53 matches
-
sinele și-a pierdut la rîndul lui substanță". Același lcuru se întîmplă și în cazul Patului lui Procust unde, după observații fine (oglindă "devine, ca și patul ăconjugală, o banală scula profesională" - sublinierea aparține autoarei) apar concluzii inutile, supărătoare: "relația speculara din Patul lui Procust e similară cu cea instituită de poemul eminescian: dramă vine din incapacitatea femeii de a gîndi iubirea stelara proiectată de bărbat". Astfel Ladima e Hyperion, Fred e Cătălin și, în același timp, accidentul aviatic al lui
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
bineînțeles, însă cu ce ne ajută în înțelegerea Nostalgiei eternele observații asupra "metastazei" valorilor actuale etc.? Concluziile" cuprind și mult-asteptata întrebare: "/ cine-i mai frumoasă din țară?". În basm răspunsul oglinzii-oracol era precis și Corina Ciocârlie pariază pe această putere speculara fabuloasă într-o problemă atît de complexă cum e evoluția românului românesc. Corina Ciocârlie, Femei în fața oglinzii, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1998, 254 pag., preț 12.835 lei.
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
așa, că n-ar trebui, că ar trebui să tacă. Parcă n-ar ști: nu poți să taci decât tăcând". Dar ăntre exhibitionisme și tăcere nu se ăntinde oare spațiul discursului normal? Și, la urma urmei, arta fiind un joc specular infinit, n-am putea vorbi și de exhibiționismul criticului care evidențiază cu orice preț o asemenea trăsătură la autorul examinat? Cât de necruțător, cât de pustiitor poate deveni gândul analitic al lui Livius Ciocârlie (ca să ne exprimăm suspiciunea până la capăt
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
ceea ce contează nu se adresează prin cuvinte, ci rămâne concentrat la nivelul privirii. Privirea spune ceea ce cuvintele nu reușesc să exprime, iar această privire redată în numeroase gros planuri devine limbajul poetic al filmului, îi conferă un anumit lirism straniu, specular. În tot acest dialog al privirilor Alexandra joacă un dublu rol al unei feminități autentice, inoportune într-un corp erodat de vârstă și într-o tabără de militari tineri și a unei maternități ancestrale, arhetipale care în mod inoportun asociază
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
sub ochii lui Jesse, la geam aceasta privește absent la fetița sa care cîntă un cîntecel și la ghetuța rămasă în iarbă și își desface centura ca apoi să aranjeze un tablou; privirile se evită, ele se întîlnesc în spațiul specular ca reflexe. Prezența morții și poezia ei stranie, absurdă mi-a amintit ca mod de realizare de filmul lui Jim Jarmusch, Dead Man (1995), mai flegmatic, dar nu mai puțin bizar, atipic. Povestea nu se încheie cu lichidarea lui Jesse
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
răvășit de emoție (pentru că nu s-a mai aflat niciodată dezbrăcată în prezența unui bărbat) și pasiune (pentru că îl iubește pe pictor, căruia de fapt în felul acesta i se oferă), atentă la reacțiile bărbatului îndrăgostit care o privește, răsfrîngînd specular curiozitatea pictorului precum și fascinația bărbatului. Ochii femeii sînt dilatați, de parcă s-ar privi într-o oglindă în care se descoperă pe șine, ca subiect, dar și ca obiect al contemplației bărbatului. În actul creației și al contemplării artistice se consumă
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
ar fi... putut... Era încordată pînă în vîrfurile degetelor; simțea că totul depindea de răspunsul meu - întreaga ei existență de commère. - Da!, am spus - puțin cam tare (oricum, triumfător). -"Atena a putut"! Am privit-o: spirala numelui său - acel blazon specular care ascundea, cu orbitoarele-i jocuri de oglinzi, ospățul Sfinxului - își întoarse fața cernită. Și nu era decît un carton, cu toată perspectiva aceea delirantă desenată stîngaci de mîna unei femei foarte, foarte bătrîne...
