391 matches
-
movile veline,(...)// Hedylus ut potui meritae tibi feci Severa/ e o simplă inscripție transcrisă într-una din sălile/ Lapidariului din Parenzo,/ dedesubtul căreia puteai distinge o cutie/ pentru ținut ața și acele,/ un sul de pînză și un scaun cu spetează" (Hîrtii pe masa mea de lucru). ,Omul concret" nu este însă unul indiferent, impasibil, în pofida funcției sale aparent umile, de grefier al înfățișărilor realului, de predilecție depreciate, rebarbative, ca spre a-i potența umilința. Dimpotrivă, e înzestrat cu o luciditate
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
Cam o dată din două, strănutul Îl surprindea În timp ce se uita pe geam. Îi strănuta atunci fratelui lui, În obraz. Invariabil, acela dădea o dată cu palma prin aer, plictisit, de parcă s-ar fi apărat de-o muscă. În rest, strănuta drept În speteaza scaunului din față. În fața tinerilor stăteau o femeie și o fată de vreo 10 ani. Scaunul de lângă ele, cel din fața țigăncii, era ocupat de un bărbat care călătorea singur. După vreo oră de zbor, mama fetei părea gata să facă
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
vorbim despre afaceri, avem timp destul pentru asta. Tata-mare s-a înclinat ușor, a luat loc pe otomană, lăsându-l mai întâi pe Herr Schachter să se așeze, și-a ridicat dungile pantalonilor reiați, și și-a pus brațul pe spetează. Herr Schachter spera că tata-mare avea să se simtă bine, firește că multe lucruri erau aici altfel decât în orașele europene și trebuia să te adaptezi, dar, în linii mari, viața - după cum vă spuneam - e plăcută. Frumoasele vremuri de altădată
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
de ideea unei alte lumi, a unui loc mai bun, și își spunea că sălașul acestei lumi ar putea fi Cold Mountain la fel de bine ca orice alt punct. Inman și-a scos pardesiul cel nou și l-a lăsat pe speteaza scaunului. A pornit să compună o scrisoare. Era o scrisoare lungă și, pe măsură ce după-amiaza se scurgea, și-a comandat mai multe cafele și a înnegrit cu cerneală cîteva file, pe o parte și pe cealaltă. S-a ridicat în picioare
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
și-a dat seama că ne împotmoleam. Ne-am oprit. Toți jandarmii au coborît. Drepți! a strigat maiorul. Pe loc repaos! Domnul căpitan ne-a arătat cum din bucățelele de sfoară se face un ștreang. Văzând pregătirile, condamnații atârnați de speteze, au început să strige după ajutor.Tot înjurând și tot mai grăbiți, ofițerii ne-au pus în spatele condamnaților. Câte doi cu lațul trecut peste beregată. - Cine a pus ștreangul “Căpitanului” ? a întrebat cineva din anchetatori. Domnul maior ajutat de ofițeri
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
iadul și raiul rămîn fără pereți și fără porți ea stă în miezul acestei pietre galbene și înghite cu bucurie praful galben care din gura mea în gura ei se înalță chiar în clipele în care eu sfarm între dinți speteaza scaunului de piatră galbenă pe care e așezată ea stă în miezul acestei pietre galbene și-și ridică în spuma primitoare a văzduhului poalele rochiei de piatră galbenă care îi acoperă gleznele și pulpele ea stă în miezul acestei pietre
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/9986_a_11311]
-
decît fericit. Dar, ca să fiu sincer, uitîndu-mă mai bine la fotografia color pe care mi-o făcuse Hana a doua zi, poză, în care, îmbrăcat tinerește în blugi, stau singur în plin soare, picior peste picior pe un scaun fără spetează în livada gen Dalas, mă uit într-o parte orbit de soare, privind chiorîș Pacificul;... în fine, pot să spun că oricine s-ar fi considerat în acel caz a fi într-o formă optimă a existenței, dacă lucrul ar
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
îngropau sub traversele căii ferate. Așa că sub fiecare traversă a rămas îngropat câte un deținut politic. Dacă erau prieteni cu evrei, puteau scăpa de multe necazuri, căci aceștia erau organizați și nu s-a întâlnit nici un evreu, care să se speteze la munci grele - toți lucrau la spitale, contabilitate, depozite de alimente, bucătărie etc. datorită unui român, care lucra la planificare, și a unui evreu, Vasile Papuc a scăpat cu viață. Din satul Vancicăuți la 13-14 iunie 1941 au fost deportați
