162 matches
-
eu. (La Dacia, nici de asta nu eram sigur: mi s-a întâmplat s-o parchez, să scot cheia din contact, și s-o aud totuși intrând singură în funcțiune, ca personajele malefice din unele triller-e americane, care, împușcate mortal, spintecate, incendiate, înecate în cada de baie, se ridică totuși încă o dată în picioare și vin pe urmele ființei angelice pe care o terorizează de la începutul filmului). De schimbătorul de viteze al vechii mele mașini trebuia să trag cu toată forța
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
numai exces./ Aș fi dat pentru tine hatișerife:/ te-aș fi proclamat/ prototipul/ florilor pictate/ de Georgia O'Keeffe./ Știam că ți-ai vopsit părul./ Primăvara era castanie -/ suflai în creierul meu/ și creierul/ se făcea păpădie/ și puful/ cădea spintecat/ ca de bici/ de accentele muzicii/ lui Goran Bregovic." (Lullaby) Artificialul nu e lipsit de emoție, kitsch-ul e uman, pitorescul ascunde nefericire, reversul derizoriului este drama. Aceasta ar fi lecția destinului lui nea Gică, acest Buster Keaton al frizeriei
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
și țîțele ei erau mai înalte mai dulci mai vii decît ea hodă în metru haotic scrisă în țara lui guguștiuc bhosul pe cine să pun ochiul ca o șa și viața tot așa și moartea de asemenea * privighetoarea fu spintecată cu pumnalul cu care magazinerul ospiciului a tăiat porcul curca și vițelul în decembrie trecut * o o oho ohoho neam slinos de os de lingușitor de mercenar de troglodit și barbar * să înghiți neant dintr-o sticlă de porțelan mai
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
constituie călătoria, o mobilitate simbolică. Destule versuri o consemnează, cu aerul de-a surprinde astfel un mod de existență consolator: „Orașe prin care trec lipită de ispită, bagaje, iluzii,/ trenuri de care mă agăț pe ultima sută de metri,/ autostrăzi spintecate rîzînd” ( Viața în bagaje). Dar inhalarea acestei mobilități similare unui stupefiant duce la figurile unor destructurări, ale ambianței ca și ale făpturii omenești. Viteza percepțională sporește pînă la halucinație, implicînd cochetăria, lascivitatea, levitația izbăvitoare: „în rest,/ magia erotică în visul
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
austeritate romană, de-acum n-am încotro, am să merg mai departe, trebuie să ducă undeva. După un colț, piața de pește. Merg agale, deasupra soarele se-mperechează cu zidul, rămân împreună, uniți ca două verigi. Pe tarabe stau crapii uriași, spintecați, cu lapții și icrele la vedere, cu bășicile albe încă pline de aer, cu măruntaiele groase și inima vânătă, cleni cu solzi alungiți, ca niște ochi de cristal, știuci ascuțite, dințoase, gata să țâșnească prin aer, zvâcnind din cozi sângerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
puse mîna pe harponul greu pe care nimeni nu Îl observase, Înfipt aproape pînă la mîner Într-o moviliță de nisip, și Îl aruncă cu sete spre cel mai mare mascul al unei familii de foci. Surprins de moartea bruscă, spintecat În două ca o portocală lovită de o săgeată care nimerește drept la țintă, bietul animal făcu un salt În aer și se prăbuși pe stîncă fără un geamăt măcar, lovind de două ori cu coada o băltoacă din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
din ochii lui Rusalin, mă rog, din ochiul lui. Nu suporți să-i apari în forma asta imperfectă a existării tale. Ridică-te și pleacă. Ori nu te mai plînge atîta că atîrni pe pereții lui ca o găină jumulită, spintecată, umplută cu iordană, cu iordană tocată mare, cu iordană tocată mărunt și cusută la loc, pe burtă". De la fereastră, grădina e ultra-ordonată ca și casa. De ce-mi spun că o viață afectivă cu un idealist, cînd foarte rece, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
asistența povestind câte a văzut el în iad. Groaza dă preț vieții. țiganii uită să mai mănânce, - captivați. Să spicuim câte ceva... Tiranii crunți și fără omenire șed legați pe tronuri înfocate, bând sânge fierbinte din potire; iar din mațele lor spintecate fac dracii cârnați și sângereți ș-alte mâncări pentru drăculeți... Simplițianu, - pe care adineauri îl credeam făcând parte și el dintre cărturari, - o dă în bară, criticându-l pe Parpanghel pe motiv că dracii ar face drăculeți, - copii adică. Erudițianul
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
