179 matches
-
lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric" (p. 33). Erau ochii hangiței ce se întorsese târziu de la târg, găsindu-și soțul beat și adormit și pe acest străin uimit, pentru că "o șerpoaică mândră, o nevestică sprâncenată sta tăcută înaintea vetrei". Pasiunea boierului se reaprinde după treizeci de ani în amintire: "îmi aduc aminte numai de râsul luminos al nevestei și parcă văd încă cele două buze rumene desfăcându-se și sprâncenele îmbinate, pe când râdea, ridicându-se
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
pe tatăl ei cu o lampă de gaz, ridicată deasupra capului, ca să vadă mai departe în întunericul dimineții. Scrutarea celor doi are ceremonialul ei: Ea își lăsase luminița în jos, în dreptul pieptului, și flacăra îmi descoperea o față curată, oacheșă, sprâncenată, cu doi ochi minunați. Acum ochii aceia zâmbeau. Și eu mă simții deodată străbătut de o înfiorare ciudată, acolo pe malul Iezerului, în noaptea care mă împresura, sub ploaia care șuroia de-abia auzit în juru-mi, în singurătatea aceea mare
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
în noaptea care mă împresura, sub ploaia care șuroia de-abia auzit în juru-mi, în singurătatea aceea mare în fața unei fete deodată - a unei fete care-mi izvorâse înainte ca din pământ, c-o lumină în mână, cu doi ochi sprâncenați așa de frumoși. Ceva cald îmi umplu coșul pieptului, apoi căldura mi se sui în obraz și în ochi. Pe buze îmi năvăli un roi de cuvinte îndrăznețe. Toată tinereța înflăcărată, c-o dragoste iute, izvorâtă din întuneric, din necunoscut
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
că Eminescu a exprimat idealurile generației sale, sintetizate în curentul romantic. Să vedem ce idei au exprimat alți poeți (autori) romantici din regiune. Taras Șevcenko - poetul național ucrainean - scria, pe la 1838, în poemul „Kateryna”: „Nu vă iubiți cu muscali,/ Fete sprâncenate,/ Că muscalu-i străin vouă/ Joc de voi își bate!”. Alexandr Sergheevici Pușkin, exilat în Basarabia, dar beneficiar al unui regim de bejenie princiar, scria cu dispreț, pe la 1821, că moldovenii erau „țigani nomazi” și că Basarabia era sfântă numai pentru că
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
patru (le sugerez să se ia de mână cu rasiștii simandicoși și cu antisemiții de bună credință și să dezbată între ei diferențele subtile dintre soiurile de ură care există pe lumea asta). Celor care sunt off-topic le urez călătorie sprâncenata, iar celor cărora le-am șters comentariile le doresc să le fie bine la ei pe blog, unde le promit că n-am să-i vizitez niciodată. Sesizat. Am depus sesizările. Mulțumim! Gabriel Cojocaru 26 Nov 2013 at 10:55
Nu în numele meu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82375_a_83700]
-
Când o vedea plesnind de sănătate și de voie bună, cu dinții ei care-ar fi putut sparge pietre de moară, ea, care nu putea mușca nici dintr-un măr și-i cădeau brațele de vlăguială, frumoasă ca soarele dimineții, sprâncenată și-ochioasă, cu ochii veșnic duși, stând mereu gata de plecare, o-nțepa un fel de gelozie rea, de parcă prin sufletul ei răzbea, bănuielnic, sufletul lui Toma, al copilului care cine știe pe unde se chinuie de dorul ei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și propoziții de complezență, în stația de taxi, am avut deodată impresia și chiar teama că, de fapt, gândim amândoi cu totul altceva: „Mai bine să ne vedem de treabă!... Numai pentru tine nu am eu timp! Drum bun, călătorie sprâncenată!”. Chiar așa era cât pe ce să spun când am urcat într-un taximetru, schițând în mare grabă un salut. Nu cumva îmi ghicise gândul? Ori se temea că i-l ghicisem eu pe al lui?... După cele relatate până
