2,876 matches
-
incitat, cîte nu i s-au înfierbîntat la picioare... Mă privește cu un soi de superioritate, ca și cum am stat mai mereu pe margine. Vedeți, țîfna asta a ei, eu nu o înțeleg. Uneori. S-a arătat iarăși, de două ori, splendidă și vulnerabilă. Și, iarăși, am uitat și am iertat. S-a arătat ca acompaniatoare a lui Beethoven, a lui Christian Zacharias, a mea, a nopții. Nu știu dacă m-am simțit atît de tare aparținînd lumii, lumii întregi, ca în
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
făcut aici, în nobila așezare. Pe vremuri, vizitasem una din aceste case superbe, locuită acum de o familie țigănească. Nu pot să descriu, liniștit și fără să mi se urce sângele la cap, ororile pe care le văzusem în interiorul acelei splendide gospodării, odinioară. Dacă citim ziarele, dacă ne uităm la televizor, vedem multe semne ale unei înstrăinări de ceea ce, în general, se numește spiritul european. Furturile, jafurile, tâlhăriile și toate celelalte fărădelegi ne îndepărtează uneori sau în unele locuri, încetul cu
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
deosebită, prin prezența Orchestrei Naționale a Franței legată de lansarea Anului Internațional al Francofoniei: Concertul de Gală, care în felul acesta marca pe de o parte un sfârșit - încheierea ,în glorie" a Festivalului și pe de alta un început. După splendida expoziție de la Muzeul de Artă în care Luvrul ne-a oferit o preumblare printre capodoperele picturii franceze, am beneficiat și de întâlnirea cu o orchestră de prim rang, un dirijor prestigios, Kurt Masur, și o pianistă de renume, Elisabeth Leonskaja
Totul este bine când se sfârșește cu bine by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11286_a_12611]
-
căci la trei zile distanță am auzit-o din nou în interpretarea mai ponderată a lui Kurt Masur cu Orchestra Națională a Franței) s-a impus - captivantă. De capacitatea lui Jurovski de a spațializa discursul muzical ține intensitatea lirismului din splendidul Adagio, iar darul său de a plasticiza imaginea sonoră dă o excepționala vitalitate scherzo-ului: plăsmuiri sfârtecate, grimase grotești pline de sarcasm (câtă asemănare cu scherzo-urile ,rele" ale lui Șostakovici!) dobândesc o violență neîndurătoare. Mai puțin i-a reușit
Momente de vârf by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11307_a_12632]
-
mai prețios. Tautofonia, acel perpetuum mobile sonor cînd aerul dintre cuvinte devine el însuși sunet, este un trop pasiv.) De unde, însă, inegalabila vervă asociativă, exhibiționismul lexical, jongleria lingvistică cu care explorează posibilitățile lirice ale țesăturii de cuvinte ce acoperă lumea? (Splendidă această metaforă: ,Arache - oribilul păianjen - e cea sub semnul căreia stăm noi, urzindu-și, ea, din propria-i substanță, jur împrejuru-i, pînze febrile și alegere; șalul radial al - ei - ca o greșeală".) Găsesc mult mai interesantă privirea îndeaproape a ,civilizației
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
căreia autorul îi spune în subtitlu o istorie subiectivă a autoportretului în pictură. Scutul teribil al titlului, care cuprinde două cuvinte generatoare de alertă, ascunde în realitate pagini de o imensă tandrețe. Pe scurt, cartea lui Octavian Paler este o splendidă, minunată declarație de dragoste. îi iubește pe pictori, știe despre viața lor o infinitate de elemente biografice, dă dimensiuni acelora dintre ele care din perspectiva destinului devin semnificative, acelea, cu alte cuvinte, care participă la metamorfoza unui fapt de viață
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
l'esistenza dell'uomo a una prova successiva, mă che riscatta piuttosto o danna senza appello una vită intera: îl momento della morte 29. Dio dunque vede la storia universale, quello che în essa accade; vede tutto în un unico splendido, vertiginoso istante che è l'eternità30, potendo perciò imprimere un movimento al tempo nel mondo, non dovendolo subire pur restando Dio, moto che, nell'immobilità sua perenne, tutto perpetua e muove, rivelandosi l'espressione fondamentale e non contestualizzabile del tempo
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Without further ado, vă poftesc să vă bucurați și voi de dânsele: Un triptic definitoriu pentru veselia și absurdul unei țări în care nu oprește nici un tren. De remarcat umorul discret, “consistentă” dialogurilor (chestiuni profund existențiale...neveste & dolari) și cadrele splendide cu puștiul de dincolo de Prut Despre Cobileanski au mai scris Tiukul și Evenimentul Zilei; din câte știu are în proiect un lung-metraj, asta după ani de zile în care și-a exersat priceperea cu videoclipuri pentru Zdob și Zdub. Criminale
Cobileanski rulez by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82921_a_84246]
