34 matches
-
adunare de ape se-nvolbură-n creier nu-mi dau nici o șansă se revarsă din munte mătură arbori și stînci smulge inimi le mînă departe/ departe rămîne acel sentiment/ cînd soarele încă n-a apărut dar lumina lui/ tot mai sporitoare sfîșie noaptea/ așază răcoare un sentiment că totul poate /de la capăt/ cu înmiită vigoare/ să-nceapă cu toate acestea ai în spate adunate în noduri congelate în creste și luminoase căderi faptele vieții trecut de crucea tinereții port o colivie
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
în selecția răspunsurilor la stimulii unor muzici pline de varii încărcături emoționale. În principiu, orice meloman deține un potențial afectiv, un depozit ce trebuie livrat și fructificat. În fapt, energia iscată de actul receptor este fie disponibilizată în acțiuni constructive, sporitoare, în cumpănirea și dezvoltarea unor activități productive, fie irosită în gesturi gratuite, în tihna aparentă a unei opacități destructurante ori în lenevia unui trai inert. Firește că există o sumă de factori sociali, educativi, culturali, că manipularea prin intermediul mass-media audio
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
observație, aici autorul arată cu îngrijorare spre democrația/societatea de consum, construită pe subțireafăr’ de temelie orizontală gravitațională și gata parcă să exulte în chiar clipa narcotică de dinaintea iminentei, catastrofalei căderi. Relația transsubiectivă are reper elita, prin definiție creatoare și sporitoare, nobil generoasă. Odată cu darul, elita îți dă capacitatea de degustare, sațul intim, măsura; și omul este măsura, iar nu nemăsura tuturor lucrurilor, nu devoratorul universal. Democrația fără elită, democrație a obiectelor de consum, ne face cu-nfioraresă decodificăm anume apucături antropofage
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
autorități și a unei mari mulțimi de intelectuali și țărani. În cuvântul său Preasfințitul Nicolae a spus: ,,Cu sufletul stăpânit de cutremurare sfântă am înălțat rugăciuni fierbinți înaintea tronului Lui Dumnezeu, ca să-și coboare cu îmbelșugare binecuvântarea Lui întăritoare și sporitoare asupra acestui Palat, care are menirea să slujească de acum înainte, din neam în neam, la întărirea noastră nebiruită pe aceste plaiuri. Biserica se bucură ori de câte ori vede, că puterea spirituală a neamului se întrupează în opere mărețe, care arată și
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
autorități și a unei mari mulțimi de intelectuali și țărani. În cuvântul său Preasfințitul Nicolae a spus: ,,Cu sufletul stăpânit de cutremurare sfântă am înălțat rugăciuni fierbinți înaintea tronului Lui Dumnezeu, ca să-și coboare cu îmbelșugare binecuvântarea Lui întăritoare și sporitoare asupra acestui Palat, care are menirea să slujească de acum înainte, din neam în neam, la întărirea noastră nebiruită pe aceste plaiuri. Biserica se bucură ori de câte ori vede, că puterea spirituală a neamului se întrupează în opere mărețe, care arată și
DIN SERIA: PRO MEMORIA CRÂMPEIE DIN ACTIVITATEA PASTORAL – MISIONARĂ A EPISCOPULUI DR. NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI (1903 – 1960; EPISCOP: 1936 [Corola-blog/BlogPost/343119_a_344448]
-
ce cutreierau pământul acesta, a readuce vulturescul avânt al Basarabilor, starea de bogăție din vremea lui Petru Rareș ori a lui Matei Basarab, a le putea readuce ar fi merit și, a fi reacționar ar fi identic cu a fi sporitor neamului și țării. Dar nici putință nu există pentru un asemenea partid. Izvorul întăritor al istoriei naționale, iubirea de limbă, de datini și de popor sânt înlocuite la tinerime și ceilalți prin romane franțuzești și cântărețe pribege ale cafenelelor străinătății
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ei este de a spori prezența omului în lume și de a întări armătura pe care acesta o pune în relația sa cu mediul cosmic. Vocația este forma de personalizare care adâncește și sporește această relație, este ea însăși energie sporitoare. Munca și vocația au, amândouă, o determinare cosmică și una culturală, făcând ca omul însuși să capete această dublă situare. Ontologia umanului nu poate fi înțeleasă, în context personalist-energetic, fără a lua în seamă conceptul vocației. În ordinea evoluției culturale
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la alta, cum le combinăm, cum le punem În practică. Unificarea presupusă de această manieră de abordare a lucrurilor nu Înseamnă nivelare, aplatizare, dispariția contururilor disciplinare, ci Îndeamnă la crearea de bune vecinătăți, la continuitate În investigație, la circularitate ideatică sporitoare, la decantare a unui orizont mai Înalt din perspectiva căruia lucrurile pot fi cunoscute mai profund și cu mai multă Înțelepciune. 4. Pluralismul cultural și educația pentru acceptarea celuilalt 4.1. Cum putem deveni... persani? Mai vechea Întrebare de mai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de rigori, dar și cu posibilități particulare de răspundere interioară, Încearcă o repoziționare a ființei proprii, marcând prin fapte concrete, conduite și gânduri pregătirea pentru marele eveniment. E nevoie de intrarea Într-o stare de acalmie, de liniște, de Însingurare sporitoare ce poate scoate În evidență măreția sau nimicnicia ființei pe care o purtăm. Ca oameni supuși chinurilor și presiunilor de tot felul, nu e ceva foarte ușor. Nu trăim Într-un „paradis” existențial, nu avem cu toții aceleași disponibilități sau motivații
