57 matches
-
sale specifice: orientată mai mult sau mai puțin spre materialism, mai mult sau mai puțin spre spiritualitate, și acesta din cauza naturii diferite a indivizilor, de gradul legăturii lor cu tradiția, cu religia, cu educația, cultura. Sunt cele două curente - cel spiritualist bazat pe credințele sale, cu dialectica sa, și cel materialist bazat și el pe credințele sale, având și el dialectica sa, ambele fiind polii aceluiași lucru numit Substanță. Sigur că societățile orientate mai mult spre spiritualitate sunt mai evoluate, la
DESPRE LIBERTATE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1488297355.html [Corola-blog/BlogPost/383307_a_384636]
-
Reforme radicale i-a fost dat, eronat și peiorativ, apelativul de Anabaptism de către polemiștii Catolici și Protestanți. Cercetarea modernă a reușit o diferențiere a taberelor care compuneau împreună Reforma radicală. George H. Williams împarte radicalii în trei mari grupări distincte: Spiritualiști, Anabaptiști (re-botezători) și Raționaliști evanghelici. Spiritualiștii au fost împărțiți la rândul lor în raționali (Sebastian Franck), evanghelici (Caspar Schwenckfeld) și revoluționari (Thomas Münzer, liderul războiului țărănimii din 1524-1525, Andreas Carlstadt). Și între Anabaptiști se disting trei grupări distincte: Evanghelicii (cei
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
eronat și peiorativ, apelativul de Anabaptism de către polemiștii Catolici și Protestanți. Cercetarea modernă a reușit o diferențiere a taberelor care compuneau împreună Reforma radicală. George H. Williams împarte radicalii în trei mari grupări distincte: Spiritualiști, Anabaptiști (re-botezători) și Raționaliști evanghelici. Spiritualiștii au fost împărțiți la rândul lor în raționali (Sebastian Franck), evanghelici (Caspar Schwenckfeld) și revoluționari (Thomas Münzer, liderul războiului țărănimii din 1524-1525, Andreas Carlstadt). Și între Anabaptiști se disting trei grupări distincte: Evanghelicii (cei mai proeminenți lideri ai lor au
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
autorităților seculare în probleme de religie. Al doilea punct consta în opoziția față de botezul pruncilor, pe care radicalii îl considerau ca nefiind nici necesar mântuirii, nici validat de Scripturi. Dincolo de aceste puncte comune, diferențele dintre grupările taberei radicale erau ireconciliabile. Spiritualiștii insistau asupra iluminării interioare a Duhului Sfânt, care revela adevăruri noi. Aceste revelații le numeau „Cuvântul interior”. Ei respingeau întru totul botezul și Euharistia și credeau că în biserică oamenii erau legați doar de experiența comună pe care Duhul le-
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
numeau „Cuvântul interior”. Ei respingeau întru totul botezul și Euharistia și credeau că în biserică oamenii erau legați doar de experiența comună pe care Duhul le-o dădea în iluminarea interioară. Au fost foarte răspândiți în Germania. Aripa revoluționară a Spiritualiștilor, condusă de Thomas Munzer și Andreas Carlstadt a condus Războiul Țărănimii din 1524-25, în urma căruia peste 100.000 de țărani au fost uciși de armatele nobiliare, cu concursul liderilor catolici și protestanți ai Germaniei. Anabaptiștii au reprezentat cea mai semnificativă
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
Spre sfârșitul secolului XVI, cei persecutați au găsit un refugiu în Țările de Jos, în Polonia și Transilvania, teritorii unde se decretase toleranță sau libertate religioasă pentru oricine. Cele mai multe grupări au fost exterminate, deși unele au supraviețuit până astăzi. Dintre spiritualiști mai există astăzi Schwenckfeld-ienii. Moștenitorii Anabaptiștilor sunt Menoniții, Hutteriții, Amish-ii și Baptiștii. Biserica Unitariană a supraviețuit în Transilvania, în special printre secui.