-
spațiu. Străzile în semicerc pleacă de la Dunăre și ajung riguros tot la Dunăre, în volute din ce în ce mai largi. Iar străzile radiale, care le intersectează, străpungând spre sud, spre vest și spre nord, pornesc toate din acea inimă a orașului care este splendida piațetă a Sfinților Arhangheli. Aceea cu ceasul, cu fântâna țâșnitoare, cu bisericuța din secolul XVII, fostă geamie, cu statuia lui Traian. La est curge, ordonator, marele fluviu. Ce s-a clădit mai temeinic în vechea Brăilă este expresia unor vremuri
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
din Brașov. Există acolo o carte medievală scrisă pe piele de ied nenăscut. Se spintecă capra, se scoate iedul și e jupuit. De ce, pentru că porii pielii nu sunt deschiși câtă vreme iedul stă înăuntru și se poate practica o caligrafie splendidă pe o astfel de piele netedă. Cândva, când va veni vremea, asta se va așterne într-un fel pe hârtie. Sau poate nu o să scriu, o să păstrez pentru mine universul acestei tresăriri și o s-o scriu dincolo, cu Dan. Nu
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
străvechi de țărani. Stancu venea din altă ruralitate decît aceea ardelenească. El era chiar fiu și nepot de țărani. Avea, în trăsăturile somatice, aceeași extraordinară frumusețe pe care o descoperă Călinescu la poetul de dincolo de munți. Era încă un bărbat splendid la peste șaizeci de ani, cînd l-am văzut prima oară în carne și oase. înalt, impunător, degaja o distincție aproape inexplicabilă. La orice oră din zi, te primea, la el acasă, în costum și cravată. Rareori l-am văzut
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
Franța). Unde ne sunt merele românești, banală țuică de prune (aproape a dispărut din magazine!), autohtonă pastă de tomate, untul băștinaș se rărește, ca și brânză de vaci, detergenții românești, în concurență (cine o plănuiește?) cu cele importate, filmele bune (splendidul "Amen" - unde la Paris se fac cozi întinse - nu putea fi pe deplin "românesc"?), cercetarea românească (la pământ!), medicina (invadată de medicamente străine experimentate pe pacienți); unde, frumoasele peluze cu multicolorele și parfumatele petunii și crăițe autohtone, de pe Litoral, lăsate
Recviem pentru capra vecinului by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/14763_a_16088]
-
un deșert care a stat mai demult/ sub apăsarea apelor./ Gestul tău încremenise la jumătatea/ dintre întîmpinare și rămas-bun,/ ochii aveau liniștea unui sanctuar de gheață" (ibidem). Evident, clima algidă, înghețul care oprește procesele vitale sînt ipostaze antibaroce. Însă următoarea splendidă secvență reabilitează barocul în maniera unui parnasianism geologic: "Tăcută, spirala melcului se albește-n adîncuri,/ octopode caline își descarcă vrăjile asupra prăzii,/ picioarele crabilor - actinii negre răsturnate,/ și hipocampi și țestoase rătăcesc prin grădinile/ coralilor morți, meduzele își pun în
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
asemenea calibru, într-un caiet de presă, e descalificantă. Singura explicație posibilă ar fi faptul că printre "sponsorii lansării în România" ai filmului figurează... "Sankt Petersburg" (vodca, nu orașul!) ...Apropo de orașe, o bună parte a Dublurii se desfășoară în splendida Praga, "locație" aptă să înnobileze chiar și un banal film de acțiune... Dintre replicile amuzante de care filmul nu duce lipsă, iată două mostre elocvente: "Te porți de parcă ai avea scrisă pe frunte data de expirare!" (îi spune El -Ei
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
despre secvențe "lungite necontrolat pînă la banalitate, precum vînzătorii de afine sau goana după gîște"! Cireașa de pe tort e finalul, din care aflăm că "întreaga partitură rezervată lui Emil Botta e o adevărată eroare estetică"! Să spui așa ceva despre rolul splendid al lui Botta din "Reconstituirea"!? Delirul are o singură scuză, invocată chiar de T.C. în prefață: "Aprecierile subiective de calitate n-ar trebui primite de cititor decît sub beneficiu de inventar", iar Dicționarul nu e "o lucrare colectivă, ci un
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
Adela (cea care citește la un moment dat romanul lui Ibrăileanu!), curge firesc, discret și constant. Se vor căsători și la starea civilă, printre invitați, puținii prieteni, în frunte cu Petru Creția. Nu lipsesc însă înflăcărările, nu lipsește dorul, timpul splendid petrecut împreună, nevoia exprimată de celălalt și liniștea pe care dragostea adevărată o aduce cu ea. Niciodată misogin, niciodată ascet, Radu Petrescu își trăiește și își scrie iubirile cu măsură și adevăr. Nici o exagerare, nici o poză, cît de departe sîntem
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