mai deciși sunt jenați, așa, pe moment... sunt complici. Au suflet de casapi... Îi fascinez fundamental. Bărbații au glasul tremurat, se înfioară, bălmăjesc, femeile în schimb juisează! de-a dreptul!... tinerele cel mai rău! Mă și văd parcă în cârlig, spintecat, jugănit. Iute! Iute! zic ele! Tăiați-i limba! Scoateți-i ochii! Se ondulează toate, îmi vin pe genunchi, mă sărută cu multă trandrețe!... chiar pe stradă mă strigă lumea... oh, cu perfidie... cunoștințe, oameni care aproape nici nu mai vorbeau
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
celor două litere și te-ai și trezit într-o tabără. Iar aceasta poate fi tocmai cea perdantă, pe punctul de a fi, spre binele public, trecută prin foc și sabie. Puteai fi tu acela care sfârtecă și iată-te spintecat, ca mădular al celeilalte roze sau partizan al albaștrilor. Ba chiar ca ,minimalist", în opoziție cu ,maximaliștii" lui Vladimir Ilici. Nu e mai puțin adevărat că poți s-o încalți și fără să-ți fi manifestat opțiunea - v-o spune
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului 30 octombrie 2015! Zi frântă în două de două chipuri ale destinului uman! După înserare, pentru necrezut de mulți tineri nevinovați a urmat eternitatea! Timp spintecat inegal în două. Tineri, copii chiar, cu atâta viață înainte și-au trăit ultimele clipe în ritmurile melodiei „Ziua în care vom muri”, la Clubul „Colectiv” din Capitală. Prin văpăile unui incendiu îngrozitor au coborât îngeri și au plecat cu
SILVIA DUMITRESCU. IUBIRI SPORITE NE-NCETAT ŞI ECHIVALENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384743_a_386072]
-
Se ținea de el. Îi era de-ajuns să-l citească, și vocea lui se oprea asupra cuvintelor celor mai tăioase. Nu uita nici o rană, nici o tăietură, nici cel mai mic detaliu al unui gât tăiat sau al unei burți spintecate. Publicul și jurații vedeau adesea în fața lor imagini ce veneau de foarte departe, din ceea ce era mai sumbru, pentru a ilustra răul și metamorfozele sale. Se spune adesea că ne temem de ceea ce nu cunoaștem. Cred mai curând că teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
iar apoi se dusese și tata. Nu mai era casa copilăriei mele. Era ca un mormânt. Nici satul nu mai semăna cu nimic din ceea ce știam odată. Toată lumea plecase de aici după război, părăsind, după patru ani de bombardament, clădirile spintecate și străzile făcute șvaițer. Nu mai rămăsese în oraș decât tatăl meu - pentru că, pentru el, a pleca era egal cu o victorie a nemților, chiar și după înfrângerea acestora - și Fantin Marcoire, un bătrân cu o figură tăbăcită, ce vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să curgă din ei!... Înainteee!... După mineeee!... Vodă se avântă nebunește în iureșul luptei. Cu armăsarul ridicat în două picioare se năpustește asupra vrăjmașilor lovind năprasnic în stânga și-n dreapta. Capete însângerate sar într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecă de pe cai. În chiote de luptă, oastea de voinici se avântă după stăpânul lor. Căpitanul Buzduganlovește cu buzduganul în stânga și în dreapta ca să-și facă loc spre domnitor. BUZDUGAN: Măria Ta, ești înconjurat!... Rezistă că-ți suntem alături! Măria Sa, înconjurat
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Cu armăsarul ridicat în două picioare se năpusti asupra vrăjmașilor lovind năprasnic în stânga și-n dreapta. - Înainteee!... La luptă, bravii mei oșteni!... Zdrobiți vrăjmașul!... Înainteee!... După mineeee!... Victoria este aproape!... Capete însângerate cădeau într-o parte și-n alta, trupuri spintecate alunecau de pe cai. Oștenii văzură cum vodă deschide o cărare însângerată în rândul dușmanilor. Atunci, în chiote de luptă, o ceată de voinici se avântă după stăpânul lor. - Măria Ta!... Întoarce-te, Măria Ta!... Măria Sa, înconjurat de turci, lovea din
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
a versului. ÎNTRE VERDE SI ALBASTRU-(Ioana Voicilă Dobre) găsește loc suficient pentru a-și declama gândurile îmbibate de iubire, precum și pentru a-și întinde cearceaful violaceu-liliachiu al așteptării și speranței. Gâlgâie vara aici, ca într-o felie de pepene spintecată, proaspăt și se scutură petalele florilor de nu-mă-uita, pregătindu-se să-și nască bobițele năzdrăvane ale rodirii bine temperate. ÎNTRE VERDE ȘI ALBASRU este un loc de rugăciune luminoasă și limpede, pentru momentele de singurătate și aducere aminte a visurilor
CARTEA CU PRIETENI (VI)- ION BUCIUMAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367351_a_368680]
-
