozitate, Ioan Moldovan își asumă un program de viață burghez: „Beau apă mă culc la loc merg înainte / Nu mă mai doare nici unicul dinte / Sunt teafăr și foarte cuminte” (Beau apă, mă culc). Deși sub crusta acestei existențe standard
Nevoia unei consubstanțieri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5859_a_7184]
-
de Mircea Eliade, au aceeași sursă mitopoetică cu „magul călător printre stele”. Dicțiunea acestui tip de erou este una eclectică, reflectând elanul foarte tănărului autor autodidact și, totodată, patosul lui cognitiv. Dincolo de acest tip de proză, de cele mai multe ori fragmente specioase prin lipsa de consistență epică în favoarea ilustrării unor concepte obsedante, poetul abordează marile idei ale poeticii visului romantic (Mortua est, Memento mori etc.). Cititor pasionat al filosofiei lui Kant și Schopenhauer dă viață unui personaj precum Ieronim (în nuvela Cezara
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
de cunoaștere neverificate experimental, îl poate aduce gândirii științifice. Acest tip de fățărnicie este calul de bătaie al unei cărți care atacă din mai multe direcții o specie inventivă de oameni ai cărții: pe cei care recurg la construcții logice specioase pentru a șterge granițele dintre ce se știe și ce se crede. O reverență formală în fața raționalității și a tezaurului de descoperiri științifice este urmată la ei de o piruetă în direcția iraționalului, a adevărurilor apriorice, a unor credințe neanalizabile
Iar trădează cărturarii? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6234_a_7559]
-
în polemica iscată între cele două curente de gîndire care își disputau atunci întîietatea oratorică: aticismul și asianismul. Discursul aticist cere un stil sobru și sec, simplu și lapidar, mergînd de-a dreptul la obiect și ferindu-se de zorzoane specioase. Stilul asianic, dimpotrivă, cere rafinament emfatic, podoabă retorică și mult joc de scenă. Aticii pun accentul pe claritate și concizie, în vreme ce asianicii apasă pe vigoarea estetică și pe mijloacele de iscare a afectelor ascultătorilor. Primii au sobrietatea preoților, ceilalți iscusința
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
Țip oglinzii că am 59 de ani și că nu vreau să trăiesc atât! Poate în 1994 mă vor pensiona; se vorbește iar de reducerea schemei... De fapt am obosit - chiar numărul acesta de care răspund mă deprimă: articole lungi, specioase - cu pretenția unora din exil de a oferi mereu peltelele exemplarității lor. ...Și totuși pensia ar fi cu totul mizeră față de cheltuieli. 15-16 decembrie 1993 Astă noapte am visat marea - ca-ntotdeauna - iarna - mai ales iarna o visez. O infinitate
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
de ritmul respirației autorului, dar necerute de logica curgerii ideilor. Această supunere a prozodiei la cadența oratoriei încarcă textul cu oțioase ticuri verbale și cu dese divagații. Dulceața lor, pe cît de îndreptățită în cursul vorbirii libere, pe atît de specioasă, cade în chenarul paginii scrise. În concluzie, o carte bine documentată, a cărei temă mortuară nu e deloc funebră
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
cronicarul i-l face lui Ștefan cel Mare ("repede de sînge vărsătoriu"), prezent în manuale dintotdeauna, dar orice remarcă negativă a autorilor contemporani la adresa aceluiași domnitor stîrnește revoltă. Argumentul educativ (nu vorbim de literatură, ci de manuale!) este, și el, specios. Educația nu se poate face întorcînd spatele realității. Continuînd să opunem literatura (frumoasă, ideală, nobilă) vieții, perpetuam atît o greșită idee de literatură, cît și o mentalitate idealista care blochează receptarea la nivelul trivial al consumatorilor de telenovele, cu binele
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
vestă de piele. în adolescență, lumea în care mă formam, burgheză cu penetrații de la țară, conservatoare, deci tradiționalistă și oricum marcată de rezidii religioase, considera suicidul ca pe un păcat, gest reprobabil, generat de lașitate. Cu rare absolviri în cazuri specioase, mai adesea sentimentale, dar și când insul își ridica singur viața spre a evita o moarte mai grea, dezonoarea. Brutus se sinucide după ce pierde bătălia de care depindea regimul politic al Romei, Hanibal spre a nu fi capturat și târât
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
scriitorilor reacționari. Că toate aceste însușiri autorul a preferat să le așeze sub cupola terna a termenului de antimodern ține mai curînd de o înrîurire a modei decît de o preferință personală. Potrivit lui Compagnon, însușirile definitorii ale antimodernilor (un sinonim specios pentru reacționari) șunt în număr de șase: respingerea Revoluției Franceze, repudierea Epocii Luminilor, optică pesimista, credința în păcatul originar, năzuința spre sublim și vituperația discursiva. Dar mai presus de ele, ceea ce ii definește pe toți este neputința de a se
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
relație specială cu limbajul. Cele patru teme, sau moduri, la rîndul lor, nu există simultan, ci sînt stabilite treptat, pe masura ce studiul avansează de la poetica aristoteliana la formaliștii moderni. Nu intru în detaliile cercetării lui Dolezel, pentru că ele ar fi, neîndoios, specioase pentru cititorul prea puțin avizat sau interesat de aspectele tehnice sau științifice ale poeticii. De existență cărții, însă, și acești cititori cred că merită să fie informați. Ea reprezintă un exemplu interesant de analiză rafinată, subtilitate teoretică, și totodată un
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]