45 matches
-
și mucegăite de pe costișe alunecau în ritmul năvalnic al torenților învolburați, negri ca mâzga cea mai adâncă a pământului și care dădeau de-a dura totul părând aidoma horiturilor neterminate și părăsite de cine știe ce urgențe apocaliptice, plutea pe întinsul undelor spumegânde buturi și resturi de lemne, rădăcini și răgălii care se rostogoleau cu zgomot de-ți țiuia și fremăta tot corpul ca la un cutremur, șuvoaiele ieșiseră cu mult din matcă și-și măreau debitele la confluența cu nenumărații torenți ce
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Bastardul.html [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
târziu - al febrei și foamei căutătorilor asmuțiți de metalul “necuratului”, cu călăreți singuratici strunind anevoios bidivii nărăvași după un obositor galop prin preerii, văi înrâpate și nisipuri măturate înșirate în dune cu o simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care s-au abătut urgiile unei naturi deloc blânde și prietenoase și apoi, întrun târziu, caii sleiți fornăindu-și nechezul ca pe o ușurare în apropierea vreunui firicel de apă, vad salvator sau albie mai
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/La_capatul_lumii_california_.html [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
Ca o sfidare-a morții-n senectute, Întoarcerea ascunde un ecou. Vâslind nsingurată-nspre tăcere, Nu m-oi cruța, cu două mâini, tranșantă, Iar gândul mi-l voi rupe cu putere, Să mă întorc la veșnicia perimată. De-aici, cu valuri spumegânde, Ajunge-voi pe-un val trecut, Mă voi visa, în vas, ca înainte, Cum pe-o corabie, din timpuri Și din nisipuri albe, m-au cernut... Lilia Manole Referință Bibliografică: POEME DE LILIA MANOLE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEME DE LILIA MANOLE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1433001202.html [Corola-blog/BlogPost/373195_a_374524]
-
ancestrală le sorbea vorbele și ducea cu sine esența gândurilor lor mârșave, departe în larg, înregistrându-le intențiile. Ei erau prea mărunți și ignoranți și nu pricepeau cum creștea furia valurilor mării, care murmura surd în neliniștea undelor negre și spumegânde, repulsia contra nimicniciei umane. Surzi și ignoranți la disprețul valurilor, ei continuau șă-și țeasă uneltirile: - Înțeleg Marco! Acum că mi-ai spus acest lucru, văd altfel problema! Îți dau dreptate și gândesc că pe viitor, dacă vreau să mi-o
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467919520.html [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
obosit, aproape solemn, nostalgic, cu care-și rostește discursul, ca un mesaj trimis într-o sticlă, pe ocean. Cine să-l găsească, cine să-l citească, cine să-l audă, când talazurile te asurzesc și te fac una cu apa spumegândă? Și totuși, chemarea din larg este precum cea a sirenei, unduioasă, tulburătoare, irezistibilă, dar cu atâta tristețe patetică-n glas!... În răstimpul peregrinării terestre, fiecare își deapănă povestea sa, cu parfum de mărgăritar, precum menestrelul medieval, cu lira lui, la
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_carte_a_sfintei_lumini_ioana_stuparu_sfesnic_tarziu_cronica_de_cezarina_adamescu.html [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
în Italia. » În viziunea poetului Marea Mediterană este vastă și triumfală “Întindere -albăstrie”, “Ești vastă, triumfală”, prețioasă “Nemărginit safir”, atrăgătoare “ca visul început”, măreață “Te miști măreț la vânt”, tainică, plină de contraste: liniștită sau tulbure, lină și limpede sau răzvrătită, spumegândă și mugindă, este o răsfățată a elementelor cosmice: vântul și luna adorm la sânul ei, cerul senin se reflectă în oglinda ei diafană. Poetul are față de Marea Mediterană sentimente de atracție, încântare, plăcere de a visa pe malurile ei, de a
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1395416667.html [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
-și pot ține tonusul în echilibru și că panica în care intrasem era pentru ei o stare de neînțeles. Cum de altfel se și întâmpla, pentru că undeva, la picioarele povârnișului stâncos, pe falia de țărm în care valurile se rostogolesc spumegânde își drămuiesc viața în semicaptivitate leii de mare, asemănătoare în parte morselor, fără colții acestora proeminenți și în parte focilor, cu mustățile lor abundente și mai lungi, că-ți vine să zici ca la oameni, de n-o fi cumva
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 by http://confluente.ro/Golden_gate_si_coyotii_oceanului.html [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
a încercat șansa, a sărit gardul de protecție înalt de peste 4 m, a continuat cu unul de sârmă ghimpată întoarsă în partea superioară și ajuns pe povârnișul râpei de vest dinspre oraș și Golden Gate, s-a aruncat înspre valurile spumegânde și asurzitoare care așteptau să-l primească, de la vreo zece meri - ca bun înotător ce se lăudase colegilor săi că este - și ajuns de gardieni, chiar în timpul plonjării, a fost împușcat în spate înainte să atingă apa. Chiar dacă au fost
