24 matches
-
element apare atât de pregnant mai ales în creația a doi scriitori moldoveni crescuți în ambianța spiritului mânăstirilor în a căror gândire filocalică transfiguratoare cosmosului prin lumina învierii a început de pe acum, dar se va desăvârși în viața viitoare. Un spicuitor prin sutele de manuscrise de Paterice din Biblioteca Academiei Române mi-a mărturisit că într-o filă a unuia dintre ele, a descoperit semnătura lui Eminescu.” (Dumitru Stăniloae, Națiune și Creștinism. Ed. Elion, București,2004, p. 279) Peste aura Luceafărului strălucește
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1452840547.html [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
Din 1835 funcționează ca profesor la Academia Mihăileană și director al Tipografiei Mitropoliei, unde va scoate, în două volume, în 1835-1836, Hronicul romano-moldo-vlahilor al lui Dimitrie Cantemir. Are și o bogată activitate publicistică în periodicele vremii: „Albina românească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Gazeta Transilvaniei”, unde îi apar fabule și alte poezii, articole de filologie, arheologie, istorie, psihologie, etică, informații statistice, traduceri ș.a. În 1839 susține, în „Albina românească”, o polemică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
rusesc al lui P. Saveliev. Fragmente atingătoare de istoria Moldovei, trase din istoria Rosiei, după N. M. Karamzin, apar în „Magazin istoric pentru Dacia”. Din 1835 N. e un colaborator prețuit al publicațiilor lui Gh. Asachi („Albina românească”, „Alăuta românească”, „Spicuitorul moldo-român”) și I. Heliade-Rădulescu („Curierul românesc”, „Curier de ambe sexe”, „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”). A mai scris în „Dacia literară”, „Propășirea” - unde a fost redactor - și în presa unionistă („România literară”, „Steaua Dunării”, „Zimbrul”, „Tribuna română”). Ca redactor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
SPICUITORUL MOLDO-ROMÂN, publicație apărută la Iași, trimestrial, din ianuarie până în decembrie 1841. Gazetă bilingvă, S.m.-r. avea pentru ediția franceză titlul „Le Glaneur moldo-valaque”, dar se păstrează și exemplare intitulate „Le Glaneur moldo-roumain”. Primul număr, pentru lunile ianuarie și februarie, iese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289827_a_291156]
-
în vremea ultimei mari conflagrații mondiale, când Biblioteca Centrală Universitară din Iași a cunoscut odiseea refugiului transilvan de la Alba Iulia și împrejurimi 21. Dar ceea ce a supraviețuit flagelului, și anume scrierile sale tipărite în publicațiile periodice ale vremii: "Albina Românească", "Spicuitorul moldo-român", "Calendar pentru români" sau "Foiletonul zimbrului", ca și numeroasele demersuri manuscrise, corespondențe și acte diverse păstrate în fondurile de arhivă de la București și Iași, îngăduie reconstituirea până la nuanțe a unei personalități-ferment, nu doar pentru viața economică a Moldovei, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
încheierea expediției, publica în tipografia "Albinei" din Iași broșura intitulată Observații asupra stării pădurilor din valea Bistriței de Sus10, broșură al cărei autor își adăuga, la determinativul "nobil de Hodocin", și titlul de "profesor al Academiei". Ulterior, publicația periodică ieșeană "Spicuitorul moldo-român", din iulie-septembrie 1841, insera în coloanele ei o dare de seamă, sub forma unui rezumat bilingv, al aceleiași solitare cercetări, purtând titlul Relație despre cercetările geognostice în Moldova 11, republicat integral în 1842, alături de un alt studiu cu titulatură
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
părțile și să se acopere cu pământ bun și moale. Se înțelege că asemine meșteșugite împlământări de crini tineri trebuie să fie bine păzite de vite și, mai ales, de stricătoarele capre 1. 2 Relație despre cercetările geognostice în Moldova, "Spicuitorul moldo-român". Jurnal științific, literar și industrial, iulie-septembrie, Iași, la Institutul Albinei, 1841, pp. 17-35 Geognosticile cercetări care am făcut după însărcinarea cinstitei Epitropii a Învățăturilor Publice încă în vara trecută, 1839, la părțile muntenoase de la nord-vestul țărei Moldovei, iar mai
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
7 Const. C. Giurescu, Principatele Române la începutul secolului al XIX-lea, Editura Științifică, București, 1957, pp. 48-49. 8 V. A. Urechia, Istoria școalelor de la 1800-1864, vol. II, București, 1892, p. 126. 9 Ibidem. 10 Vezi anexa I/ 1. 11 "Spicuitorul moldo-român", Iași, iulie-septembrie 1841, pp. 17-35 (anexa I, S 2). 12 A. Veress, Bibliografia româno-ungară, vol. III, București, 1935, p. 17. 13 "Curierul de Iași", an IX, nr. 71, vineri, 25 iunie 1876, p. 3. 14 Georg Ludwig Harting, Lehrbuch