apare în tabloul "identic"din muzeu. Proveniența tablourilor, a tapiseriilor și a sculpturilor reprezintă un poem în sine: Gospodăria PCR, alături de bunurile familiei regale, bunuri din CC al PMR alături de averea lui Carol I. Dar cum de se afla o splendidă tapiserie de secol XVII la "gospodăria de partid" nu a interesat pe nimeni. Trec prin fața Uniunii Scriitorilor, Casa Monteoru. Apare un tip hirsut ieșit, s-ar zice, direct din filmul Filantropica și-mi taie calea: "Dragostea mea, spune necunoscutul, vrei
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
de unele știri de presă, creatoare de false glorii); pentru că nu e totuna să joci în prim planul atenției generale, sau să joci, neremarcat de nimeni, într-o hrubă, undeva la loteria "off"-ului - deși e vorba, aici, de o splendidă nebunie, dacă nu chiar de esența, nemuritoare, a teatrului... Dacă, din masivul "off", am văzut doar un spectacol de Alain Timar, cu "Scaunele" lui Eugen Ionescu (jucat în ritm electrizant de doi foarte tineri actori francezi), din "in" am avut
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
viața la porumbei și la oameni, ca și cum porumbeii ar fi oameni incarnați și invers. Natura în misterul ei pare plină de cruzime, ea parcă știe mai mult decât morala oamenilor. Citesc Dubliners (Oamenii din Dublin) de Joyce, sunt cincisprezece nuvele splendide, fără timp. Joyce le-a scris când avea douăzeci de ani trimițându-le unei edituri în 1912, publicate după doi ani, grație intervenției lui Ezra Pound. Joyce trăia atunci în exil, la Trieste, își întemeiase o familie și preda engleza
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Luminița Marcu Splendidul jurnal semnat Tia Șerbănescu apărut de curînd la Editura Compania ne reamintește unora dintre noi, iar altora ne spune pentru prima oară că apriga jurnalistă a fost și este de fapt altceva: scriitoare. Lucru n-ar fi de mirare, multe
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
îndoială, poet în toată puterea cuvîntului, Doinaș n-a crezut niciodată că poezia este absolut naturală, dar nici nu s-a lăsat sedus de sirenele livrescului. S-a legat, ca Ulise, de catarg, ca să le asculte în liniște vocile. De la splendidele balade din anii '40, care renovau un gen vechi, tocmai cînd expansiunea modernistă păruse a-l da complet uitării, și pînă la poeziile recente în formă fixă, ecuatorul operei în versuri a lui Doinaș străbate deopotrivă emoția și ideea, viața
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
un singuratic, un om modest, cu o fire atât de echilibrată și de aleasă. Soarta se pare că i-a făcut cu ochiul: hai, băiete, treci, cu tine facem o excepție!... Iată ce scrie poetul sărbătorit la pagina 358 a splendidei sale cărți de proză T de la Trezor în care definește cel mai bine crezul liricii sale: Exact în momentul când ajung în pragul ultimei grote... orologiul moară de vânt... bate miezul nopții... Când ultima notă majestuoasă se stinge, intru cu
Administrarea Logosului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15297_a_16622]
-
și pe nedrept. Pe drept, pentrucă filmul est-european a cam pierdut trenuri importante, în ultimii zece ani. A rămas ușor cantonat în ceea ce era el înainte de căderea Cortinei de Fier. Pe nedrept, pentru că există totuși, în filmul est-european, vîrfuri, filme splendide, care ar merita să aibă o soartă mai bună. Am picat prost noi, est-europenii, într-un moment în care cinematograful asiatic, ca să dau un exemplu, are parte de mult mai multă frișcă. Am picat din nou prost, într-un moment
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
Martei Petreu. Apelînd permanent la documente autoarea face și bine și rău. Face bine pentru că aceasta este baza oricărei discuții serioase, face rău pentru că documentele nu pot fi niciodată citate în întregime. Mai mult decît atît, ceea ce deranjează în această splendidă carte despre Eugen Ionescu e senzația că autoarea lucrează cu un set finit de citate, e drept, extraordinar de bine alese, dar care se repetă de multe ori de-a lungul cărții. Abordarea cărții de poezie Falanga a Martei Petreu
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
alt subiect ar fi faptul că reviste occidentale, altfel amatoare de aurolaci și guri de canal, au părut complet indiferente față de performanța producătorilor de a descoperi și exploata, în România (probabil la prețuri modice față de alte părți ale lumii), spații splendide, care au "reprezentat", cu succes, în film, Vaticanul, Palatul de Justiție din Berlin și Liga Națiunilor! De aceeași indiferență mediatică (inclusiv în Cahiers du cinéma, nici o vorbă!) s-a bucurat și întreaga galerie de interpreți români, care îi asigură filmului
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]