164 matches
-
știi doar că în ei te vom încălța la sfârșit: mai aveți de trecut prin multe-mpreună. Numai de ar veni... Numai de ar veni ea, strecurându-se printre mobile, dând la o parte cu blândețe cazmalele posace și greblele sperioase, toate uneltele lăsate-n paragină de când boala a trecut cu șenilele peste casa noastră. Numai de ar veni să îi mângâie fața tumefiată, pieptul vinețiu și brațele descărnate, să îl privească în lumina zilei de toamnă și apoi să-l
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
a bună pentru unul din ei. — Ce l-ai luat și pe ăsta micu cu tine? Singur nu puteai? Uite ce frig e de-ți vine să nu deschizi nici gura! Nea Ion zâmbi. Îi știa felul și nu era sperios. Chiar văd că n-o prea deschizi... deloc! — vrând totuși s-o lămurească sperând Într-o discuție mai caldă continuă: — și nu l-am luat eu ci a venit singur. Ba să știi că el m-a trezit, fiindcă dormeam
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
ceaiului aburind? (Pe care ea îl bea acum împreună cu ei?) Și atunci, la ce bun să mă zbat? Poem de dragoste La urmă nu rămân decât eșantioane firești ale iubirii care a fost, și regrete rostite furiș, într-o limbă sperioasă dar calmă ca un călugăr bătrân. După un timp, nu mai recunoști decât o dantelă mirosind a vanilie, o urmă, un foșnet îndepărtat - și ochiul de azur al celei plecate: scufundându-se în venele unui metal mai îndurător.
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
lui Fundoianu sînt "contaminate" de animale - sînt peste tot: ele muncesc pămîntul (țăranii sînt niște umbre), pînă și idilele se înfiripa tot între ele ("Un taur stă cu-o vacă-n cîmp/ pe pată albă pusă jos de luna,/și sperioși că se-mpreună/mugesc spre luna lung și timp"). De multe ori ironia se naște dintr-o, oricînd posibilă, antropomorfizare a lumii animale. Despre "cască metafizica" a lui Fundoianu (cum spunea Roll în alte împrejurări), despre poezia și atitudinile sale
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
ciuha peste ele, Cu dungi de aur la vipușca ; Matasea pune flori pe să, Căpăstru-n perle, că sub nea ; Sub el, fugarul sârg, în spume, Din Karabah urmaș focos Al celor mai iuți căi din lume, Urechea-și mișcă sperios, Si, sforăind, pieziș privește Cum râul jalnic clocotește. E drum îngust, primejdios! La dreapta, zid abrupt de stânci, La stanga, apele adânci. E ceas târziu. Necontenit, Din munți și codrii plini de șoapte, Se face noapte, tot mai noapte... Convoiul pasul
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
îmbufnate ori preconcepute a destinatarului". Poezia nu poate fi concepută decît ca o manieră de comunicare morală, ca o "spovedanie", ca o "destăinuire". Emițătorul (poetul) "se predă destinatarului, ipoteticului său cititor pe de-a-ntregul, în nădejdea că cifrul său (discret, sperios, mîndru, susceptibil - drept care, uneori, și insolent, rebarbativ) va putea fi descifrat, primit și reintegrat de persoana (de ființa) cititorului, fără ca să aibă loc un proces de respingere asemănător celui ivit după transplantul unui organ somatic esențial". Firește, un asemenea comerț
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
politică mai largă. Dacă dl Năstase va trage de timp și nu va lua măsurile legale împotriva forțelor extremiste, ne răcim gura de pomană. Aici, în țară, dl Năstase va mai putea duce de nas o intelectualitate naivă și fundamental sperioasă. Dar străinătatea vede lucrurile la rece. Pentru ei e limpede: dacă Vadim e un extremist și există dovezi palpabile ale intețiilor sale, de ce nu se iau măsuri? Iar dacă ele nu se vor lua cât se poate de repede, semnalul
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
Într-o poiană și Începu să cânte un cântec despre o căprioară care ăi-a pierdut iedul. El ar vrea să-i aduca iedul Înapoi, dacă și căprioara ar vrea să mănânce din palmă În fața Împăratului. Căprioara cea tânără și sperioasă, ieși timidă din tufișuri. Anul Nou cânta Întruna, iar căprioara Îl urma cu capul În jos și ochii Înlăcrimați. Și În fața Întregii curți ea mâncă din palma lui, spre uimirea tuturor și bucuria bătrânului Împărat care bătea din palme ca
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