și podurile de peste Sena, contopirea luminițelor artificiale ale Terrei cu cele ale bolții cerești, creau o lume de basm. Narcisa plutea parcă într-o lume ireală, fermecată de vraja nopții pariziene. Prințișor se simțea în largul său prin negura nopții spintecată de luminile cu strălucirea rece a aștrilor și forfota de pe bulevardele încântătorului Paris, care în adâncurile istoriei sale ascunde multe enigme și drame. Îmbrățișați, trăiră în vârful turnului momente sublime de fericire. În timp ce Narcisa privea extaziată la aceste minunății, Prințișor
XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367547_a_368876]
-
îmi face un EKG, și mai aștept o oră să mi se facă și o hemogramă ( analiză a sângelui ). Mi se face tot mai rău. În jurul meu tot mai multe cazuri: oameni cu ciroze hepatice, cu mâini tăiate, cu stomacul spintecat, cu tăieturi la gât etc. Vine un asistent și îmi spune că trebuie să merg la radiologie, la raze. Bun, îmi zic, hai să mă iradiez, nu e problemă, la anemia care o am, e super. Si sunt dus pe
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ÎNDESTULĂM CLEPSIDRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când stai acolo, spintecat, pe masă, Nu mai ești tu, ești doar ce-a fost să fie, Sperând inconștient la apa vie Și revenirea ta miraculoasă. Un trup și-un suflet sunt păienjenișul În care doctorul deschide poarta. Trupul inert, docil acceptă soarta, Doar
ÎNDESTULĂM CLEPSIDRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365514_a_366843]
-
de-a face cu un autor cu state vechi în breaslă, dar descoperit de tine târziu. „Târziul întârzie să calce lasciv, În ritm de sarabandă Pe vertebre, pe timpane, pe plămâni... Îți ofer-un răgaz de a coase Cu albatroși spintecați fisura realității, Un răgaz de a crede că ești nemuritor.. Moartea-i înscrisă-n celulele noastre!” (din poemul Armonia contrariilor) De fapt, vorbim despre o poetă, care, în sfârșit, cu emoție, modestie și cu un real respect pentru cuvânt s-
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
Armonia și Entropia își dau mâna deasupra hârtiei Ce-și așteaptă rândurile - fosile săpate-adânc în timp. Târziul întârzie să calce lasciv, În ritm de sarabandă Pe vertebre, pe timpane, pe plămâni... Îți ofer-un răgaz de a coase Cu albatroși spintecați fisura realității, Un răgaz de a crede că ești nemuritor.. Moartea-i înscrisă-n celulele noastre! Există forme de rezistență! Să alungăm târziul din noi! Tic-tac! Orologiul destrămării țese felii de existență.. ,,Să-i stricăm mecanismul!”- propune perfid osul. ,,Să
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
va curge sânge, iar craniul va fi o masă gri-păstoasă, ceva în genul celei mai groaznice picturi a lui Picasso. Stomacul meu va fi plin de whisky și somnifere. Venele mele vor varsă sângele meu extaziat de morfină prin încheieturile spintecate ale mâinilor. Trupul meu se va prăbuși douăzeci de etaje, pe trotuarul de dedesubt. Superb. Total“ „Asta e sinucidere, nu strigat de ajutor.... Niciun bărbat nu și-a mai așteptat moartea cu mai multă nerăbdare ca mine, nu?” Și aceasta
Andrew Davidson – Gargui. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339506_a_340835]
-
Publicat în: Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017 Toate Articolele Autorului Trec penitențe prin genele scripturii, Sprâcene înverzite înmuguresc mirate, Orașul iar își zbate, în clocotul armurii, Trăirile făpturii în firi abstractizate. Din murmur adormit renaște verdea brumă În spintecate zări de cântec înfrunzit, Miros de cer descântă tot praful de pe lună, Absorbitor respiră în piept neostenit. Cu dorul travestit, pocnind, muguri exultă Iubirea de departe, iubirea de aproape, Și nunta-și ciripește vestirea ca o undă, Nostalgicele ritmuri cu
SONET XLIX de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342794_a_344123]
-
Și a cules prunci de slănină, A prăjit ouă cu șuncă sărată Vânzându-și ficatul cu coplată, Iar la ultimul capăt de drum Și-a întins viermii la fum, A rămas în groapă cu mormânt cu tot Și și-a spintecato făcândo compot Punându-și pricina într-o dobândă Dimineața îi era fecundă, Nu era om, era hoit de câine, sau de cățea Și noaptea dormea în colțuri de stea Până a rămas spânzurată de ele Și s-a transformat în
O FEMEIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377437_a_378766]
-
Și a cules prunci de slănină, A prăjit ouă cu șuncă sărată Vânzându-și ficatul cu coplată, Iar la ultimul capăt de drum Și-a întins viermii la fum, A rămas în groapă cu mormânt cu tot Și și-a spintecato făcândo compot Punându-și pricina într-o dobândă Dimineața îi era fecundă, Nu era om, era hoit de câine, sau de cățea Și noaptea dormea în colțuri de stea Până a rămas spânzurată de ele Și s-a transformat în
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]