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Îmi las familia și voi fi foarte singur În Olanda, dar pentru mine nu există viitor În Indonezia“ spune unul dintre acești trădători, pe care o să-l numim doar Tomy. Atât lui Tomy, cât și amicilor lui, le urăm călătorie sprâncenată! Moartea pe plantații Raportul special al lui Affandi Suprianto NUSA PERDO, 2 decembrie 1953 - În acest prea puțin cunoscut colț al Indoneziei se poartă un adevărat război pentru a descotorosi țara noastră de ultimele vestigii ale colonialismului olandez. Pe o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bărbat, Stăncuțo. Uite că mă Întorc cu spatele... Infirmiera s-a Întors și, În timp ce aștepta să se dezbrace Stăncuța, și-a aruncat privirea spre oglinda din perete... „Mamăăă! Da’ ce trup are arăpoaica! De ce nu sunt eu bărbat? Doamne! O sprâncenată de asta mi-aș lua! Uite la ea! Ce mijloc! Ce șolduri. Pe urmă, ce țâțe! Da’ ce picioare! Parcă-i scrisă, nu alta!” ― Acum, bagă-te În cadă - i-a spus infirmiera, Întorcându se spre ea. Stanca a tresărit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de făinuri, iar chitanțele fiscale le-a rânduit, după ani, în tr-un caiet separat, conform unor vechi cerințe împărătești. Și moara meșterului-faur măcina non-stop, și apă avea destulă, și morărița Manoloaia era tânără și frumoasă, și era oacheșă și zâmbăreață, sprâncenată și harnică, și făina de grâu-secară, de orz și păpușoi, frumos mirositoare, de la moara lui Manole, se bucura de mare căutare în întreaga zonă. Mama își amintea că zarva și necazul se manifestau în multiple forme când moara trebuia oprită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în schemă se introduc cuvinte rare, ciudate, arhaisme și regionalisme, într-o țesătură lexicală rebarbativă ce nu putea fi nici atunci înțeleasă fără ajutorul glosarului de un cititor normal: "Sosiră-n sfîrșit în București ginerii greci. Unul, copilandru, tînăr, frumos, sprîncenat, cu mustața mică și neagră, cu ochi de femeie, cu părul încrețit, ca unul din acei palicari muieratici, purtînd fustanelă fălfăită și strînsă pe șolduri, cămașă de filaliu largă-n mîneci și cusută cu bibiluri, tuzluci și cepchen de filendreș
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
există o comparație atribuită frazeologiei populare, dar deloc comună, ba chiar șocantă prin asocierea contrastantă și prin ambiguitate. În descrierea farmecului apus al Penei Corcodușa, sunt pomeniți ochii „mari verzi, verzi-tulburi, lături de pește cum le zice românul, genați și sprâncenați, cu privirea cam rătăcită”. În stilul caracteristic al lui Mateiu Caragiale, tonul solemn, livresc, de evocare misterioasă, se aliază indisociabil cu deprecierea și cu sarcasmul. Imaginea lăturilor de pește e ambivalentă: ar putea fi interpretată ca o simplă formulă de
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
se va mai întoarce niciodată! Din fericire. Ori, din păcate. Așa că trebuie să merg mai departe. Unde, nu mai contează. BAGAJELE SUNT FĂCUTE, IAR TRĂSURA E LA SCARĂ. Nu trebuie decât să cobor și să urc! Restul e viitorul. Călătorie sprâncenată, prietene! E o zi care duhnește a albastru și nemărginire: ființele există de la cap în sus, iar lucrurile de la nume mai departe. Vocea umană lasă dâre sonore în atmosfera îmbâcsită de lesturile toride ale verii. Fiecare individ ”răsună” clar și