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
sudoare care mi se-aruncă an palmă// Pacea luminii/ pacea cuvintelor și necuvintelor/ șarpele meu carele mă zbuciuma carele mă ănnoadă// Trăiesc acum o inexistentă. Pun bandaj pe locul gol de pe prispa!"(Pastel). Peisajul natal devine, printr-un ingenios efect specular, o oglindă a oglinzii: "Dealul Vremestilor freamătă sub bicele nopții/ legănăndu-se/ adormind silueta copacilor/ prevestind vocea furtunii și ceasul ănstrăinat printre/ spaime/ Eu umblu an fața oglinzii cu versuri/ vorbesc de/ unul singur/ mă tem pentru mine pentru găndurile mele
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
albedo. Un Eldorado al veacului trecut, o țară dominată de "complexul Monte Cristo", pe de altă parte purtând stigmatul unor foste colonii penitenciare ale Imperiului pe teritoriul ei. Australia e viața de după aceea, ce-și capătă sensul numai prin raportarea speculara la viață rămasă în urmă: "Melbourne este față de București ceea ce memoria reprezintă vizavi de realitate". Cum să nu-i invidiez pe cei originari de aici? o întreabă naratoarea pe imaginara ei corespondență. Ușurință cu care vorbesc limba, fără accent, ca și cum
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
vii le fac/ le adaug posibile/ netrăite întîmplări/ sînge din sîngele meu// pînă mă absorb în pată lor/ orbitoare/ pînă mă stîng" (Drumuri în alb). Respingînd concretețea culorii, în favoarea unei nădejdi incorporale, respinge, printr-un gest aparent antiliric, si ceremonialul specular: "ființă culorii nu-mi poate răspunde/ nimic/ înlăuntrul ochiului meu/ caut speranța și adîncime// cît despre suflet/ el e un alt înțeles/ gol/ fără nici o oglindă în jur/ partea din mine/ care primește lumină" (Poemul despre transcriere). Deznădăjduitul antilirism simbolic
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
ci de „minciuna” devenită artă, de iluzie, iar cinematograful este o artă a iluziei. Iar Jorge creează o clipă iluzia respectivă jucând rolul catedratic al noului profesor, împrumutând o altă identitate. Histrionismul benign al criticului de film evocă prin reflex specular existențele cinematice. La capătul acestui traseu care combină histrionismul proaspăt descoperit al personajului cu etape din istoria cinematografului se află femeia de care Jorge pare îndrăgostit, Paola (Paola Venditto), pe care acesta îndrăznește în cele din urmă să o invite
Cinemateca – o poveste de dragoste by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5439_a_6764]
-
în irealitate/ morții se întorc la noi/zboară prin văzduh că libelulele/ că stelele căzătoare" (Așteptînd viitorul în regiunea ireala). Sau această, așijderea tipică, consemnare a schizoidiei eului, proiectată în dedublare cosmică, într-o teorie a dedublării, în care iluzia speculara induce iluzia realului însuși: "regiunea aceasta este luminată de doi sori. nu sînt sori luminosi-orbitori. nu sînt nici macar sori inverși sori negri. sînt niște bieți sori de culoarea cenușii făcuți din apa triști cu fire de gheață în ei./ dar
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
a literaturii subiective, a «trădării» trăirii din momentul fixării impresiilor în pagină“, Constantin M. Popa remarcă specularitatea narcisiacă, anamorfozele, jocul identitar, sau sugestiile simbolice ce articulează conformația scriiturii autobiografice: „Proiecție a autorului despre lume și despre sine, jurnalul, ca act specular, divulgă aroganța eului, inevitabila doză de narcisism care tulbură imaginile, uneori până la incredibile anamorfoze. Fatalmente subiectiv, jurnalul e totuși credibil, cu condiția ca oglinda să nu fie strâmbă, aburită ori mincinoasă prin iluzia întreținută a autoflatării”. Desigur, scriitura diaristică adăpostește
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
și cu toată nobilă ei obscuritate a unui mesaj accesibil an genere numai inițiaților (sau poate tocmai de aceea), va avea an epoca un paradoxal impact și un neașteptat succes la publicul cât se poate de larg. Printr-un joc specular, secund, măi pur prin trecerea umbrei materiei prin oglindă abstractă a poemului, lumea că realitate este substituita cu lumea ca metaforă. an baza legii fundamentale a imaginarului poetic (enunțata anca de la Aristotel: cunoașterea prin metaforă a identității lucrurilor an diferența
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
cum s-a mai spus - diversele vârste ale Adelei, ci și diversele vârste ale prozei românestiă (pp. 89-90). Spre a mai dă încă un exemplu, întru totul pilduitor pentru marea mobilitate a Corinei Ciocârlie de a asocia idei: analiza fragmentului specular dintr-un român postmodern, Lumea în două zile a lui George Bălăită: aș...ț Felicia deveni dintr-o dată îngăduitoare cu volubila ei vecină tocmai pentru că, zărindu-i chipul obosit în oglindă, isi contemplă de fapt propria imagine, peste timp. Scenă
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
lui M. Ivănescu. Lumea poeziei sale se petrece, tipografic vorbind, între paranteze verticale alternate de altele orizontale. Lumi întregi se ivesc și dispar între aceste paranteze-oglinzi, deschizându-se și închizându-se. Autorul ar putea renunța la o parte din universul specular resemnându-se la folosirea unui delir de virgule, dar ar fi păcat. Lectorul pătrunde în vârful picioarelor în fiecare paranteză, iese din ea aproape neîncrezător, și nerăbdător să pătrundă în lumea următoare, ca prin sasuri de nave intersiderale trecând dintr-