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
p. 90. 10 SJIAN, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 752/1840-1852, f. 9. 11 Ibidem, f. 47. 12 Gh. Ungureanu, Fabrica de hârtie a lui Gh. Asachi de la Petrodava, în "Anuarul Liceului "Petru Rareș"", Piatra Neamț, 1933-1934, pp. 86-87. 13 "Spicuitorul moldo-român", Iași, 1841, pp. 150-153. 14 SJIAN, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 752/1840-1852, f. 265. 15 SJIAN, Vistieria Moldovei, tr. 1316, op. 1488, dosar 109/1842, f. 1. 16 Ibidem, f. 18. 17 SJIAN, fond Secretariatul de Stat
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
f. 11. 11 Ibidem, f. 16. 12 Ibidem, ff. 40, 44. 13 Ibidem, f. 30. 14 Ibidem, f. 32. 15 Ibidem, f. 67. 16 Textul reproducea, aproape în integralitate, studiul hodocinean Relație despre cercetările geognostice în Moldova, publicat inițial în "Spicuitorul moldo-român" din 1841 (anexa I/ 2). 17 "Curierul de Iași", an IX, nr. 71, vineri 25 iunie 1876, p. 3. 1 Broșura are pe pagina de gardă însemnarea manuscrisă " D. Vor<ni>c G. Sturza, iar pe versoul paginii de titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
viziune utopică se dezvoltă pe fondul unei opoziții politice între popoarele mari și popoarele mici. Acumularea faptelor mărunte în care se specializează arheologia ține, prin regimul ei de semnificație, de situația statelor fără "putere". Zice-ni-se-va oare că acest rol de spicuitor de fapte accesorii este modest, umilit, înjositor? Zice-ni-se-va că acolo unde istoria tună cu glasu-i de aramă, concertul variat și melodic al arheologiei trebuia să tacă? ... Dar care mai este astăzi omul cult carele va susține, cu mintea lucidă, că
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pe scenă în 1839, a fost un remarcabil actor de tragedie, ilustrându-se în interpretarea unor eroi romantici, cât și în dificile roluri de compoziție. A publicat și versuri, originale și traduceri (din Adèle Hommaire de Hell), în foile vremii („Spicuitorul moldo-român”, „Albina românească”, „Zimbrul”, „Almanah de petrecere pentru moldo-români”, „Almanah pentru români”). În stihuirile lui de factură meditativă, autorul pare tentat de lirica de idei, muncit de întrebări nebuloase asupra veșniciei timpului și a misterului vieții („ascunsul firii”). Altă preferință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288879_a_290208]
-
ilustreze ideile culturale, estetice și literare ale lui Heliade. Asachi va edita, la rândul său, un supliment literar, sub titlul "Alăuta românească" (martie 1837 - septembrie 1838), apoi o revistă de popularizare științifică, "Icoana lumei" (1840) și un fastuos hebdomadar bilingv, "Spicuitorul moldo-român" ("Le glaneur moldo-valaque"), în 1841. "Alăuta românească" s-a impus datorită faptului că a adunat în jurul ei pe cei mai reprezentativi scriitori ai epocii. Lirica publicată este, în general, de factură preromantică (C. Negruzzi, Ionică Tăutu ș.a.), fie anacreontică
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
revistele românești din Transilvania nu poate fi desprinsă din contextul receptării sale, simultane, de ambele laturi ale Carpaților. Aceleași texte le găsim traduse În anii 1830-1848 și În presa din Principate, În publicații ca Muzeul național, Vestitorul bisericesc, Învățătorul satului, Spicuitorul moldo-român, Icoana lumii sau Curierul românesc, unde se publică „The Whistle”, tălmăcită În Muntenia ca „Istoria fluierului”, prefața la „The Poor Richard’s Almanack”, care rămâne și aici bucata cea mai gustată (apar cel puțin trei versiuni diferite, plus retipăririle
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a lui Benjamin Franklin XE "Franklin" ”), fapt pe care redacțiile țin să Îl sublinieze, așa cum face George Bariț XE "Bariț" În 1845, Într-o notă pe marginea „Științei bunului Richard”: „Acest articol se publicase după o altă traducție și În «Spicuitor» (e vorba de Spicuitorul moldo-român, care apărea la Iași - n.n.ț. Noi aflarăm cu cale a-l publica și după alta.” Fără Îndoială, interesul față de opera lui Franklin XE " Franklin" fiind unul mai general, convergent, presa românească ardeleană putea găsi
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
XE "Franklin" ”), fapt pe care redacțiile țin să Îl sublinieze, așa cum face George Bariț XE "Bariț" În 1845, Într-o notă pe marginea „Științei bunului Richard”: „Acest articol se publicase după o altă traducție și În «Spicuitor» (e vorba de Spicuitorul moldo-român, care apărea la Iași - n.n.ț. Noi aflarăm cu cale a-l publica și după alta.” Fără Îndoială, interesul față de opera lui Franklin XE " Franklin" fiind unul mai general, convergent, presa românească ardeleană putea găsi Îndemnuri pentru aceste tălmăciri