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
este și un talentat portretist, antologic fiind portretul făcut lui N. Steinhardt. Pilduitoare pentru elevația meditației sale este formula privind „libertatea interioară”: „Prețul libertății e mereu exigibil și niciodată definitiv plătit”. Cărțile lui P. constituie un prilej de multilaterală „experiență sporitoare”. Din pregătirea sa academică, referințe face adesea scriitorul la disciplinele juridice; are și de ce, pentru că i-au înlesnit accesul la o lectură vrednică de a fi reluată spre îmbărbătarea minții mereu în viață: dreptul roman. Servește ca antidot în cazul
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
supunerea sa, pentru că vede cel mai adânc în ea condiția deplină a eliberării sale. Dar dacă orice putere este putere în vederea eliberării, înseamnă că prin însăși esența ei puterea se îndreaptă pas cu pas spre propria ei anulare. Ca "instanță sporitoare" (auctoritas), ea sporește libertatea celui supus și se diminuează pe sine ca putere. Diferența dintre cel ce comandă, ca liber, și cel ce se supune în vederea propriei lui eliberări se șterge treptat și cei doi se desfac din cercul puterii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
liberă - și deci mai puternică - decât fiecare individ în parte. Prestigiul și autoritatea legii vin din gradul de libertate pe care ea îl închide în sine. Tocmai în virtutea gradului său sporit de libertate ea poate să educe și să devină sporitoare. Pentru că în ea este acumulată, prin transferuri succesive, libertatea multora și a tuturor, ea poate, la rândul ei, să transfere libertate. Hotărând în privința tuturor, fiind "cea mai liberă", ea dă tiparul libertății și conturul pe care trebuie să-l aibă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că vei scoate pui mulți pe vară. Oul cel dintîi al vreunei găini se ia pe mînă, se scuipă de trei ori și, încingîndu-l în cenușă, se zice: „Așa să fie găina mea de ouătoare ca cenușa în spor de sporitoare.“ Cînd se ouă o puică pentru întîia dată, se ia oul acela și se poartă de către gospodina casei prin șperlă*, zicînd: „Cîtă șperlă în vatră, atîtea ouă să curgă din găina noastră.“ Se zice că găina după ce se ouă și
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
toate felurile producturilor naturale și de industrie. Fără îndoială, aice, în cuprinsul valei Bistriței, se vor așeza cu timpul cele întâi și cele mai multe fabrice. Așadar, supt așezământul cel binefăcători de acum a<l> țărei, supt înțăleapta și de tot binele sporitoare Ocârmuire, au sosit în sfârșit și pentru Moldova epoha în care să înflorească industria, să se scoată odoarele minerale aflătoare în sânul pământului și, în acest chip, să sporească și să se îndămâneze fericirea și cultura țărei. Deci, fiind că
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
poate invoca războiul ca justificare, tot acest război îi ridică pe de altă parte orice merit în privirea sporurilor de la venituri, căci drum de fier, vămi, poștă și telegraf, toate acestea a produs mai mult tocmai în urma acelor împrejurări estraordinare, sporitoare a unor venituri, dar sporitoare și în cheltuieli și anume în acelea ale Ministeriului de Război. Dar daca d-nul ministru a găsit de cuviință a face o statistică comparativă a deosebitelor bugete, de ce s-a oprit oare la 1873
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
tot acest război îi ridică pe de altă parte orice merit în privirea sporurilor de la venituri, căci drum de fier, vămi, poștă și telegraf, toate acestea a produs mai mult tocmai în urma acelor împrejurări estraordinare, sporitoare a unor venituri, dar sporitoare și în cheltuieli și anume în acelea ale Ministeriului de Război. Dar daca d-nul ministru a găsit de cuviință a face o statistică comparativă a deosebitelor bugete, de ce s-a oprit oare la 1873? Pentru că înainte de 1873 tot guvern
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lectură a lui Nietzsche (dar de astă dată în deplină cunoștință de cauză) am mai întâlnit-o la Svetlana Paleologu-Matta în Jurnal hermeneutic (1997), carte dedicată, în mare parte, unui comparatism Eminescu-Nietzsche. Kundera transferă repetiția mută în coincidență, care e sporitoare de ființă în sensul lui Noica. Din această clipă el părăsește reducția postmodernistă în simulacre, adică în ceea ce postmodernii au numit parodia infinită a identicului până la limita dispariției lui totale, așa cum se-ntâmplă în filosofia lui Michel Foucault. Hazardul părăsește