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
lui Marston "Soul Searching with Djwahl Khul, the Tibetan", a fost publicată în 2006, și conform editorului ei, Airleaf Books, "a fost un canal de comunicare conștient per Maestrul Înălțat Djwhal Khul din 1986." În 1930, sub patronajul Olgăi Froebe-Kapteyn, spiritualist, teosof și savant englezo - olandez, Bailey a fondat "Școala de cercetări spirituale " ce a avut o viață scurtă, amplasată în Elveția în cantonul Froebe-Kapteyn, la Casa Gabriella. (În 1932 școala a fost închisă urmare a unui conflict personal între Bailey
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
răspândită printre oameni această ofertă. Botezul este, în conformitate cu această teologie, un semn extern instituit de Iisus Hristos prin care omul își manifestă acordul de a încheia un legământ cu Dumnezeu. Alte mișcări care s-au opus anabaptiștilor ca cea a spiritualiștilor au respins, asemeni catarilor, botezul cu apă. Interesul lor era orientat spre botezul duhului. Reacția catolică la aceste teorii protestante a dus la o nouă redefinire a învățăturii scolastice despre botez la conciliul din Trient. Acolo s-a hotărât obligativitatea
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
un sclav agitat, sau inconștient sau chiar un sclav euforic. Fie că este "naționalist", sau "anti-naționalist", - naționalismul lui este teluric, anti-naționalismul lui este economic. Omul de astăzi stă cu fruntea în pămînt. Nu mai poate vedea cerul. înșiși așa-zișii spiritualiști, - spunînd tare că omul este un spirit încarnat, uită esența lui spirituală și nu mai teoretizează decît despre: pămînt, rădăcini, biologie, rasă, specific etnic, tradiție (a pămîntului), destin, neputință de comunicare a oamenilor între ei, piețe, economie, etc..., etc... Omul
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
a dramelor sociale pe care funcția îi dă prilejul să le cunoască. Pe de altă parte, însă, Facultatea de Drept nu îl atrăgea. Prefera în schimbul cursurilor facultății sale pe cele de literatură de la Sorbonna, pe cele de filozofie ținute de spiritualistul eclectic Victor Cousin, sau expunerile naturalistului Geoffroy Saint. În 1819, odată cu împlinirea vârstei de 20 de ani, familia tânărului Honoré deschide o discuție asupra viitorului său. Când acesta își expune hotărârea fermă de a se consacra literaturii, tatăl îl apostrofează
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
În Omul de nisip al lui Mircea Ghițulescu -, de ființe vegetale stranii, cu propensiuni mesianice, răsăritene, marcate de dorința instituirii unui sistem educativ informal, alternativ, construit pe o logică monastică. Acestei generații Îi datorăm Însă și refacerea legăturii cu interbelicul spiritualist, chiar național și naționalist, deschiderea Înspre stilistica dispersivă a Balcanilor (prin exaltarea lui Ion Barbu) - altfel spus, ei Îi datorăm re-racordarea noastră (În termenii evazivi, estetizanți, pe care ideologia timpului Îi Îngăduia) la spiritualitatea răsăriteană. Lor li se datorează, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Înglobează ca pe un al doilea val și pe scriitorii care debutează În anii ’70. Însă, dincolo de această rezervă terminologică, observația mea e alta: eu nu cred că generația ’70, literar vorbind, așa cum o delimitezi tu, face legătura cu interbelicul spiritualist, național și naționalist. Mă gândesc că există o „falangă” - cu ghilimele de rigoare - cât se poate de raționalistă Între acești scriitori, de la Gabriela Adameșteanu la Radu Mareș, la echinoxiștii Dinu Flămând și toți ceilalți. Cred că legătura cu interbelicul spiritualist
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
spiritualist, național și naționalist. Mă gândesc că există o „falangă” - cu ghilimele de rigoare - cât se poate de raționalistă Între acești scriitori, de la Gabriela Adameșteanu la Radu Mareș, la echinoxiștii Dinu Flămând și toți ceilalți. Cred că legătura cu interbelicul spiritualist se face Într-adevăr În anii ’70, dar prin așa-numiții protocroniști, care nu sunt neapărat - ba chiar deloc - niște reprezentanți ai acestei promoții sau ai acestei generații culturale. Spui apoi că optzeciștii nu au fost fondatori ai proiectelor comunitare
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a unei Surori. Este cazul cărții lui Meister Eckart Așa era Sora Katrei, al unor pagini consacrate de Martin Luther Creștinilor din Anvers sau al acelora ale lui Calvin intitulate Contra sectei fantastice și furioase a Libertinilor care-și zic spiritualiști, în care unii văd niște atacuri în regulă ale unuia sau altuia fără ca vreun nume să fi fost totuși citat. De asemenea, gustul pentru secret al libertinilor spiritualiști care a împiedicat ca detalii ale gândirii lor ori ale practicilor lor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
față. Aceeași soluție: unul ca filosof în sfârșit edificat, scos din naivitate, celălalt ca amator de basme pentru adormit copiii. Filosofie contra religie... 50. Genealogia unei gândiri alternative. Montaigne generează așadar o materie de reflecție pentru credincioși, creștini, catolici, deiști, spiritualiști. Ascendență stabilită în mod clasic, pentru cale regală deschisă pentru Marele Secol așa cum apare el în istoriile literare, enciclopediile filosofice și istoriografia conservatoare a ideilor. Janseniști și iezuiți, cartezianism și fideism, apologetică și chietism, tragedie și comedie clasice: o tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