că nu am luat În seamă repetatele bătăi În ușă și glasurile vociferând iritat, venite dintr acolo, de pe holul blocului. Și asta pentru că știu foarte bine cu cine am de-a face: mai toți vecinii mei sunt niște suspicioși, niște sperioși, oameni bolnavi, care se ascund În fundul sub patului lor la cel mai mic pârț auzit dincolo de pereții locuinței. Nu știu decât să se mire, să se vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese ori neadevărate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o tai. Pa. Am niște chestii de făcut, tresă mă văd cu unii. — Mda. Ceao Ray. — Ceao pa pa Bruce... of... Bruce, l-am văzut ieri pe Bladesey ăla, la clubul din Shrubhill. Cu toții l-am evitat. Părea umpic cam sperios. Dupaia Gillman s-a dus la el și l-a pus la punct, În stilul inconfundabil al lui Dougie. Așa că m-aș mira ca domnul Blades al nostru să-și mai arate vreodată mutra pe la masoni. Hai noroc! Îmi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și drept să vă spun am simțit că mi se face frică." Mihail se arătă mirat "Frică, excelență, frică?! De ce să vă fie frică?" Pangratty roși ușor, atît cît să-și simtă încălzindu-se pielea obrazului, "în general nu sînt sperios. Mi-e frică doar atunci cînd sînt incapabil să reacționez, cînd nu știu, cînd nu cunosc situația în care mă găsesc. Cred că e firesc să fie așa. Iar eu fusesem adus acolo de către Bîlbîie. Iar asupra lui Bîlbîie era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rar argint de ninsoare, viețuitoarelor bălții. Era o frumusețe de nedescris să vezi cum soarele se luptă să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Băiatul se retrăgea brutal, ca și cînd ar fi atins un șarpe, fapt ce-o făcea pe fată să-și pună întrebări grele: N-o fi oare homo? Era atrasă de "nătărăul" ăsta de Dorinel, dar dacă este așa de sperios, se rușina să fie ea care face primul pas. N-ai vrea să mă săruți? Ba da, gîfîia Dorinel. Atunci fă-o! După ce i se înroșeau urechile, după ce se foia stînga-dreapta, se izbea dinți în dinți cu fata. Aoleu, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
muncesc. O să fac orice treabă. Chiar și...? Dacă altfel nu-mi găsesc un rost. Dar tu ești fată cu liceu. O să fac și facultate. Ce frumoasă te-ai făcut! Romeo încearcă s-o pipăie, dar Tina se retrage ferm. Ce sperioasă ești! Îmi apăr singura mea avuție, ai înțeles? Înțeleg. Dacă vrei, eu te pot lua. Poți să stai la mine, am închiriat o garsonieră. Vedem noi. Fata pleacă mulțumind, iar Romeo comentează tăcut: Nu-mi scapi tu, codano. Satul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mic cufăraș cafeniu care se părea că aștepta și el de multă vreme drumul ăsta, iar cealaltă mână nu o slăbea pe fetița a cărei voce speriată o auzise doar în întrebarea repetată : "Mergem la tata ? Mergem la tata ?". Fetița, sperioasă și sfioasă își ascundea mereu capul îmbrobodit într-o basma albastră în fustele mamei. În afară de băsmăluță, Atanasie își amintea doar de picioarele subțirele ca și pierdute în niște galoși prea largi și de păpușa din cârpă pe care copila o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
școlile, dar cu stupoare am aflat că tot învățământul urma să se facă în limba rusă. Minodora mea creștea văzând cu ochii ; ca tolerată în casa mai marelui locului putem să dosesc pentru ea câte ceva de mâncare. Devenise o fetiță sperioasă, gata mereu să se ascundă, o fetiță care moștenise de la tatăl ei nu numai ochii de tătar, dar și aplecarea spre carte. Buchisea de la patru ani abecedarul în limba română pe care reușisem să îl pun de-o parte, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
părul și care se înnoadă sub bărbie, formând un triunghi brodat cu sclipici pe umeri și trasându-i, geometric, linia obrajilor pufoși, singura parte descoperită privirii. Este Rezvan, prietena mea iraniancă. Din când în când, îi taie calea unui japonez sperios, care se chircește brusc în spatele volanului atunci când dă cu ochii de apariția discordantă, femeia uriașă, acoperită în negru, care îl poate ridica în palmă, sufla în cerul lui de miazăzi, dumica agale la cină. Japonezul își pleacă ochii, femeia celeilalte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
