23 matches
-
Militar de la Roma, “Afganistan - un tărâm al contrastelor” a participat la concurs cu prilejul împlinirii a 10 ani de prezență militară românească în Afganistan. Succesul filmului nostru - afirmau membrii juriului alcătuit din profesioniști în domeniul mass-media -,“stă în viabilitatea sa spectacologică. În sinceritatea, în puterea lui de a ajunge nestingherit la suflet. Sau, poate, în simplitatea savantă, în sinteza ce rezultă după decantări succesive și păstrarea esenței exprimată într-o formă aproape de perfecțiune”. Filmul realizat împreună cu Gabriel Cobasnian, un cineast provocator
Ecou la : Afganistan, un tărâm al contrastelor by http://uzp.org.ro/ecou-la-afganistan-un-taram-al-contrastelor/ [Corola-blog/BlogPost/93109_a_94401]
-
cu plăcere, cu emoție, cu încredere... Am avut privilegiul, la invitația directorului general Constantin Chiriac, ca în ediția 2016 a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, manifestare de răsunet internațional, construită și dezvoltată impecabil pe direcții complexe, fertile în plan spectacologic, pedagogic și managerial, să fiu prezent în agenda festivalului cu Noaptea Bufonilor, scenariu teatral inedit Cehov-Shakespeare, spectacol despre existența ca teatru și teatrul ca existență, sinteză de texte esențiale a celor doi mari dramaturgi nepereche, cum ar spune din nou
Anul norocos al așteptării... by Prof. Dr. ALEXA VISARION () [Corola-website/Journalistic/105883_a_107175]
-
Fanny Elssler, Carlotta Grisi, Lucile Grahn, Fanny Cerrito). 4.3. Structura muzical-literar-coregrafică a spectacolului de balet în Romantism în viziunea coregrafilor Filippo Taglioni, Jean Coralli, Jules Perrot, Joseph Mazilier, Arthur Saint-Leon, Marius Petipa, Lev Ivanov. 5. "Baletele ruse" - revoluționarea concepției spectacologice a spectatorului de balet 5.1. "Stagiunile ruse" ale lui Diaghilev. 5.2. Relațiile compozitor-coregraf-dansator-scenograf în viziunea lui Mihail Fokin, Vaslav Nijinski, Leonid Massine, Bronislava Nijinska. 5.3. Noua estetică a coregrafiei clasice - George Balanchine, Serge Lifar. 6. Precursorii modernismului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Fanny Elssler, Carlotta Grisi, Lucile Grahn, Fanny Cerrito). 4.3. Structura muzical-literar-coregrafică a spectacolului de balet în Romantism în viziunea coregrafilor Filippo Taglioni, Jean Coralli, Jules Perrot, Joseph Mazilier, Arthur Saint-Leon, Marius Petipa, Lev Ivanov. 5. "Baletele ruse" - revoluționarea concepției spectacologice a spectatorului de balet 5.1. "Stagiunile ruse" ale lui Diaghilev. 5.2. Relațiile compozitor-coregraf-dansator-scenograf în viziunea lui Mihail Fokin, Vaslav Nijinski, Leonid Massine, Bronislava Nijinska. 5.3. Noua estetică a coregrafiei clasice - George Balanchine, Serge Lifar. 6. Precursorii modernismului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
priviri „ingenue” - fiindcă nu tratează personajele cu acel respect înghețat destinat unor entități definitiv cristalizate, ci le consideră vii, mobile, capabile de reacții imprevizibile”". Profesoara Elena Saulea considera această reprezentație a piesei în viziunea lui Liviu Ciulei ca o reprezentație spectacologică, ieșită din rutină și de o libertate de expresie surprinzătoare, creație"„de referință pe acest traseu al emancipării spirituale a spectatorului comediilor lui Caragiale prin deșablonizarea mijloacelor de expresie”".