58 (CINCIZECI ȘI OPT) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383945_a_385274]
-
Nefertilă și lipsită de bucuria maternității, baba din Povestea porcului se stinge încet alături de moșul ei. Singurul lucru pe care îl pot face este să înfieze un purcel răpciugos, pe care să și-l închipuie “ un odor de băiet ochios, sprîncenat și frumușel, de nu se mai poate!”. O altă babă din aceeași poveste este îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos, pe care naratorul o gratulează cu denumiri precum: “hîrca”, “viespea care înălbise pe dracul”, “talpa iadului”, “știrba-baba-cloanța”, “pohoața de babă”, “babornița
BABE, STERPĂCIUNI ŞI FETE RODITOARE (I) de MARIA PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361271_a_362600]
-
Publicat în: Ediția nr. 864 din 13 mai 2013 Toate Articolele Autorului Jurnalul cu vise al Juliei May (I) Mariana Zavati Gardner De departe oglinda cu vise chema pe Julia May din iatacuri de vorbe devenirea făcea ocol pe străzi sprâncenate... Atunci Julia May sărea din Gaură Neagră-n Gaură Neagră Degete de șarpe pe consolă Muzică lunară deformată-n cârlige Algebrice umbre legate de funii - Strâns înfășată-n olandă-apretată pe-un munte din sticlă Julia May simțea clădiri din fier
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
au cântat și ei, cândva : “Ahoe!” De unde au căzut, ca pacienți - Lăsați copiii, totuși, să se joace! Și adormiți-i, seara, cu povești! Doar ele fac, pe lumea rece, pace, Și-n ele, viu rămâi, chiar de nu ești... CÂNTECUL SPRÂNCENATULUI Nimeni nu o să vă taie Mărăcini crescuți de ploaie La mormântul din noroaie. Mie, mi-au tăiat, în dar. Nimeni nu o să vă pună Lumânarea, ca arvuna, Pentru inimă cea bună. Mie, mi-au aprins-o, iar. Nimeni nu o să
CÂNTECELE JIANULUI (2) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365663_a_366992]
-
în gen, umăr la umăr.// Pacea și prietenia/ Le umplu împărăția.” (Lupta pentru acord). Facem cunoștință cu două personaje, Grămătel și Grămătica, „școlărei doar atâtica” - care „mult se nevoiesc să scrie”, mai precis, să ordoneze alfabetic adjectivele. Cei opt eroi, sprâncenați și fruntelați, Pronumele personale, sunt la fel de năstrușnici și fac o mulțime de pozne și ghidușii, vorba autorului: „Orice frază înflorește/ Când gurița le rostește” (Fel de fel). Aflăm apoi Povestea Pronumelor și a Numeralului cu ajutorul unor pisicuțe. Fără acestea, aritmetica
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355498_a_356827]
-
algebric, la care m-am prins ușor și am notat necunoscuta cu x, apoi am aflat-o cu o înmulțire și o împărțire, alt subiect de metodică, cum predau noțiunea de cerc, care a mers strună. L-am impresionat pe sprâncenat și am primit un zece însoțit de fel și fel de glume, între care „Ce mai face Zoițica?”. Eu le-am răspuns că s-a dat pe brazdă, este colectivistă, ofederistă... Din nou s-au frământat, începând să-și pună
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
deasupra fragmentului și pozei mele, culeasă nici nu mai știu din ce împrejurare, nebărbierit, zâmbind și salutând cam ca Băsescu Traian, cu mâna la un chipiu imaginar, ca și cum l-aș da afară pe regele Mihai din țară urându-i călătorie sprâncenată, e reprodusă părerea unui istoric: „Fostul președinte Traian Băsescu, exact în logica clișeelor antimonarhiste din comunism, a vorbit despre regele Mihai ca despre un trădător, atât la momentul 23 August 1944, cât și atunci când a abdicat, în 1947, când nu