Din trecutul istoric și prezentul satului VANCICĂUŢI ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93688_a_94980]
-
vorbesc cu ea ca și cu o soră/ ne tocmim asupra prețului.// Cu fiecare pahar sunt mai aproape/ de Dumnezeu./ Chelnerițele sunt îngeri/ chiar și la mesele goale,/ ele aprind lumânări/ lângă creștetul meu./ În timp ce eu, lovind/ cu palma în speteaza scaunului,/ comand încă un substantiv./ Ceva,/ acolo..." Nu este mai puțin adevărat că o adiere de ironie planează postmodern peste spleen-ul poetului. Aceste poeme sunt tipice pentru influența pe care o are biografia asupra poeziei. Completând, inevitabil, realitatea textuală
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
plastică a unei mimici și forma grafică a unei idei neexistînd decît deosebiri minore. Fiecare scrie cum arată, iar Dinu Pillat nu face excepție. Prima poză, din 1974, ni-l înfățișează în incinta unei încăperi, cu cotul stîng sprijinit de speteaza scaunului și cu degetele mîinilor prinse, ca într-o frînghie înnodată, în bucla unor brațe ce coboară dea lungul pieptului, într-un gest stingher care trădează agresiunea pe care i-o inspiră aparatul de fotografiat. Mimica e de tristețe curtenitoare
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
doctor... Ai grijă să nu simtă ceva maiorul... Atât mai reuși să audă Ilona, apoi leșină iarăși. Peste câteva ore, se pomeni într-o încăpere necunoscută, culcată pe un recamier, învelită cu o plapumă albastră, neînfățată. Lângă pat, prins de speteaza unui scaun, era un flacon, golit mai mult de jumătate, care alimenta tubul de perfuzie, al cărui ac îl avea înfipt deasupra încheieturii de la mâna stângă. Brațul îi era imobilizat cu o fașă, ale cărei capete erau înnodate de unul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
idealizează, de fapt, femeia, mai degra bă o dezbracă, o pune să danseze În ordinea preludiului, a sărutului, a Îmbrățișării neîmblânzite de natură, cu sânii strigând la lună, cu tristețea nenorocului și a fugii. Puiu Nistea s-a lăsat pe speteaza scaunului și a pu făit excitat, moment În care bărbia parcă i s-a umflat și mai mult. — Bravo, dom’le, e frumoasă, a rânjit dând din cap. Dacă știi să și vorbești despre ce se va citi În seara
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
jetul de sînge care țîșnise, cel mai probabil, din artera aortă, scurgîndu-se apoi pe piept, În poala rochiei și de acolo pe picioare. Cealaltă mînă atîrna inertă pe lîngă fotoliu, În timp ce capul rămăsese Întors nefiresc pe o parte, sprijinit de speteaza fotoliului și cu coafura aproape intactă. Erau chestionați apoi vecinii, niște oameni cu fețe cenușii și privirea excitată, care habar nu aveau ce și cum se Întîmplase, dar le plăcea să-și dea cu părerea, fiindcă așa se obișnuiseră. Nelipsita
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un sertar, ascunzînd repede ceva peste care dăduse; În cele din urmă, descoperi un creion și un carnet. Și acum, spune-mi te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea răsuflarea șuierînd printre golurile danturii stricate. Cu gulerul cam boțit și cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de alături. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
rîs și el iarăși. Era simplu, chiar prea simplu și nu știa dacă este totul. De adevărat era adevărat, însă nu ajungea. "Și cum ziceți, le-a scăpat, chiar le-a scăpat din mînă?!" Lică Făinaru s-a lăsat pe speteaza scaunului, fața lui spînatecă era brăzdată de dungi verticale, asemenea celor care sînt semnul unei boli de stomac. Poate chiar era bolnav și nu-i păsa. Nu-i mai păsa. De asta l-o fi trimis șefu' pe el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de atîta vreme. Îl chemase la o oră atît de nepotrivită, tocmai pentru a-i face o comunicare importantă. Ori să-i dea o misiune de extremă urgență și gravitate ceea ce era cam același lucru. S-a lăsat încetișor pe speteaza scaunului. Respiră adînc, pînă