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În Vestitorul bisericesc, I, 1839, pp. 5-7, 10-12, 13-16; [B. Franklin], Știința bunului om Richard, ibidem, I, 1839, pp. 34-36, 38-40; Povățuirea lui Franklin către un tânăr neguțitor, ibidem, II, 1840, p. 39; „Extrait des oeuvres de B. Franklin”, În Spicuitorul moldo-român, 1841, pp. 33-47 (traducere din Le bonhomme Richard, de E.A. [Ermiona Asachi XE "Asachi" ?], text paralel, francez și român); A.M., „Din povețile lui Franklin”, Învățătorul satului, I, 1843-1844, pp. 80, 88; II, 1844-1845, p. 72; [B. Franklin], „Moșul Rișar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
acela de a fi reconstituit, din variante disparate, capodopere ca Miorița sau Toma Alimoș. După expresia lui D. Bolintineanu, odată cu publicarea acestor culegeri, poezia noastră „se români”. Primele manifestări literare ale lui A. sunt în limba franceză, unele - publicate în „Spicuitorul moldo-român” (traduse de I. Poni, D. Gusti, Gh. Asachi), altele - nepublicate. Sunt încercări romanțioase, cu o tentă exotică sau fantastică, îndatorate lui Lamartine și Hugo. Contactul cu lirica populară va însemna o primenire a inspirației. Între anii 1840 și 1862
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
o înzestrare, firavă, nu i-a lipsit. A scris povestiri, schițe cu caracter de meditație, schițe satirice. Reportajele și articolele lui rămân, până la urmă, simple compilații. Religia, morala, istoria fac obiectul preocupărilor sale gazetărești. A publicat în „Albina românească” și „Spicuitorul moldo-român” traduceri din Lamartine, Jan Olof Wallin, Adèle Hommaire de Hell, precum și din Ponson du Terrail (Pelerinagiu de lainici, 1851). Pentru teatru, transpune piesa Marie de Beaumarchais de R. Bauhberg și O. Cardiez. Din necesități didactice, elaborează, singur sau în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
din ediția de față. În 1988 semnalam, într-un mic articol din “Tribuna” (O poezie necunoscută a lui Octavian Goga, în nr. 47/1988, p.2) o altă poezie neadunată în volume de către poet, cea intitulată Jianu, poezie apărută în “Spicuitorul vremii” nr.1/1934, cu precizarea: “Poezie inedită din albumul prințesei C.B. și dedicată “Strănepoatei lui Iancu Jianu”. Nici această informație n-a parvenit la urechile lui I.D. Bălan, total afon la ceea ce se petrece în lumea literară referitor la
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
fidelizeze abonații prin bonusuri, metode care azi fac parte din abc-ul politicilor de marketing. Iată, așadar, cum Heliade promitea abonaților „Curierului de ambe sexele“, la fiecare sfârșit de an, „câte un mic almanah sau călindar“, iar fiecărui abonat la „Spicuitorul moldo-român“ (care a apărut în 1841, la Iași) i se dădea un exemplar gratis, timp de doi ani, dacă aducea alți 20 de prenumeranți. Cititorii fideli ai revistei unioniste „Zimbrul“ primeau „o foaie suplimentară cuprinzând oarecare producție literară sau traducere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
Codrescu spune: „Cei ce au cunoscut de aproape pe G. Asaky cunoșteau că el era departe de a fi caligraf. Vă putem asigura că cu mare anevoință puteam să descifrez manuscrisele ce mi le da spre a le corecta în „Spicuitorul Moldo-românʺ, „Icoana lumeiʺ și Foiletonul Albinei româneșt iʺ, și aceasta pe la anii 1841-1843. Cine va avea ocazia să citească toate epistolele Logofătului C. Sturza inspirate răposatului Gh. Asaky pe la anul 1842 și transcrise caligrafic de Asaky, foarte cu greu i-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Moldovii” (1839-1840, 1846-1851) și „Arhiva Albinei pentru arheologie română și industrie”. Trăsăturile „Albinei românești” vor fi conservate, cu riscul unor defazări și anacronisme în plan publicistic, de „Gazeta de Moldavia” (1850-1858) și „Patria” (1858-1859). A. a mai condus magazinele științifico-literare „Spicuitorul moldo-român” (1841), în ediție bilingvă pentru francofoni, și „Icoana lumei” (1840-1841, 1845-1846), titlu reluat și de săptămânalul scos în 1865 și 1866. A editat „Calendar pentru români” și suplimentul literar „Almanah de învățătură și petrecere” (1847-1869), rămas important prin publicarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
unor povestiri biblice, și, în 1843, scrierea filosofică moralizatoare a lui Silvio Pellico, Despre îndatoririle oamenilor, prima traducere românească din opera scriitorului italian. O nuvelă fără valoare, apărută în „Albina românească” (1839), și fragmente din opera lui Benjamin Franklin, în „Spicuitorul moldo-român” (1841), semnate E. A., aparțin probabil, aceleiași traducătoare, de la care a mai rămas, în manuscris, începutul unei tălmăciri din Aug. von Kotzebue, Fiul pierdut. Traduceri: Émile Deschamps, René-Paul și Paul-René, Iași, 1839; Karoline Pichler, Rut, Iași, 1839; Istoria sfântă pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285463_a_286792]