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 by http://confluente.ro/Alcatraz_ul_destinelor_noastre_.html [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
și culcuș...dar și iubită. N-am cum să îi rezist ispitei. Cară în ea prea mult mister, prea mare. Nicicând nu știi ce poate să facă. Uneori își ridică un val și mă acoperă, mă încinge cu suflarea ei spumegândă. Deși în mine, o visez în fiecare noapte. La malul dânsei stau printre ființe ce se cheama oameni. Ea vrea să mă sărute și se strânge într-un val să mă îmbrațișeze. Un val imens, distrugător, ucigător. Toți ceilalți o
EL ... MAREA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Elamarea.html [Corola-blog/BlogPost/357006_a_358335]
-
dragă sufletului meu! De te-am rănit cândva, dulce lumină, Și lacrimi de-am făcut să risipești Clemență cer, îmi iartă a mea vină Și nu-nceta nicicând să mă iubești. Pe neștiute căi de te voi pierde Când valuri spumegânde te-or fura Mă voi ruga senin să-ți cânte zarea Să știi mereu că te voi aștepta ... Referință Bibliografică: IUBITO ! / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1849, Anul VI, 23 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
IUBITO ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/maria_balacianu_1453549376.html [Corola-blog/BlogPost/370533_a_371862]
-
să te întrebi ce e viața. Care sunt acele momente în care destinul ni se schimbă fără să băgăm de seamă? Putem prevedea cotiturile inexplicabile și le putem evita, sau plutim în acest spațiu ca o barcă solitară pe apele spumegânde ale unui râu învolburat? Și dacă barca aceea este viața noastră, avem vâsle? Putem ocoli pericolele ce ne pândesc, pietrele ce ne lovesc sau ne scufundă? Putem lupta contra lor, sau orice am face vom pluti în continuare, fără a
ATRACTIE DE ELENA COSTEA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 by http://confluente.ro/_atractie_de_elena_costea.html [Corola-blog/BlogPost/366765_a_368094]
-
Cine aude în el uraganul din cer fremătând, Și durerile cărnii prin ochii lumii trecând, Cine aude cum urlă din găuri negre tăcerea, Când zbuciumul lumii nebune învinge plăcerea, Și-aude cum urlă și gem electronii din lacrimi De dureri spumegânde încifrate în patimi, Acela e frate de sânge cu tot și cu toate, Cu tot ce e viață, cu tot ce e moarte, Cu punctul ce ține întreaga mișcare, Cu-ntreg universul, cel mic și cel mare, E frate cu
SUNTEM NOI ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Suntem_noi_dan_borbei_1390925690.html [Corola-blog/BlogPost/347573_a_348902]
-
sale în curs cu Irlanda. Doresc să țineți minte spusele mele. Irlanda este o democrație, la fel ca Franța, la fel ca Germania, la fel ca Finlanda: guvernăm în funcție de voința poporului. Electoratul Irlandei a acceptat austeritate severă cu scrâșnete de dinți și mânie spumegândă. Au nevoie să vadă "fair play” în Europa; în caz contrar, în curând fereastra de toleranță deschisă în prezent guvernului irlandez se va închide cu o izbitură. (SV) Doamnă președintă, permiteți-mi să încep cu un aspect pozitiv. Aș putea să mă
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
Hatsue rămânând cea sufletească precum și schimbul de scrisori pe ascuns dintre ei. Starea lui Shinji era parcă reflectată de "marea care se frământa și se prăbușea cu violență lovind în stânci", de "zgomotul valurilor furioase" și de "vuietul unei ape spumegânde". Cu toate acestea cei doi îndrăgostiți nu își pierd speranța, optimismul lor refecându-se în rugăciunile aduse zeului găzduit de templul Yashiro. Rugăciunile lor vor primi răspuns în momentul în care Terukichi afirmă că meseria de marinar este prima condiție
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
lui Haralampy le apucaseeră deja spaima și suspinele că, bietul Dan Diaconescu, brunețel și pipernicit de spaimă, semănând cu biblicul Iona în fața chitului (Iona, 1, 17; Mat., 12, 40), urma să dispară, nu pentru trei zile și trei nopți în spumegânda logoree becaliană, ci pentru veșnicie. Cel puțin mie mi s-a părut că moderatorul începuse să se prelingă ușor spre o dispariție sub masă, fie ea și numai facultativă... Moment de rugăciune și reculegere. Dar aminteam despre marele povestitor Coriolan
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