O scrisoare pierdută (spectacol TV din 1982) () [Corola-website/Science/326071_a_327400]
-
instituții.” Mihaela Michailov, Independent. De ce?, http://www.sapteseri.ro/ro/articole/independent-de-ce/</a>. [16] Vezi Ț. C. Popescu, Surplus..., p. 34-5. [17] „Noi și astăzi credem că a fi clasic al modernității [...] devine atributul modernismului activ din punct de vedere spectacologic. Și, evident, uităm sau nu știm încă: în conceptul de modern în teatru, prezentul experienței directe joacă un rol însemnat. Ori teatrul românesc de azi fuge de acest prezent!” Marian Popescu, Oglindă spartă. Teatrul românesc după 1989, (București: Unitext, 1997
Problematizarea istoriei recente în teatrul independent din România post-socialistă – reflecții teoretice () [Corola-website/Science/295796_a_297125]
-
mai bun regizor al stagiunii, nu din cauza vîrstei biologice, cum le place unora să spună, ci pentru că alte exprimări regizorale au fost realmente mai evidente, dacă ar fi să consultăm cronicile, top-urile ș.a.m.d. O împlinire regizorală și spectacologică specială și de un maxim rafinament este Saragosa - 66 de zile al lui Alexandru Dabija, un punct important al stagiunii trecute, care nu se regăsește în nici un fel în palmaresul Galei deși izbînda a fost recunoscută. Perturbări de acest gen
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
dar mai cu seamă Istoria dramaturgiei române contemporane (2000) dau măsura unei îndelungate activități gazetărești, de cronicar de spectacol. Lucrarea nu procedează la structurări tematice, pe direcții stilistice definitorii, care să îmbine sociologia cu estetica și tematismul cu evoluția formelor spectacologice, astfel încât să se vadă liniile de forță, mutațiile și demarcațiile genului, dar înserierea medalioanelor, de la Lucian Blaga și Dan Botta la Valentin Nicolau, Alina Mungiu și Horia Gârbea, de la Aurel Baranga și Alexandru Mirodan la D. R. Popescu, Romulus Guga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
-i vorba de eseistică, de cronică teatrală, de curs universitar ori se putea altfel? de poezie. Nu l-au interesat niciodată lucrurile mărunte, intrigile, fleacurile, coteriile, oscilațiile box-office-urilor, conjuncturile. Ai zice, parcurgând cele 1200 de pagini (!) reunite sub titlul "Contururi spectacologice crepusculare" (Ed. "Tempus", Ploiești) că lumea teatrului românesc nu-i traversată de accidente, cabale, gonflări artificiale, aranjamente... chiar de culise Ion Toboșaru o examinează olimpian, de sus, atent doar la articulațiile majore ale fenomenului și ignorând programatic ceea ce ar putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
privesc. Chiar dacă teatrul traversează vremuri mai puțin faste, vinovăția nu-i aparține în totalitate. De altfel, de aici cred că începe a doua sugestie a titlului. Anticii confereau crepuscului nu numai înțelesul de post-amurg, ci și acela de pre-ziuă. Contururile spectacologice crepusculare conțin, in nuce, și credința în lumina zorilor ce or să vină necesara resurecție. Coborând în public, urmează, firesc, pledoaria de-a dreptul singulară pentru revitalizarea retoricii în comportamentul extra-scenic: "Discursul juridic, politic, etic, religios, academic, didactic, panegiricul reclamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
învierii, București, 1994; Colina crinelor nuntiri, București, 1995; Ducatul cerbilor căderii, București, 1995; Edenul selenelor veri, București, 1995; Ducatul artemizelor nuntiri, București, 1996; Roua și nuntirea învierii, București, 1997; Corola sacrelor lumini, Arad, 1997; Cocorii miruitelor nuntiri, București, 1997; Contururi spectacologice, București, 1998; Rondeluri crepusculare, Râmnicu Vâlcea, 1998; Azurul paltinilor verii, București, 1999; Cu somnul cerbilor nomazi, Constanța, 1999; Empireul viselor ucise, București, 1999; Dumbrava heruvimelor dormiri, Constanța, 2000; Nuntirea nuferilor dezrobirii, Videle, 2001; Regatul mirilor rubini, Constanța, 2001; Ducatul cerbilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
a ținut cont de data de naștere a autorilor. Ele aparțin a trei regizori ce au atins o cotă ridicată de inspirație, reprezentând totodată și trei modalități radical diferite de a concepe actul teatral, trei direcții stilistice și de formulă spectacologică în care în mică sau mai mare măsură întâlnim cam tot ceea a constituit tendință de înnoire și undă de șoc în materie de artă regizorală. Fără să minimalizez alte spectacole, cu evidență și ele revendicate de la un program riguros
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
Don Juan moare că toți ceilalți de Teodor Mazilu, în regia tinerei Alice Barb, spectacol găzduit de Teatrul Național din București, la Sala Atelier. Piesele lui Teodor Mazilu au oferit de-a lungul timpului șansă regizorilor de a crea momente spectacologice de referință. În 1964, Lucian Pintilie monta la Bulandra Prostii sub clar de luna și Dinu Cernescu punea în scenă la Comedie Somnoroasa aventură. Între 1970 și 1978, autoritățile - prin cenzură - l-au interzis pe Mazilu, considerîndu-i satiră un pericol
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
patru ani, la cel mai important festival internațional de Teatru, cel de la Avignon, revelația a fost un spectacol de dans, Le cri du caméleon, conceput de Joseph Wadj. Era absolut impresionantă împletirea cuvîntului cu mișcarea, cu rădăcini estetice în subtilitățile spectacologice ale lui Tadeusz Kantor. Ceva din atmosferă acestui mare spectacol, cum a fost cotat de toată lumea Le cri du caméleon, am regăsit în DaDaDans. Totul este lucrat pînă la cele mai mici detalii, fără cusur. Spațiul propus de scenografa Lia
