111 matches
-
fragil și împuținat, iar deplasarea mai puțin sprintenă ca altădată, totul pare a nu fi decît o echilibrare pe care natura (sau poate cultura!) însăși a operat-o în profunzimea ființei sale. Fragilitatea trupului este compensată prin vigoarea proiectelor, iar sprinteneala pierdută a picioarelor s-a mutat și ea, în mod legitim, în vioiciunea privirilor și în agilitatea gîndirii. în fața unei prezențe de o asemenea autenticitate și vigoare, dincolo de orice moment aniversar sau convenție calendaristică, gîndurile bune și urarea simplă la
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
spre uzul camerelor de luat vederi alb-negru și al "cîrmaciului iubit", îmi producea vertij. Nu mă știu să fi suportat mai mult de 5 minute producțiile de "cultură vie" ale acestui clown obez și fără rușine, care, caragialesc, fugea cu sprinteneala morții în oase pe 21 Decembrie 1989 din fața "reacțiunii". Îi citeam, însă, unele dintre poezii, precum și interviurile din "Flacăra" cu inși precum Valeriu Popa n-am fost nicicînd aprioric negativist și nici dușmănos... Acum însă, acest ins bărbos aducînd din ce în ce mai
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
căutarea celei mai mici asperități, dar totul este inutil, din fericire, iar Marta îmi anunță repede următoarea sa expediție, o încântătoare gânganie, a cărei irupție îmi produce un sincer entuziasm: cum mai sare dintr-un colț într-altul, cu câtă sprinteneală le împinge pe cele mai mari sau trage de ele și pe urmă șerpuiește în fața lor, insolentă și batjocoritoare, cu grația binevoitoare a copiilor acrobați. Mi-ar fi plăcut să-i dau un nume, să o deosebesc prin atributul germinal
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se dovediseră a fi fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălăduit prin vie, s-a îndurat să iasă din ea, aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de viață nemaivăzute. A mai aruncat o privire de jur-împrejur și, nedând de ceeea ce se aștepta, țopăind zglobiu cu ciomagul de ulm în mână și continuând să rupă îngânat, în voie, crâmpeie de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
fragil și împuținat, iar deplasarea mai puțin sprintenă ca altădată, totul părea a nu fi decît o echilibrare pe care natura (sau poate cultura!) însăși a operat-o în profunzimea ființei sale. Fragilitatea trupului era compensată prin amploarea proiectelor, iar sprinteneala pierdută a picioarelor se mutase și ea, în mod legitim, în vioiciunea privirilor și în agilitatea gîndirii. În fața dispariției unui om de cultură de o asemenea autenticitate și vigoare, gîndurile și regretele dobîndesc ele însele, dincolo de orice convenție conjuncturală, o
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
satelito-televizistice", dar și imagini de arhivă, ale secolului trecut (adică XX). O confruntare între trecut și prezent, memorie și uitare, în care cineastul vrea să fie "mai profund decît filozoful"... Godard are 73 de ani, pe care îi poartă cu sprinteneală și indiferență; fumează în neștire, începînd cu ora nouă dimineața, și se poartă ca și cînd a rămas ceea ce a fost mereu: un nonconfomist, un artist liber, un om care, cu vocea lui slabă, cu tonul lui ușor cîntat, monocord
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
excursioniști perpedeși. Vai, nouă, și ce faini sunt! Ce umblet pe jos!... Or fi rumânași de-ai noști? Nu contează... O prezentatoare simpatică și suplă ne lămurește apetisant că mersul pe jos ajută la menținerea unui tonus bun, păstrează eleganța, sprinteneala la umblet și verticalitatea trupului la români... -Din ce în ce mai cocârjat în ultima vreme, completează răutăcios Haralampy. -Mersul pe jos dă poftă de mâncare, continuă prezentatoarea... -Poftă de mâncare?!, sare prietenul. Oprește imediat televizorul! Asta să fie la
La mâna zeiței Fortuna... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11618_a_12943]
-
urbane (9 segmente), Autografe pe caldarâm (17), Iubire și tristețe (15), Eternitate eminesciană (17). Universul abordat este cvasi-identic aceluia din prozele scurte ale Doinei Cernica, dar - dacă la aceasta prevalează, dincolo de tehnica jurnalier-literară specifică, luciditatea bine temperată și o anume sprinteneală a spiritului (cu ecouri oltenești, suntem tentați să afirmăm) -, în creațiile Mariei Toacă dăm piept cu valuri compacte de reverberații ce vin din străvechime, scrierea ei fiind, deseori, învârtoșată de adevăruri istorice pe cale de a fi pierdute și care ar
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