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
drept, dar cu seriozitate para lizantă. M-am apropiat de ea pe la spate, privind-o în ochi. M-a respins cu fundul bombat. — Nu, nu vreau la oglindă, nu vreau și nu vreau. Dar cu bărbat’tu n-o faci specular? S a întors, enervată. Știi ce, dincolo de oglinda asta e o altă lume... Dispari și lasă-mă cu omul meu care mă iubește așa limi tată cum sunt. Oricum, n-am crezut o secundă povestea ta cu misiunea și manipularea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ademenite, pentru a fi capturate, maimuțele valahe (cum te exprimi tu așa de frumos, că nu degeaba, după ce îți vei fi tocit pixul încrustând aforisme lirice pe arborii județului baștinal, te-or făcut rectorul "Antitezelor"!). Una la mână: Dacă acceptăm speculara ta metaforă in praesentia, apoi în oglinda-capcană or pătruns mai cu seamă Muntenii, ceva Ardeleni și prea puțini Moldavi, reținuți, aceștia, în mrejele Pescarului din Ipotești, unde consumă balade populare și se îmbată cu gloria trecutului idilizat. Or... eu găsesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În fața oglinzii (la propriu și la figurat), uzând de principiile unei doctrine a aparenței (o estetică) și nu mai puțin de o strategie și tactică. Spre a se apropia, În final, de utopie. Sau spre a o rata. În spațiul specular se joacă Întreaga viață (dar și moarte) a unui dandy. Fie că uneori acest joc se desfășoară În singurătate, fie că dandy-ul are, cel mai adesea, nevoie de privitori, totul e un spectacol. Să nu uităm, de altfel, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
unui eu fisurat, chiar pulverizat, dar nu o privesc ca pe o formă de infirmitate afectivă, ci ca pe o rezistență eroică și, mai mult, ca pe o soluție terapeutică. Pe urmele unui Otto Rank sau Jacques Lacan, relația dintre specular și spectacular Își dezvăluie, În acest context, noi Înțelesuri. Dacă oglinda restituie imaginea constitutivă a subiectului și dacă acesta Își delimitează astfel autonomia printr-un joc al identificărilor cu celălalt, nu e greu de Înțeles de ce tocmai În fața oglinzii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ce survolează absolutul într-o aventură dramatică a spiritului creator. Oricât ar fi trudit de conceptele supreme, eroul acesteia așa cum este el înfățișat în Poziția aștrilor sfârșește prin a-și pune esența în slujba autocunoașterii, chiar dacă știe că finalitatea actului specular este tragică: "plutea un chip neliniștit și mut/ în unda rece beată de candoare/ mă oglindeam în râu cum un sărut/ îți tremură pe buze și te doare// dar pânza apei hohotind s-a rupt/ și-n alb cutremur s-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
coalescenta ultima într-un viitor îndepărtat: "Rătăcim printre destinele existenței noastre pământești, înconjurați de Amintiri neclare, dar vii, ale unui Destin mai vast - foarte îndepărtat în negura timpului și infinit de tulburător 71. În felul acesta, frământările sufletului individual răsfrâng, specular, zbaterea universului, astfel încât, așa cum spune Hermes Trismegistus, "ceea ce se află deasupra este totuna cu ceea ce este dedesubt, iar ceea ce este dedesubt este totuna cu ceea ce se află deasupra, generând împreună miracolului Unului"72. Pentru autorul Jocului secund, "cauza eficientă" a
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
redus însă la o banală "revalorificare" pozitivă a melodramei, fapt care nu ar fi avut nevoie de o asemenea risipă de abilitate hermeneutică. Pornind de la tiparele și situațiile melodramatice exersate încă din anii debutului, Lovinescu construiește, la maturitate, un roman specular și analitic, cu o puternică componentă metaliterară. Eroul său predilect este un personaj-problemă, un intelectual ca atâția alții din romanele interbelice ale lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, G. Ibrăileanu, Anton Holban, deci un ins care are un raport mediat cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sale, Cinci fețe ale modernității, nu include simbolismul printre celelalte cinci: modernismul, kitschul, decadentismul, avangardismul, postmodernismul. Mai mult, simbolismul și decadentismul constituie fețe ale aceleiași modernități, și într-un complicat joc de oglinzi, schimbă permanent reflexe ale unuia în mediul specular al celuilalt. Reformulând, prin ele se reflectă o anumită vârstă a modernității, o anumită etapă a ei, care se separă de altele printr-o formă specifică de sensibilitate. Două incoveniente se ivesc numaidecât cu acești doi termeni. Pe când simbolismul a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei retorici, a unei gramatici a deformării, a inflexiunii prin aluzie, sugestie etc. care include o stilistică proprie, o codificare estetică prin metaforă, alegorie, simbol. Considerațiile lui Francine-Claire Legrand în "The Symbolist Movement" cu privire la pictura simbolistului belgian Ensor, relevă caracterul specular al simbolismului, care se folosește de convenția mimetică a transcrierii realității pentru a o submina printr-un subtil indice de refracție, care scoate în evidență dimensiunea invizibilă, contrafactuală, onirică, irațională. În cazul lui Ensor, chiar acumularea de detalii conduce la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]