14 matches
-
muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordează problemă îmbogățirii rimelor „mării armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultiva foarte mult poezia cu forma fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism (cadre și atmosfera), de
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
tetracord inferior b) "hiper" (prin adăugirea unui tetracord superior) Ritmul nu constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, si astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp ("piric, spondeu, dactil, anapest" etc.)sau din 3,6,9 timpi ("iamb, troheu, tribrah" etc.) Instrumentele de bază erau "lira, chitară" și "aulosul", care dezvoltându-se au creat o adevarată epoca a artei interpretative, cunoscută sub denumirea de "chitarodie" și "aulodie". "Chitară
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
formal, pe monodiile ce răsunau din lira artistului erudit. Ritmul nu constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, și astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp (piric, spondeu, dactil, anapest etc.)sau din 3,6,9 timpi (iamb, troheu, tribrah etc.). . Adjectivul "liric" apare pentru prima dată în secolul al XV-lea, în legătură cu poezia greacă antică și păstrează o relație de lungă durată cu muzica ce încă mai
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
ale cărnii de vită și de oaie, ale rasolului și ale fripturii, ale cărnii de iepure, de gâscă, de porc, de găină și de clapon, ale pateului de ficat, etc.; un Banchet poetic procedează identic dar vorbind despre iambi, anapest, spondeu, picior tribahic; un Banchet sobru permite personajelor sale să se întâlnească într-o Grădină și să petreacă fără pâine și vin, dar cu apă și salată fără nici un fel de ingredient; un Banchet al povestitorilor care, așa cum o arată și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordează problema îmbogățirii rimelor „marii armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultivă foarte mult poezia cu formă fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism (cadre și atmosferă), de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
silabelor accentuate și neaccentuate. în general, prozodiștii adepți ai teoriei grafice încearcă să întocmească scheme sau modele metrice pe care poetul trebuie să le respecte strict. Cu toții am învățat la școală terminologia lor, am auzit de iambi, trohei, anapești și spondee. Acești termeni continuă să fie cei mai cunoscuți și cei mai utili pentru descrierea și analiza obișnuită a modelelor metrice. 221 Totuși, astăzi, insuficiența întregului sistem este recunoscut în cercuri largi. Este evident că această teorie nu acordă atenție sunetului
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și nu ca alegorie a comunicării). Polemică, Ioana Bot, dă, la răstimpuri, adevărate lecții de scrimă ideatică. Ca de exemplu (momentul mi se pare, dintre toate, notabil) când deconstruiește o remarcă malițioasă a lui Călinescu. (Criticul afirmând că versurile „Troheu, spondeu, dactil, troheu/ Dulce mers-ai purpură iarăși visul”, din laboratorul Odei, ar fi lipsite de sens.) O mostră doar, dar o mostră strălucită: „Dacă principala acuză care se aduce versurilor este lipsa sensului, întrebarea pe care cred că ar trebui
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
l-a minunat din primul moment, poate, pe Maestru, a fost, probabil, analogia, diverse similitudini, dintre metrica jocului nostru popular și aceea a versului grec. Cu o intuiție proprie genialității, el vede în pașii, timpii și măsurile acestui joc, dactili, spondei, trohei, anapești, iambi, tribrachi etc.; apoi fraze, strofe, perioade etc., tot; și - este o vorbă încă ceva mai mult decît atîta: fără ironie. Ba încă și unele fenomene specifice versificației antice, ca acela, de pildă, al substituirii dactilului printr-un
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
trohei, anapești, iambi, tribrachi etc.; apoi fraze, strofe, perioade etc., tot; și - este o vorbă încă ceva mai mult decît atîta: fără ironie. Ba încă și unele fenomene specifice versificației antice, ca acela, de pildă, al substituirii dactilului printr-un spondeu etc. și, în orice caz o bogăție metrică cu mult mai mare decît aceea a metricei antice. Dar, pentru o mai vie ilustrare a chestiunei, e mai bine să dăm cît de puțin cuvîntul, însuși autorului (în partea intitulată: Ritmica
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
cu formele metrice antice, ne-a determinat a folosi încadrarea picioarelor metrice și ritmice în aceleași tipare pe care le foloseau poeții: Homer, Anacreon, Plaut, Seneca și metricienii: Hefestion și Quintilian. Aceasta ținînd seama de faptul că în dans succesiunea spondeilor, anapeștilor, dactililor, iambilor, troheilor, proceleusmaticilor etc. determină transpunerea perfectă a motivelor ritmice în: monometri, trimetri, tetrametri, pentametri și hexametri ca în metrica poeticii grecești: în septenari și octonari ca în poetica latină”. N-ar fi poate inutil ca, de la cele
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
relativ la metrica muzicală și poetică este aplicabil și la joc - întîlnim, în muzica de dans în special, în locul „picioarelor” măsurile, bazate pe principiul valorilor de note și al accentului tonic. Astfel, avem măsura de două pătrimi, de pildă, corespunzătoare unui spondeu. Prin subdivizarea celei de a doua pătrimi în două optimi, căpătăm un dactil. Operînd subdivizarea asupra primei pătrimi, obținem anapestul. Subdivizarea ambelor pătrimi ne dă tetrabrachul. Suprimarea unei optimi ditetrabrach, ne dă tribrachul, măsura de trei optimi, în care, prin
Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
la moment caracterul întregului. Nimica nu e mai cu scop în această privință decât traducțiuni nimerite a dialogului tragediei grece. Toată liniștea plastică și sublimă, ținuta cea așa de depărtată de conversațiunea ordinară în care ne transpune îndată elementul antic, spondeele cele grele, die oft verschlungenen Fugungen, în fine chiar compozițiunile de cuvinte silesc vocea, chiar contra voinței ei, la purtarea tonului. Cititorul care ar vrea să alerge și aci, ca la un dialog ordinar în iambi de câte cinci picioare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
amândouă se vestesc prin ritm a fi creațiunile unei lumi contrapuse realității; de-aceea atât trimetrul cât și alexandrinul pretind o mai energică sulevare a accentelor {EminescuOpXIV 322} ritmice decât iambul cincviped. Trimetrul grec însă poate, prin frumoasa variațiune a spondeelor și a iambelor și prin cezurele ce împreună totodată, să dezvolte o bogăție de varie schimbare și de frumuseți caracteristice, pe când alexandrinul cel desfăcut în doua față cu cel dentîi ni se prezintă monoton; și de-aceea trebuie o artă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
marmoreene, cu corpuri mlădioase, Îmbietoare, de culoarea petalelor de trandafir, Împrăștiind parfumuri, de liliac, levănțică, roze, Într-o muzică misterioasă a lirelor. Parnasienii abordează problema Îmbogățirii rimelor, (re)descoperă forme prozodice fixe din: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, peonii etc.; prețuiesc și cultivă poezia cu formă fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glossa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism, de feeric, de peisajele luxuriante, ori de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]