506 matches
-
de om-orchestră. Prezența lui Beethoven a devenit majoră. Dramatică, tensionată, imperială, divină. După al doilea concert, am prelungit starea de grație pe acoperișul unui bloc interbelic, din centrul Bucureștiului. Mai exact, pe terasa unor prieteni, medici, împătimiți de artă. Am sporovăit, ne-am eliberat prea-plinul, am privit orașul de sus, n-am văzut nici-o construcție comunistă pe o rază mare, de jur-împrejur. Puteam fi oriunde. Pe acoperișul lumii! Cu Beethoven și cu Zacharias. Am ridicat ochii și am privit-o. Era
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]
-
șir pe străduțele vechi și pustii ale Lipscanilor, se înfundă în vreo bodegă retrasă unde bea și fumează, iau trenul cu destinații întîmplătoare sau, pur și simplu, petrec zile întregi în ,vizuina caldă a patului" dormind și lenevind sau, dimpotrivă, sporovăind nimicuri, privind la trecători, răsfoind cărți, bînd și fumînd mult, mîncînd puțin pentru că banii nu prea ajung. Amîndouă sînt la vîrsta cînd începe ,dezrădăcinarea", înstrăinarea de familie, cînd singurătatea este căutată dintr-un soi de masochism vanitos, cînd revolta snoabă
Erotism de atmosferă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11271_a_12596]
-
un colț al terasei. Dar niciodată nu mai mulțumise în felul acesta, niciodată nu se dăduse atîta peste cap și nu se jucase cu atîta gingășie în fața ferestrei pline de flori de gheață. Era o zi obișnuită de iarnă, femeile sporovăiau domol, pe masă prindea formă viitoarea noastră plapumă vișinie, iar eu primeam în numele familiei, cu solemnitatea vîrstei cînd totul e luat foarte serios, mulțumirile unui animal al pădurii. Și totuși eram în mijlocul unui mare oraș.
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]
-
sistemului comunist și desființarea cenzurii, rușii au început să-și repatrieze literatura. Nuvelele, schițele, micile romane, chiar și articolele publicate de Serghei Dovlatov în S.U.A., în gazeta "Novîi Americaneț", au fost cuprinse în câteva volume. Volumul Ne-am întâlnit, am sporovăit cuprinde, printre altele, un ciclu care se numește Compromisul. Dovlatov povestește despre "documentarea" pe teren, pentru scrierea articolelor ditirambice în gazeta "Sovieskaia Estonia", la care scriitorul a lucrat un timp. Mai exact, în ce mod au fost golite de orice
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
un măgar (fotografie care se numea "fuga în Egipt"). Iată-mă pe mine la șase ani pe un câmp cu porumb împreună cu alți copii. Și apoi spălătoresele, țăranii tunzând oile, sora mea Conchita, micuță de tot, între picioarele tatei, care sporovăiește cu don Macario, bunicul meu, hrănindu-și câinele, o frumoasă pasăre în cuibul ei... Astăzi nu mai vezi în Calanda săraci așezându-se vinerea lângă biserică, pentru a cerși o bucată de pâine. Satul e relativ prosper, oamenii trăiesc bine
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
din ce în ce mai tare. - Mama o să se întoarcă să-și ia la revedere. Așteaptă să se ducă amândoi la culcare... Afară se auzeau soții Mañara, foșnetul ziarului, dialogul lor neîncetat. În noaptea aceea n-aveau somn, era unsprezece și jumătate și ei sporovăiau mai departe. Delia se întoarse la pian, cântă parcă plină de înverșunare nesfârșite valsuri autohtone, cu da capo al fine încă și încă o dată, cu scări muzicale și înflorituri improvizate cam caraghioase dar care-l încântau pe Mario, și nu
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
datoria lui de cavaler să-i întoarcă zâmbetul. Indignat, mă ridic de la masă și mă duc în camera mea. Alcoriza se calmează, își termină desertul și se duce la frumoasa de la masa vecină. Se prezintă, beau împreună o cafea și sporovăiesc o vreme. Apoi Alcoriza își duce prada în camera lui, o dezbracă drăgăstos și descoperă tatuate pe burta ei aceste cinci cuvinte: prin amabilitatea lui Luis Buñuel. Prezentare și traducere de Luminița Voina Răuț
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
-l chema a doua zi când, dacă nu știa o altă parte, iar îl trimitea acasă și tot așa, până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă în vizită, iar el lucra în birou și noi sporovăiam în șoaptă, ne spunea: "Vă rog să vorbiți tare pentru că așa nu vă aud și, dorind să vă urmăresc, îmi distrageți atenția de la ce am de făcut!". Un alt exces al lui a fost următorul: îi promisese fostei lui neveste
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
și toate cele. Singurul lucru de care m-aș putea plînge este că nu poate să-mi facă ordine în dosare, pentru că nu știe engleză. Dar nu mă plîng. Cum spuneam: o fată de la țară, fără fasoane. Chanu continua să sporovăiască, dar Nazneen se duse înapoi în pat. Rău cu rău, dar mai rău fără rău. Soțul ei avea cîte un proverb pentru orice situație. Orice nevastă e mai bună decît nici o nevastă. Ceva e mai bun decît nimic. Dar ce-