e: "joacă" el această neputință (care a dus, iată, la zece volume!) sau chiar o "trăiește", salvîndu-se veșnic în ultima clipă, cîștigînd clipa următoare? M-a uimit tenacitatea, încăpățînarea cu care "lucra", cîndva, la Dolhasca, la roman. Mă uimește acum sprinteneala cu care scrie articole. Ultima dată, cu cîteva zile în urmă, la telefon, m-a anunțat că, nu-i așa?, nu mai poate scrie, s-a terminat etc... S-ar putea să par răutăcios în cele scrise mai sus. De
Turgheniev iubea-n secret mamela! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14056_a_15381]
-
omenește cu trupul înălțat. Adorația femeilor simple, cumetre de la țară cu aerul sectant al unei adorații falice. Țapul gigantic dominînd peisajul, seara, cu luna sau lumină magică a lunii în spate este semnul vitalității și al înmulțirii... trădează numai cutezanța, sprinteneala cățărării pe regnul vegetal, iar faptul că e de aur înlătura orice simbolistică gen Goya. M-am gîndit la acest tap de aur sumerian cînd am văzut statuia Ioanei d^Arc călare de la Paris, de lîngă Luvru, cînd îi atinsesem
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
provoacă în propriul său geniu. Dar, trebuie imediat spus, ritmul scurt produce un asemenea efect mai cu seamă în părțile inspirate din Mihnea și babă și în câteva alte texte lirice; aiurea, în potop de compoziții dulcege ce spun cu sprinteneala una și alta ("Ea era așa ceva/ Că când zorile s-arată", citează G. Călinescu)... În segmentul VII, poetul revine la dânsul de fantome, a cărui extraordinară pregnanta merită calificativul de capodoperă. Spre satisfacția cititorului, el nu mai iese din densitatea
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
în fine, că acestea s-au dezvoltat din perspectiva unor stereotipuri polemice, bazate în primul rînd pe opoziția dintre ardeleni și regățeni. Acest fapt e deja limpede în citatele din DLR, în care e vorba despre un ardelean care constată "sprinteneala mobilă a "regățenilor""; despre regățeanul care "vorbea cu "puștiule" și cu "bă""; despre regățeanul confruntat cu "oamenii mari ai Ardealului", despre diverse "discuții între regățeni și ardeleni"; într-un exemplu e sugerată și întrebuințarea depreciativă a termenului - "nu-l putuse
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
despre numele proprii. În al doilea rând, pentru că respectiva conferință e susținută chiar de Gabriel H. Decuble (tipul acesta de dedublare a devenit, prin repetare, loc comun). Iar în al treilea rând (și cel mai important) pentru că, sub raport retoric, sprinteneala ignară a povestirii nu-l prinde câtuși de puțin: „Că cică facultatea adamică de a numi lucrurile - era să pic pe jos de râs când am auzit-o pe asta cu facultatea adamică, dar m-am abținut, că babacul meu
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]
-
să fie mai „deștept”, adică i se reactivează anumite „zone adormite ale minții”. „-Înseamnă că ești tânăr, așa că nu te mai «lăudaă cu «părul albă, că nu te prinde!” - îl admonesta Teodora. „-Ei, dacă s-ar măsura tinerețea numai cu sprinteneala vorbelor!...” Își mai revenea din acest „intermezzo melancolic” după ce ea îl săruta și îi șoptea la ureche: „Azi ai fost atât de bun!... Am avut două orgasme...” Și totuși... Dacă ar fi fost tinerel, o asemenea mărturisire a iubitei l-
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
toți cei ce au cucerit piscurile creației și ale cunoașterii în diferite domenii sunt și biruitori în lupta cu obstacolele și vitregiile vieții. Sfat Nu-i ponegri pe alții înainte de a-ți cunoaște propriile cusururi. Distincție Istețimea, agerimea, ascuțimea sau sprinteneala minții creionează rotundul noțiunii de inteligență, nu și pe cea de înțelepciune. Narcisism Narcisismul literar se manifestă ca o stare sufletească ce frizează patologicul, întâlnită la scriitorii îndrăgostiți de propriile opere, pe care le supraestimează și le recitesc mereu, extaziindu
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
chiar la neînțelegere între categorii sociale sau generații (ideea apare tot la Russo, în Cugetări); corespondența dintre transformările vestimentare și cele lingvistice nu e totuși perfectă și discursul epocii e prudent, evitînd să extindă asupra limbii metaforele eliberării sau ale sprintenelii. Astfel, moda lingvistică nu pare a avea consecințe la fel de pozitive, nici efecte psihologice la fel de profunde ca moda vestimentară. Inovatorii vremii erau totuși desemnați, cum se știe, prin porecle referitoare atît la îmbrăcăminte, cît și la limbaj: pantalonari ori bonjuriști. Atît
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]
-