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
supunerea sa, pentru că vede cel mai adânc în ea condiția deplină a eliberării sale. Dar dacă orice putere este putere în vederea eliberării înseamnă că prin însăși esența ei puterea se îndreaptă pas cu pas spre propria ei anulare. Ca „instanță sporitoare“ (auctoritas), ea sporește libertatea celui supus și se diminuează pe sine ca putere. Diferența dintre cel ce comandă, ca liber, și cel ce se supune în vederea propriei lui eliberări se șterge treptat și cei doi se desfac din cercul puterii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
liberă - și deci mai puternică - decât fiecare individ în parte. Prestigiul și autoritatea legii vin din gradul de libertate pe care ea îl închide în sine. Tocmai în virtutea gradului său sporit de libertate ea poate să educe și să devină sporitoare. Pentru că în ea este acumulată, prin transferuri succesive, libertatea multora și a tuturor, ea poate, la rândul ei, să transfere libertate. Hotărând în privința tuturor, fiind „cea mai liberă“, ea dă tiparul libertății și conturul pe care trebuie să-l aibă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Svetlana Paleologu-Matta, la a cărei lucrare "Eminescu și abisul ontologic" face referire, că "... abia cu înțelegerea lui Heidegger va progresa înțelegerea lui Eminescu". Delimitările lui Eminescu de concepția lui Schopenhauer și apoi de criticismul kantian sunt, de fiecare dată, despărțiri sporitoare (în sensul dat de Noica acestui termen), gânditorul român găsind cutezanța de a reformula, pe cont propriu, întreaga problematică privitoare la ființă. Gândul lui Eminescu izbândește de minune în această "gigantomachia perí tes usias" (cum numea Heidegger metafizica), întrucât se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în dar Marelui-Duh peste cincizeci de milioane de rezervoare energetice și tot n-a fost de-ajuns..." Păzea, ne avertizează autorul, "Marele-Duh crede că e prea puțin pentru măreția unei noi Bing-Bang și, din Varvara, în fiece clipă pornesc duhurile sporitoare de foc ferecat în forme din ce în ce mai estetice, mai seducătoare (...), jocul artei fiind legea Varvarei". În lumea din oglinda neagră Rebega îl pune pe Dimitrie Cristea la încercare să aleagă una din cele trei căi care i se arată la intrarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
constituie ciclul Doina din volumul Alte fragmente din Muzeon, carte închinată "Cu pietate Marelui Nostru Maestru Mihai Eminescu", cu notația din Exerga ce deschide volumul: "Eminescu-i Dumnezău/ iar eu mi-s Profetul său". Întoarcerea la eminescianism printr-o despărțire "sporitoare" (Noica) nu este pentru Cezar Ivănescu declarativă, ci esențială, mai ales pe linia arheului jignit, scos din istorie, ca și neamul românesc. Fertilitatea modelului eminescian e dovedită fără drept de apel, contrazicând cohorta detractorilor. Sunt deslușite, totodată, coordonatele "ființei abisale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
criticului". Admirator necondiționat al lui Eminescu cu care Cezar Ivănescu se înrudește prin strădania de a fructifica în permanență sugestiile izvoarelor -, Theodor Codreanu lămurește absolut convingător legătura de viziune artistică dintre cei doi poeți, prin trimiterea la ideea de "despărțire sporitoare de Eminescu" și a "întoarcerii la eminescianism". Concluzie: "Cezar Ivănescu redescoperă fericirea Treimică a creștinismului printr-o fecundă experiență spirituală orientală, infuzându-i acesteia strigătul existențial cel mai deznădăjduit pe care l-a dat poezia românească de după Eminescu și Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Teroarea istoriei este demonstrată și-n Alte fragmente din Muzeon (1982). Tot aici întâlnim și despărțirea de eminescianism în formă, dat fiind că poetul inovează tipare formale/strofice noi care-l feresc de manierismul tradiționalist. E vorba de-o "despărțire sporitoare", nu demolatoare cum le place deconstructiviștilor să spună ori de câte ori au prilejul. Poetul, chemat de arheitate se întoarce la izvoarele gândirii eminesciene, la rădăcinile ontologice ale actului creator "pe terenul limbii și al spiritualității românești" (p. 124). În acest fel, despărțirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apel la formule împământenite de școală, precum aceea a imaginii unui Eminescu, romantic întârziat. Dar, chiar și atunci când polemizează patetic, el ajunge uneori la concluzii oarecum paradoxale: "antinomiile receptării" la Eminescu, afirmarea-negarea au până la urma darul de a ivi ceva "sporitor de ființă". După care-l citează, în cele din urma, pe Valéry ca pe un suprem și liniștitor argument: "Nu spunea Valéry că leii, înfulecând berbeci, îi metamorfozează pe aceștia în leu?". Alcătuită din două secțiuni Controverse eminesciene, care dă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]