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
din copilărie, plonjăm în plină revelație. Din nou, versurile sunt memorabile prin intensitatea viziunii care le susține: "mă trimiseseră pe deal, eu și țărănușii, să culeg mure./ îmi legaseră o oală de pământ la brâu, cu un cordon./ ceilalți umpluseră, sporovăind, sacoșele,/ eu leneveam, gustând/ de pe fiecare rug. priveam rugii și bălăriile fantastice:/ trăiam o bucurie exasperantă,/ plantele erau eu erau mintea mea, peisajul ei reprezentat în concret./ știam asta și mă durea să n-o pot pune în cuvinte.// L-
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
a lungul unor pagini care au însemnat, pentru autor, un alt fel de travaliu. Alte perspective din care s-a privit și și-a privit drumul. Nu am găsit nici accente de teribilism, nici ale unei aroganțe despre care mulți sporovăiesc superficial și care, uneori, s-a manifestat doar atunci cînd artistul s-a simțit atacat. În carte nu se poartă lupte, nu se plătesc polițe. Andrei Șerban pare că, explicîndu-i cititorului experiențe, interpretări ale unor puneri în scenă de teatru
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
foarte plăcut: Mircea își intrase în rolu-i favorit, cel de patriarh stăpân al casei (al unei case perfect rostuite), Rodica era toată numai zâmbet, iar copiii, bine crescuți și deloc timizi, m-au întâmpinat și ei cu căldură. După ce am sporovăit toți împreună, Mircea și cu mine ne-am retras în sfânta-sfintelor, în biblioteca Babel a scriitorului-redactor care a pregătit pe loc ibricul mare cu cafea turcească din care de obicei făcea în timpul nopții, sunt sigur, un consum nelimitat. Conversația noastră
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
oglindă, vedeam mâinile lui Honoré pe coapsele mele, degetele sale brăzdând cu dungi efemere pielea mea elastică. Niciodată, gâfâia Honoré, niciodată nu mai întâlnise o fată atât de sănătoasă. Femeile musulmane intraseră și ele în magazinul cel cochet, le auzeam sporovăind pe limba lor. Honoré se îmbrăca la loc, măsurându-mă din priviri; eu, goală cum eram, simțeam că mă cam ia cu frig. Doamna de la magazin avea niște ceai de mentă și niște prăjiturele. Ni le-a strecurat pe deasupra ușii
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
ați citat pe Voltaire. Vreți să spuneți că vă încredeți mai mult în mine? făcu languros diavolul păros. - Eram doar curios. Pentru că tot despre căpcăuni voiam să vă vorbesc. Căpcăunii anonimi povestiți de Pascal Bruckner. - A, aș fi preferat să sporovăim despre sexualitatea deviantă din Luni de fiere. Foarte... frumos roman! Vă amintiți cum descrie Franz fabuloasele fese ale Rebeccăi? își mângâie dracul sexul păros cu propria coadă. - Care bărbat care a citit romanul ar putea vreodată uita acea pagină! Sau
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
de mai, cu multe crengi de liliac, multe de tot, ostentativ, ridicol, absurd de multe și-i plăcea să-și încrețească nițel ochii, surâzând, să-și scuture părul (lung și șaten foarte deschis, îl purta lăsat pe umeri) și să sporovăiască (...), dar îngăduindu-mi, din plin, absolut, covârșitor, definitiv, să fiu (...) alături de ea fericit" (p. 20-21). Fraza euforică se întinde pe mai mult de o pagină și e antologică între poemele de dragoste din literatura română. În secvența următoare intervine brusc
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
cu mine, / Cinstivom / Beții de lumini fulgerând printre nori.// Și vom mai trăi”. (Pătimașe iubiri). Tot de consolare, ține și poemul La ceasul : „Sunt pradă / iubirilor vechi, / ascunse. / În cămări / să adoarmă adânc./ Peste ani / să mai am / cu cine sporovăi/ la ceasul...” Există câteva poeme, de o aceeași scurtisimă Întindere, care sunt calate pe o idee ce iradiază dintr-un cuvânt-embrion. Luăm câteva exemple: logosul, relevat biblic prin Cuvânt („Sfântă floare / de cais/ Înflorit În decembrie...// Nu urcăm noi / din
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
de pe masa tovarășului contabil al cooperativei agricole "ogorul roșu" ca săgeata din inimioara indigo din piele melancolia mă urmează Doamne precum cea mai fidelă dintre amantele mele Am vrut am vrut să coborâm cerul printre noi acolo în pragul unde sporovăiau zeii minori printre cârtițe oarbe și flaute dar mâinile nu mai recunoșteau degetele fiul nu-și mai recunoștea mama orbită de dragoste arcul nu-și mai recunoștea nici săgeata nici rana în zilele refluxului răsunau îndemnuri barbare și sângeroase cântece