cînd simți că-l ustură gîtul. Își plimbă mîna peste obraz, era cam nebărbierit. În primele săptămîni cînd se aștepta să fie chemat se rădea pînă la sînge, avea un obraz ca un fund de copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu viță care o înconjurau și despre care nu puteai spune nici că o protejau, nici că o sufocau. Leonard Bîlbîie, cu care pînă atunci nu avusese nici un fel de necaz, nici o urmă de neînțelegere, s-a lăsat greoi pe speteaza scaunului și cu o voce schimbată, nu mai era deloc îngînată și adormitoare, i-a zis: Prințul Șerban Pangratty e o pălărie prea mare pentru căpățîna ta! Parcă atunci s-ar fi trezit dintr-un vis. L-a privit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și, probabil, brațele să se odihnească pe spetezele arcuite, ușor tocite. "O alianță, domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu avea timp de pierdut. Trebuia să acționeze. Să inaugureze o eră nouă în istoria Serviciului, un nou mod de a acționa, un alt fel de scop spre a fi atins. Se așeză la birou, se rezemă cu spatele de speteaza tare a scaunului, își lăsă brațele grele să se odihnească pe tăblia mesei, respiră adînc și se hotărî. Chemă prin telefon Centrala și îl ceru pe domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe ofițerul de serviciu care se afla în anticameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-și îndeplinească misiunea dacă nu va recruta pe cineva cu nume, pe cineva care să-i crească prestigiul, să-l facă așa important, atît de important pentru acțiune, încît să ajungă la conducere, la creier. Mihai Mihail se lăsă pe speteaza scaunului, care scînci sub greutatea corpului său mătăhălos, așa cum stătea îți puteai da seama cum se lățise, cum se deformase în vreme un trup atletic altădată. "Bîlbîie n-avea de unde să știe că în toată afacerea asta cu Vulturul Alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe scaune, pe etajeră, peste tot zăceau, în dezordine cărți, articole din ziare, interviuri, recenzii, fotografii ale creatorului total, o devălmășie, așa cum rămăseseră încremenite după șocul primit cu câteva seri înainte. A, uite, Nik, izbucni plăcut surprinsă Nina, culegând de pe speteaza unui scaun o carte a creatorului total, mai ții minte, e o lucrare excelentă, cutremurătoare, ca o biblie. Știi, Carmina, cartea asta a fost pentru mine multă vreme ca un cult, când aveam vreo problemă mai importantă, uite atunci când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
râdeau în nas, deși știa bine că este invizibilă, simți cum se înroșește de încordare, parcursese toată încăperea, deschise o ușă, apoi alta, era întuneric dar nu destul de întuneric ca să nu vadă rochița de barchet albastru cu bleu aruncată pe speteaza unui scaun, căută cu privirea patul era gol, se întoarse, deschise o altă ușă, nimic, apoi dintr-odată se văzu afară, în curte era lumină și liniște, de pe tăietor se scurgeau în zăpadă picături de sânge, cald încă, zăpada se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Elena asista tăcută la toată discuția, parcă-și înghițise limba, ședea nemișcată, picior peste picior, să-și pună în evidență cizmele noi, lucitoare de-ți luau ochii. Sânii abia înmuguriți îi împungeau flanela. Ținea o mână rezemată în spate, pe speteaza scaunului, cealaltă abandonată moale în poală, cu degetele în sus parcă cerea ceva. După plecarea lor, părinții se sfătuiră îndelung cât să scoată de la CEC pentru nuntă. Mama, mai modestă gândea că un dar cât de mic era suficient. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
actului sexual petrecut între părinți. După trei, patru zile tatăl intra din nou în camera fetei, spășit. Măi, fetița tatei, îi spunea mângâindu-i ceafa, tu chiar crezi că eu îți vreau ție răul? Carmina se cabra, înțepenea lipită de speteaza scaunului. Atingerea lui îi trezea repulsie. Urmau admonestări blânde, înecate în dulcegării, încurajări siropoase. Eu cred în tine, eu cred că tu ai să ai altă viață decât asta a noastră. Odată când erai mică și a venit veterinarul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]