Propaganda murdară – de la Pravda, la Adevărul () [Corola-blog/BlogPost/339039_a_340368]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > FLUTURI DE TRUP Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1710 din 06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se așază carele pe drumul cerului unul mai mare, altul mai mic. Noaptea-i sprâncenată ca o femeie, țigancă se joacă cu nervii ei ruginiți la glezne carnea se-nfioară de atâta așteptare. Scrisu’ -mi curge ca o smoală fierbinte. Atingerile nasc sentimente oarbe e o cădere în simțuri a cuvintelor șoptite se scutură de înțeles
FLUTURI DE TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381914_a_383243]
-
Lui Gheorghe Zamfir) - Flori de măr, flori de gutui, Vine neica printre vii..., Sus, în culme la Dobrețu, Intră-n crâșmă “La Drumețu” Hai, hai, dorule... hai! Să-ți cânte Zamfir din nai, Să petreci cu țuică fiartă - La Petruța sprâncenată. Să-ți dea vin din Piscul Mare Și desert...o sărutare, Un grătar de mititei - Să te-mbeți cu ochii ei. Hai, hai, dorule...hai! Sârba-i veselă din nai, Când o cântă din guriță Și o dă în Periniță
GHEORGHE ZAMFIR ŞI NAIUL INIŢIATIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347758_a_349087]
-
după bunicul dinspre tată de prin Ardeal (Arad, Oradea), și este socotită cea mai importantă pictorița a secolului XX. Mie îmi place compoziția, culoarea și mesajul tablourilor ei. Totuși cel mai mult apreciez sprâncenele autoarei în autoportrete. Diego Rivera, soțul sprâncenatei, a fost cel mai mare artist-producător de pictură murală a secolului mai sus amintit. A avut un succes nebun în Statele Unite, unde a făcut o groază de bani, pictând fațadele zgârie-norilor (ex. Rockefeller Building). Ambii au căzut, mai apoi, în
MEMORIA PENIŢEI (4): O VIZITĂ ÎN NOUA ZEELANDĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346266_a_347595]
-
indicații în direct altor puteri ale statului și partidelor! Și mai ales, cum un președinte nu trebuie să se comporte ca un mârlan! Prin toate astea, Demisul va contribui la revenirea democrației la normalitate, după 21 decembrie 2014! Sper! Călătorie sprâncenată, „șefule de stat”! P.S. Ursu antenistul ne amenință cu noi surprize din partea Demisului. Pe ultima sută de metri. Vai, vai, vai! Doar să se predea singur la DNA pe 22 decembrie 2014 ar fi, într-adevăr, o surpriză! DNA-ul
TABLETA DE WEEKEND (95): LA ANIVERSAREA REVOLUŢIEI ROMÂNE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376690_a_378019]
-
se va mai întoarce niciodată! Din fericire. Ori, din păcate. Așa că trebuie să merg mai departe. Unde, nu mai contează. BAGAJELE SUNT FĂCUTE, IAR TRĂSURA E LA SCARĂ. Nu trebuie decât să cobor și să urc! Restul e viitorul. Călătorie sprâncenată, prietene! E o zi care duhnește a albastru și nemărginire: ființele există de la cap în sus, iar lucrurile de la nume mai departe. Vocea umană lasă dâre sonore în atmosfera îmbâcsită de lesturile toride ale verii. Fiecare individ ”răsună” clar și
58 PLUS X de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376798_a_378127]
-
prinse moale de chelnă, căierul? unde putea fi căierul decît în bodegă? Am intrat, era acolo, i-am comandat căierului încă o cană de țuică fiartă cu piper și i-am susurat în ureche că-i luăm oleacă sania. Călătorie sprîncenată! a zis omu'. Și ne-a făcut semn cu policarul afumat că-l găsim tot acolo. Craiu s-a cocoțat pe chelnă, apucînd hățurile, Cuciureanu a-ncălecat bidiviul, eu m-am lungit, cu gura deschisă, pe fundul săniei, pe cerul gurii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]