diferențial, nu are drept condiție decât existența a două surse distincte, privitorul și privitul, în lipsa căreia nicio relație nu poate "începe". Foarte academica dezbatere între Florența și Veneția, linie și culoare, eterat și senzual nu i-a opus niciodată pe spiritualiști ateilor, ci o familie de credincioși alteia. Și culoarea poate fi o devoțiune, la fel corpurile și obiectele de aur. "Arta religioasă" este doar o expresie printre altele, nu neapărat cea mai înaltă, a "artei sacre", iar despre această din
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
muncitorilor și țăranilor" (La Revue française, 1839). În partea clericală, lumea e mai rezervată. "Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea sa și nicio mașină omenească nu poate fixa imaginea lui Dumnezeu" (Leipziger Anzeiger, 1839). "În pictură, spune Delacroix, spiritualist convins, spiritul vorbește spiritului, iar nu știința științei." Dublu sacrilegiu, accentuează Baudelaire, fiindcă această copie servilă a naturii "jignește în același timp divina pictură și sublima artă a actorului". Că poate să se joace comedia și în studiouri, nu numai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ea este fructul întâmplării și rezultă din bâjbâiala oarbă pe care o urmează natura în procesele sale de creație. Ei sunt adepții realismului material în care numai lumea exterioară a materiei este adevărată, palpabilă, filosofie desființată de teoria cuantică. Pentru spiritualiști este evident că ea marchează îndeplinirea de decrete divine și că ea servește unui plan inteligent pe care omul îl poate înțelege doar cu dificultate. Aceasta se combină cu determinismul cauzal, teoria sferelor 546. În ultimă analiză, nu este nici un
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
evidențelor și a certitudinilor simțului comun din partea speculației idealiste. Referindu-se la această utilizare filozofico-tehnică a cuvântului, în al său Curs de istorie a filozofiei morale în secolul al optsprezecelea, dictat la Sorbona între anii 1819 și 1820, Victor Cousin, spiritualist eclectic francez, va preciza faptul că scepticismul lui Locke echivalează cu un "nihilism absolut"21. În contextul opoziției față de realism, William Hamilton, ultimul exponent al Școlii scoțiene a lui Thomas Reid, considera în primele decenii ale secolului al XIX-lea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Epicur, Lucrețiu, Horațiu etc. -, tradiția ale cărei mari figuri sunt puse laolaltă pentru prima dată în prezenta lucrare; de cealaltă parte, chiar contemporanii lor: Pitagora, Parmenide, Cleanthes, Chrysippos, Platon, Marcus Aurelius, Seneca. Atomiști, moniști, abderitani, materialiști, hedoniști, contraidealiști, dualiști, eleați, spiritualiști și partizani ai liniei ascetice. Filosofia, în perioada ei grecească, dar și mai târziu, n-a încetat să prezinte un dublu chip, din care nu este arătată, privilegiată, decât o singură față. Căci, câștigând confruntarea, Platon, stoicii și creștinismul își
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al XVII-lea, care naturaliza aceste poziții filosofice mulțumindu-se adesea cu o simplă plagiere a opțiunilor primului materialist. În acest bazin vor veni să pescuiască toți gânditorii în căutarea unor concepții în stare să reziste creștinismului dualist, idealist și spiritualist. Așadar, chiar dacă e fără chip, Leucip nu e și fără operă, fiind mai ales autorul unei Mari ordini universale în care este expus sistemul său. 3 Realitatea simulacrelor. În lumea lui Leucip nu există decât atomi, vid și mișcări efectuate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
plăsmuit și cea simplistă a burgheziei italiene. E vorba despre o ignoranță a cărei definiție culturală este următoarea: o perfectă coexistență între „iraționalism”, „formalism” și „pragmatism”. Sentințele Tribunalului Sacru sunt, de exemplu, un enorm corpus de documente ce demonstrează arbitrarul spiritualist și formalist, pe de o parte, și, pe de altă parte, pragmatismul (ce frizează forme de „behaviorism” fanatic) cu care Biserica privește lumea. Înnoirile pe care o parte a clerului, inclusiv la Vatican, le-a încercat și uneori chiar le-
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lumii concrete, brutale, golite de orice iluzie sau vis, scorțoase și ipocrite. Îndrăgind-o de mică pe Jeanne d'Arc, Mary Louise devine un fel de preoteasă a iubirii imposibile, un fel de Isolda și pelerină la cimitirul idealului său spiritualist. Continuând să audă vocea lui Robert citindu-l pe Turgheniev, mișcându-se printre oameni ca în transă, ca un robot aparținând de o altă lume, eroina se refugiază la antipodul dezamăgirii de care avusese parte în lumea lui Elmer și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
anumite date ale realului, ci trebuie considerate în sine că expresii ale unor reprezentări și practici simbolico-culturale ale subiecților". Dar, ăsta nu înseamnă că rezultatul demersului este doar o înșiruire a fantasmelor celui intervievat (am cădea în păcatul metodologic al spiritualiștilor). Împărtășindu-ne din experiența dialogurilor pe care le-a realizat cu foști lideri comuniști, cercetătoarea ne și spune că "un dialog cu un fost lider comunist se întreține și se alimentează prin recursul continuu la surse conexe. Evocarea altor surse
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
răul. De voința noastră va depinde viața lumii. Domnule Litman, în ființa neamului dumneavoastră sunt două concepții fundamental și structural opuse, dar care, din rațiuni existențial-naționale, în momente cheie își dau mâna și își fac concesii reciproce: fariseismul și saducheismul, spiritualiștii și materialiștii. De la Hristos începând, unii fac mereu concesii celor ce vizează ca prin economie și politică să cucerească lumea văzută. Presupunând că ați realizat acest deziderat, cucerirea lumii în sânul ființei naționale, ca entitate spirituală nu numai biologică, se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]