arată a fi nătăfleți și păguboși, precum Dănilă zis și Prepeleac, un încurcă-lume care printr-o chisnovată întorsătură a soartei ajunge de-l bagă în cofă și pe dracul. Ce s-o fi întâmplat, că moldovenii nu-s campioni la sprinteneală? Cu muntenii, e altă vorbă... Din dealurile Moldovei, prin hăul cosmic, descindem pe o misterioasă planetă. Planeta Micului Prinț (Întoarcerea din pustiu, după micul roman al lui Saint-Exupéry). "Muzica sferelor" generează, în tactul inimii ("limpede nu vezi decât cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
flutură mâinile) ANISIA: Ba-ți juca ție în fața ochilor din alte pricini, pe care le știm noi bine... Că nu ne cunoaștem de azi, de ieri... Și ce voiai să vezi, mă rog, în curătură? Te pomenești că-ți încercai sprinteneala privirii s-o zărești pe Catinca vadana, ai? ISPAS (împăciuitor): E, da' cine spune una ca asta, Anisie? Da' se poate? Să știi că mă supăr, zău așa! Tocmai eu... pe căldura asta... (Anisia dă din mână a lehamite) Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că, dacă mai există dreptate pe lumea asta, verdictul nu poate fi decît unul singur... — Scuză-mă o clipă, Îl Întrerupse domnul Rennit, mi se pare că s-a Întors asistentul meu... Și ieșind de după birou, ocoli cu o remarcabilă sprinteneală scaunul lui Rowe și o zbughi pe ușă. Rowe ședea cu mîinile strînse Între genunchi, străduindu-se să-și adune gîndurile și să-și pună frîu vorbelor. „Pune-mi, Doamne, lacăt la gură și pecetluiește-mi buzele...“ Auzi formîndu-se un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cavernei, printre găvane adânci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atâta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atâtea obstacole, purtându‑și povara cu atâta sprinteneală și Îndemânare, deși abia de‑o atingeau cu palmele lor zdravene? Zadarnic căuta el să‑și adeverească Îndoielile, să surprindă o privire, un ochi În care să se recunoască, În care să‑și prindă uitătura, starea de veghe. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se păstra manuscrisul În original fiind un fel de anticameră a infernului, unde nimeni nu intra de două ori. Iar cine intra, măcar o dată, pe acea ușă pecetluită cu cele șapte peceți ale tainei, se cerea să aibă șiretenia vulpii, sprinteneala pisicii și inima vidrei. Surse franceze susțineau că manuscrisul ar fi fost adus din Alsacia (ori Nisa) de către o femeie de la iubitul ei care dormea somnul justițiarului, nebănuind că tainicul său vis despre stăpânirea lumii va fi curând adus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o zi Carmina îl reîntâlni pe profesorul de sport. Nu era beat dar fusese, după cum spunea, la o partidă de tenis și transpirația îi mirosea intens, a acru, a doagă de butoi, porii feței, măriți, luceau de grăsime, dincolo de aparenta sprinteneală, purta cu sine o expresie de om suferind; poate nu băuse nimic în ziua aceea, îi lipsea tonicul existenței, elixirul vieții. Își ștergea mereu mâinile transpirate, părea încurcat, părul transpirat îi tot pica pe frunte umezit de sudoare. Aduse fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fi vrut, pînă-n Ungaria. Moșu’ a fost cel dintîi care, Într-o vacanță, a băgat de seamă că-mi slăbise vederea. M-o fi urmărit la joacă și o fi Înțeles că nu mă mișc cu aceeași siguranță, cu aceeași sprinteneală ca Înainte, că zăbovesc cercetînd În jur, că mă Împiedic. Mi-a pus În față un ziar ca să-i citesc din el. Literele obișnuite din corpul articolelor Îmi scăpau. Abia am putut să-i descifrez un titlu, pesemne al rubricii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
spectatorul din dreapta ei s-a ridicat în picioare și aplaudă frenetic scandând : "Bravo, Alina ! Bravo ! Bravo". Dora, contrariată, recunoaște vocea lui Victor. Pianul se transformă într-o sanie în formă de rădvan scund și lat în care se urcă cu sprinteneală un bărbat și o femeie. Victor și Alindora ? Dragoș și Dora ? Un cântec de zurgălăi e pe cale să se înfiripe... Doamna Dora, scuzați-mă că vă trezesc, dar Atanasie vă așteaptă ca să vă ducă la Solca, la Ciprian, să căutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
-le mici: Duce lunecând domol/ ecuatorul către pol.// Luntrea cu parfum și opiu/ duce somn și vis la Tokio.// Luntrile de cantaride/ voluptățile toride.// Luntrea de cafea'n cutie/ boabele de insomnie.// Duce marele vapor/ polul către ecuator." (Luntrea) Dincolo de sprinteneală, de ușurința unor potriviri la îndemînă, e amenințarea apropierilor necesare. Nimic nu poate împiedica voiajul să se încheie, oricît ai roti cuvintele. După cum nimic n-o să-l împiedice pe Ulise să se întoarcă, odată și odată, de pe mările lumii. Și
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]