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
Sanda Movilă Pe scriitoarea Sanda Movilă, soția lui Felix Aderca, am cunoscut-o în casa prietenei sale Ticu Archip. Era mărunțică, slabă, însă vorbăreață și veselă ca o rândunică. Ne întâlneam zi de zi la Casa Scriitorilor, unde luam masa. Sporovăiam despre una, despre alta, dar mai ales despre scriitorii care le fuseseră prieteni. Aderca era, în ciuda vervei lui, amărît că nu se scrie despre cărțile lui, dar mai ales că fostul lui bun prieten, Tudor Arghezi, reabilitat, îl ignora, se
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
legate de menajul în comun - acces la baie, la bucătărie - cu locatari jegoși, ignari, obraznici, sau despre succese obținute la cozile la carne, își împărtășeau rețete culinare - budinci, sufleuri, prăjituri, plăcinte - schimbau păreri despre toaletele de vară (sau de iarnă), sporovăiau cuminți, cu vocea coborâtă (să nu mă deranjeze!), evitau confesiunile intime ce se opreau la sutiene, furouri și jartiere, o parte dintre ele făceau naveta de zece-cincisprezece ani - adevărate veterane ale căilor ferate - apoi, prin dreptul Chiajnei (mă fascinau aici
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
și fructe - ne informa asupra izbânzilor gospodăriei (procente, investiții) apoi ne conducea pe dealul unde făceau elevii practică. De obicei stăteam acolo trei-patru zile, rareori o săptămână, n-aveam ce face, hălăduiam prin vie, mă amețea parfumul îmbătător al strugurilor, sporovăiam cu puștii, erau entuziaști, se îngrășaseră, elevele își atribuiseră culesul și sortatul, băieții cărau recolta în coșuri de răchită, uitaseră de școală, de matematică și fizică și rusă, ieșiseră din rolul de elevi nătângi și speriați și hăituiți de dascăli
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Maialul, la care lua parte întregul oraș, sărbătorind venirea primăverii. Pădurea ținea drumul, pe care aluneca trăsura, învelindu-ne cu foșnetul frunzelor bătrînilor copaci, din care răzbătea o adiere proaspătă și înviorătoare. Mi se părea că alunecăm într-un vis. Sporovăiam îmbăiată într-o stare de bună simțire, pe care de mult nu o mai trăisem. Lovinescu privea cu interes frumusețea drumului pe care ne aflam. La un moment dat după cîțiva kilometri parcurși pe Drumul Dumbrăvii, la un semn al
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
nimic dar se fereau să întrebe. Totuna. Ofițerii însă păreau agitați. Garnizoana română de la Turtucaia fusese asediată, de acolo sosiseră mesaje alarmante. Încă înaintea lor numeroase ajutoare trecuseră fluviul. Trenul lung se urni cu greutate. Pe platforme, ostașii fumau și sporovăiau, lăsînd să le atîrne picioarele înfășurate în moletire. La halte săreau jos și se reprezeau să-și primenească apa din bidoane. De-a lungul liniei se întindeau numai miriști țepoase, întrerupte rar de cîte o pădure de plute. Coborau în
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
când cei patru jucau în scenete de Revelion. Astfel, dacă prezentatoarea "Acces Direct" a primit rolul de Scufița Roșie, Alessandra Stoicescu a fost bunicuța, iar fiorosul lup din poveste a fost interpretat de Dan Negru, Vlad Ionescu jucând rolul vânătorului. "Sporovăiam zilele trecute cu Stoiceasca pe sms, amintindu-ne că se face anul de când am dansat la nunta ei... Și am găsit o poză, de când nici eu, nici Sandra nu eram căsătoriți și nici Simona Gherghe nu avea iubitul chipeș de
Dan Negru și Alessandra Stoicescu, ÎMPREUNĂ. "Niciunul nu era căsătorit" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/23264_a_24589]
-
femeia, înțeleaptă/ nestatornica și fidelă, Poezie cu nume de stol?// Mie care dintre acestea îmi este menit?/ Numele uleios, senzual, sau cel de reci ape montane?/ Împărtindu-te generoasă te pierzi cîștigînd/ altă tinerețe, un strat de aur peste cel vechi?// Sporovăiau că adevărații atei și rîdeau de timp,/ numai eu, arhaicul, crestat de scoici, singur și disperat/ tăceam amintindu-mi că peste puțin voi fi un suflet fără trup/ tăceam amintindu-mi viața dinainte și după.// Latin, încercam să mă simt
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
fratele meu și cu mine ne aflam în vacanță, la bunici, ca să ne ia acasă, la Sibiu. Peste două săptămîni urma să înceapă școala. Am așteptat-o la gară, noi, copiii, și bunicul, de unde am urcat pe jos bulevardul, veseli, sporovăind, bucurîndu-ne de vara splendidă care se apropia de sfîrșit. Mama purta o rochie ușoară, cu flori mici și pastelate. Era o femeie încă tînără, nu împlinise 43 de ani, spirituală, interesată de tot ce era în jur, care știa să
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]