familiară a mării. Aici, ierburile gălbui dispăreau brusc, la o margine povârnită. Stâncile negre-cafenii, moarate cu vine roșietice, nu coborau lin în apă, ci într-o urâtă învălmășeală de colți, despicături și proeminențe tăioase care atârnau în afară. În marea spumegândă, care părea să se înalțe destul de aproape și totuși inaccesibilă unei plonjări, o puzderie de pescăruși se îngrămădeau și se ciorovăiau cu țipete ascuțite în jurul vreunui trofeu. George se uită la spinările catifelate, pestrițe, ale păsărilor și la ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar nu a fost vina mea, toate celelalte au fost născocite de gazetă. Vrei să spui că, pur și simplu, au inventat ideea că... John Robert își rezemă spatele de ușă și își deschise larg, ca un animal, gura umedă, spumegândă. Tom aproape că începu să plângă de frică și de deznădejde. Spuse scâncind: — N-am făcut nimic rău. Rozanov rosti cu dificultate: — Vrei să spui că ziarele au inventat ideea că eu ți-am... că dumneata ai... că dumneata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
valuri învolburate ale stihiilor dezlănțuite până la sublim: Tu, ce-nfrânezi a mărilor turbare și-aprinzi un soare dulce de foc, nu ne lăsa pe noi în uitare că-n Mâna Ta e al nost’ noroc... Pașii Omului-Dumnezeu, călcând pe undele spumegânde ale valurilor, liniștesc zbuciumul firii și dau siguranță plutirii celor ce, prin furtună, abia li se auzeau glasurile: „Învățătorule, pierim!”: O, Dumnezeu, al tuturor Părinte, Înalt, sublim, al lumii Creator! Ascultă-n Ceruri a noastră rugăminte și fii al nostru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pînă nu mai puteam. Vorbeam despre marinari, care erau cei mai tari, deoarece reușiserăm să ajungem la bord și să ne ascundem Într-un astfel de loc ferit numai cu complicitatea unuia dintre ei. După care am auzit o voce spumegîndă și din senin a apărut o mustață care ni se părea enormă, băgîndu-ne Într-o ceață totală. Pe marea liniștită plutea, În șir indian, o linie lungă de coji de pepeni, perfect curățate. Restul a fost umilitor. Marinarul ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
orbiți... Nu-nconjură prilejuri, ci se aruncă-n ele... Cercând să se ridice, s-afundă istoviți... Privește la o mare pe vreme de furtună, Cum valurile sale se zbuciumă mereu, Nu cruță ce-ntâlnște, pe toate le sfărâmă, Și-n unde spumegânde, mugește ca un leu. Ce-ai zice dacă-atuncia, un om s-ar da în valuri Cu toate că nu știe deloc a înota? Ai crede că din ele ar mai ieși la maluri, O clipă, numai una, spre tine-a se uita
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
marelui nesfârșit. Să vă spună corăbierii !... O pătură pe punte și un maldăr de parâme sub căpătâi ! Dar colea jos este etrava ca obada unei roți gigantice, înghițind într-o rostogolire și creasta, și fundul văii, și ridicând în jerbe spumegânde colbul de argint al mării, în vreme ce bom presul se leagănă șovăitor în întuneric, ca antena unei dihănii blânde care își caută cuminte drumul, ținând locul omului de veghe picat în vrăjile sirenelor. Să vă spună corăbierii cum deapănă catargele fire
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
dată după mulți ani, gândurile Clarei Ionescu nu se mai aliniau frumos la start, ca niște armăsari pregătiți de cursă. Pentru prima dată după mulți ani, gândurile ei deveniseră niște mustangi, care își încordau periculos mușchii și mugeau cu boturile spumegânde, bătând din copite, iar mugetele lor ră sunau insuportabil în mintea ei, ca niște urlete care mureau în gâtlej, asfixiindu-se singure. N-ar fi putut spune când anume își dăduse seama că acel portret era portretul ei, o înfățișa pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
frumoasă, teribilă zboară lunecând o singură * ființă vie, palidă ca o umbră, visătoare ca [o] noapte, cântând doine de primăvară... eu! Stelele mari și aurite încunună frunțile munților de gheață, a căror poale se pierd în valuri etern rebele, etern spumegânde; prin ele vezi câte - un animal de mare ridicîndu-și {EminescuOpVII 237} capul de femeie și lătrând dureros, luna e o tabla rotundă de aur, mai mare și mai frumoasă, și câmpiile par a fi întinse, infinite oglinzi de argint sur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Maria!... E... nu-mi mai iese din minte... Și cu toate astea e o nebunie... E bine, când auzi muzică, să-ți închizi ochii și să-ți închipuiești ce vrei... Sună, mereu sună sunetele, când picură, când cad în valuri spumegânde parecă, și din valurile acelea răsar capete încununate... blonde, oacheșe... Marie!... E! iar?... Și tocmai de - asta am venit aci, s-o gonesc din minte... s-o uit... S-o uit, da!... Prea e frumoasă... Ochii atât de copilărești, atât
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
toată. Apoi și-a luat la revedere și a închis. Dar... o nimica toată? A fost o nimica toată? A fost ceva! Am dat pe gât ginul cu înfrigurare, dintr-o singură înghițitură și fără să respir, ca să spăl amărăciunea spumegândă. Nimica? A fost epocal. Și nu conta dacă era Charley cel cu sânge albastru din Deep River, Waldo cel cu gât subțire ca un creion și stilou în buzunarul cămășii de la Bell Labs sau Lonnie cel tatuat de la spălătoria de
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]