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
plan doi, un contrapunct, încărcat de gag-uri, ironie, umor de mare clasa, o extraordinară soluție pentru un text ce ar putea să pară prăfuit sau banal. Iluzia comică este un spectacol de mare ținută, unitar, împlinit în toate planurile spectacologice, plin de rafinament, un spectacol care lucreaza efectiv benefic asupra spectatorului. Este unul dintre cele mai frumoase spectacole pe care le-am văzut în ultimii ani. Este un spectacol pentru inimă, ochi și suflet. Este un spectacol care sub valul
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
amatorist, putîndu-ne incită la discuții. Dacă ne-am gîndi să restrîngem aria și să facem trei nominalizări pentru cel mai bun spectacol, de exemplu, ar fi foarte greu să numim trei montări sensibil egale că performanța, în care cele mai multe componente spectacologice să fie împlinite, rotunde. Fără doar și poate, vîrful stagiunii și unul dintre cele mai bune spectacole ale ultimilor ani este Iluzia comică de Corneille, în regia lui Alexandru Darie, cu o scenografie semnată Maria Miu și pe muzica originală
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
avînd în centru personalități ca Ion Sava, Aurel Ion Maican, Soare Z. Soare, G. M. Zamfirescu, Victor Ion Popa sau Camil Petrescu. E un capitol important pentru istoria autohtonă a ideilor teatrale, un punct de plecare de neocolit pentru analiza spectacologică a deceniilor următoare; cu toată necesara preocupare pentru trasarea liniilor precise ale teatralității dintre războaie (de la care i se „trage” totul scenei românești), trebuie însă spus de la bun început că adevărata miză a cărții stă în cu totul altă parte
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
întrerupt pentru mai mult de jumătate de secol dinamica internă a teatrului, care-a ajuns să se-nvîrtă într-un carusel bezmetic fără perspectivă. Deși două treimi din carte se ocupă de teatralizarea din anii ’20-’40 și de elaborarea modelului spectacologic girat, în principal, de Ion Sava (model ale cărui caracteristici sînt, după cum spuneam, preeminența regizorului-interpret, atenția acordată scenografiei și, deci, imaginii scenice, structura simfonică a spectacolului), miza autentică a volumului Mirunei Runcan e de regăsit în ultima parte a lui
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
structurilor umane. A fost o încîntare să citesc acest volum, tradus bine și, uneori, chiar cu "patimă". M-am gîndit ce regizor va îmbrățișa în mod benefic unul din textele Yasminei Reza și mi-am imaginat chiar și o bijuterie spectacologică. Din păcate, nu a fost înghesuială. Probabil că există, undeva, și argumente pe care nu le pot aproba sau combate pentru simplul motiv că nu le cunosc. Totuși, într-o seară de toamnă-iarnă friguroasă și monotonă am reușit să o
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
Dictatorul lui Savin, Apus de soare al Nicoletei Toia, Emigranții și Astă seară se improvizează ale lui Colpacci, Amadeusul lui Darie, Intrusa lui Măniuțiu, Așteptîndu-l pe Godot, Electra, Visul unei nopți..., Conu Leonida ș. a., montări-etalon, montări jalon, de top spectacular & spectacologic. O altă secțiune, principală - de data asta - ar constitui-o interviurile cu diverse personalități ale teatrului, muzicii & literaturii : actori, regizori, compozitori, critici, secretari literari, poeți, dramaturgi, directori de teatru. Toți vorbesc interesant - și fiindcă Vetuța știe să ntrebe! : Al. Colpacci
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
doi profesori pe care i-am avut: Alexa Visarion și Tudor Mărăscu. Dar nu le-am spus asta face-to-face niciodată. Chris SIMION Alexa Visarion Omul și opera sa Atât de importantă este pentru cultura română și nu numai pentru cea spectacologică opera lui Alexa Visarion, încât permite recursul la o tautologie. "Alexa e Alexa". Primul termen desemnează numele propriu, iar cel de-al doilea opera lui, care e densă, vastă și diversă. Nu îmi propun decât o schiță succintă de portret
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
aici avem în vedere raportul dintre parte și întreg, partea dând seama de întreg și întregul de parte, după principiile "pars pro toto, toto pro pars". Densitatea de gând a imaginii și locul secund al cuvântului sesizabile în opera sa spectacologică pot fi regăsite și într-o formulare cu alură de cristal în discursul său ținut în sala "Ileana Berlogea" a UNATC-ului cu prilejul conferirii titlului bine meritat de Doctor Honoris Causa în anul 2014. Cei interesați află în această
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
genurile minore, în interesul pentru tipologia și gustul publicului, în amestecul de stiluri, forme și registre, în predilecția pentru parodie, oximoron, supralicitare și ironie. La rândul său, Valentin Silvestru interpretează drept elemente de caragialeologie cinci motive ale operei, deopotrivă "chei spectacologice": scrisoarea, presa, semidoctismul, personajul care nu apare.26 Într-un articol pătrunzător, Alexandru George reafirmă 27 importanța coexistenței comicului cu tragicul în opera scriitorului român: "una din marile realizări ale prozatorului și dramaturgului Caragiale este varietatea și profunzimea acestei lumi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]