am intrat În serviciul lui se Întorsese de puțin timp din Flandra, fiindcă o rană urâtă pe care o avea Într-o parte, primită la Fleurus, era Încă proaspătă și Îi cauza dureri mari; iar eu, abia sosit, timid și sperios ca un șoarece, Îl auzeam noaptea de pe salteaua mea de paie plimbându-se În lung și-n lat prin odaia lui, neputând dormi. Uneori Îl auzeam fredonând Încetișor cânticele populare Întretăiate de accese de durere, versuri de Lope, o sudalmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mele lucrurile pe care i le am adus, dar dacă nu e voie să intru... Asistenta îi făcu un semn aprobator și-i spuse să se grăbească. OK, spuse Crăița veselă, să aveți grijă de sora mea, gagica e cam sperioasă, da’ e un înger de cumințenie. Uite, mam, continuă ea, v-am adus pijamale, halate, papuci, jucării, ce-am mai crezut eu și Sabina că aveți nevoie. Uite, aici ai portofelul, ne-am uitat și ai bani, aveți jos un
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
din fire." "De ce ai rănile astea?" Ieri după-amiază te-am întrebat despre Nuria și ai început să urli." Zgârietura asta care o ai pe față... Eu ți-am făcut-o?" Bunica încetase definitiv a mai fi bunica: era o ființă sperioasă, gata să se smiorcăie, care-și cerea iertare nu pentru că poate o lovise, ci pentru ceva ce ea încă nu reușea să înțeleagă, ceva mult mai adânc, ca profunzimea ochilor ei de-un albastru spălăcit. "Spune-mi, eu ți-am
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
Protecției Animalelor. Este un act de cruzime față de animale, spune Kuki Bărbuceanu, coordonatorul Asociației Pfier Pfoten. Vom verifica și vom sesiza autoritățile. Anul viitor vom atrage atenția, în Săptămâna Mare, avertizând proprietarii de cluburi că încalcă legea. Iepurii sunt animale sperioase, iar a-i ține în acel zgomot infernal, o noapte întreagă, înseamnă să-i chinui pentru profit. Am observat și în Capitală că unii patroni se folosesc de animale vii, speculând simbolul Iepurașului pascal. Un restaurant a organizat o tombolă
Ultima fiță din cluburi, cruzime față animale by Ion Voicu, ionvoicu () [Corola-journal/Journalistic/79533_a_80858]
-
e - "Pe mine nu mă v-a terfeli!". Privește, i s-a dus ireversibil frumusețea, Pâlpâi, se scutură, apoi se scrumui. Patria noastră a pârjolit-o furtuna. Puiuțule, îți recunoști cuibul ce ți-a fost casă? O, frunza mea, mai sperioasă ca o cinteză! De ce te-ai zbate tu, mătasea mea sfioasă? O, nu te teme, melodie-concrescență! Unde ar mai fi să plecăm, ce-i de făcut? Ah, șfichiuitorul, mortalul adverb "aici" - Nu pricepe cutremurul cu ce-a concrescut. Vara 1917
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
de valoarea lor de adevăr. Sintagmele amintite, dar și altele asemănătoare, descriu acest termen tot mai nelipsit din descrierea lumii în care trăim, „piețele” (de ce e necesar pluralul, dacă respectivele entități se comportă, oricum, la unison?), ca pe niște ființe sperioase, incredule și greu de calmat, ca o colonie de suricate. Lăsăm elucidarea mecanismelor, fără-ndoială grave, pe care le denotă aceste exprimări în grija exper- ților; dar nu putem să ignorăm că, sub raport literar, personalizările cu pricina dau naștere
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
Ca un veșmînt strălucitor de vînt,/ Ca un vecin al cerului senin,// Tîrziu, cînd nu-ți mai pasă de culori,/ Să ai un plop din care să cobori.” (Un plop). Semeț, căci poezia rămâne, oricât s-ar pocăi, trufașă, dar sperios și fragil, bătând delicat un tact argintiu. Pe care numai aerul îl ține minte. „Ce pierzi lipsind? Ce capeți dacă spui/ Nimicul tău, urechilor statui?” Acum, când poezia a rămas singură, e cu atât mai greu de răspuns...
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
și învăța rolurile? Sper că da, altfel n-ar fi acceptat să joace“, mărturisește dramaturgul. „Robustă ca o locomotivă germană, puternică și violentă ca bomba de la Los Alamos, mieroasă sau minunată ca pisicile desenelor animate, frumoasă cât s-a putut, sperioasă și pițigăiată, melancolică sau tandră ca filmele indiene, dansantă și țopăitoare(....) cântând în falset ca mine sau pe bune ca Frank Sinatra, imprevizibilă ca ziua de mâine, Tamara Buciuceanu este o imensă uzină plutitoare pe oceanul artelor atât de dramatice
Agenda2005-14-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283550_a_284879]