44 matches
-
lui Haralampy le apucaseeră deja spaima și suspinele că, bietul Dan Diaconescu, brunețel și pipernicit de spaimă, semănând cu biblicul Iona în fața chitului (Iona, 1, 17; Mat., 12, 40), urma să dispară, nu pentru trei zile și trei nopți în spumegânda logoree becaliană, ci pentru veșnicie. Cel puțin mie mi s-a părut că moderatorul începuse să se prelingă ușor spre o dispariție sub masă, fie ea și numai facultativă... Moment de rugăciune și reculegere. Dar aminteam despre marele povestitor Coriolan
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
Valerian Stan. Cam pe aici ne învârtim: în lumea celor care n-au reușit să-și creeze un nume onorabil și atunci au decis să apese până la fund pedala nemerniciei. Atacurile împotriva intelectualilor vor continua, fără îndoială, cu o ură spumegândă. Dar ele vor fi cel mai bun barometru al adâncimii prăpastiei morale în care vor fi căzut toți acești nefericiți a căror singură hrană e iluzia că, dacă dispar conștiințele țării, nu li se va mai citi pe chip stigmatul
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
nici că s-au mai putut mișca înspre țara lor o bună bucată de vreme. Ploile de sus cu omăt reavăn, puhoaiele de pe dealuri, pâraiele Hlibicioc, Soloneț și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
toată. Apoi și-a luat la revedere și a închis. Dar... o nimica toată? A fost o nimica toată? A fost ceva! Am dat pe gât ginul cu înfrigurare, dintr-o singură înghițitură și fără să respir, ca să spăl amărăciunea spumegândă. Nimica? A fost epocal. Și nu conta dacă era Charley cel cu sânge albastru din Deep River, Waldo cel cu gât subțire ca un creion și stilou în buzunarul cămășii de la Bell Labs sau Lonnie cel tatuat de la spălătoria de
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
va trebui să cobor până în iad și apoi să încerc să urc înapoi pentru a avea răspunsul la ceea ce încă nu înțeleg. Câtă nesăbuință! Cum să vrei vreodată așa ceva fără a te așeza imediat în rând cu nebunii cei mai spumegânzi pe care i-au cunoscut vreodată spitalele lumii? Nu-mi explic cum și nici nu vreau să știu de ce dintre toți idioții care-au mișunat pe-acest pământ, eu trebuie să fiu cel mai hotărât. Dar, mai ales, de ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
arme și sânge suficient încât să sfâșii, într-o ultimă încercare de revoltă, ordinea universului! Iar voi pregătiți cea mai severă și organizată exorcizare a lumii pentru ca demența din mine să se potolească ! Dar nu, nu poate fi așa, animale spumegânde ale lumii, nu aceasta este moartea voastră, n-ați înțeles, și nici a mea, suflet stricat și încă pierdut. Ci moartea a ceea ce e întunecat în noi este pedeapsa pe care o vom primi, iar auzind și văzând acestea, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ancestrală le sorbea vorbele și ducea cu sine esența gândurilor lor mârșave, departe în larg, înregistrându-le intențiile. Ei erau prea mărunți și ignoranți și nu pricepeau cum creștea furia valurilor mării, care murmura surd în neliniștea undelor negre și spumegânde, repulsia contra nimicniciei umane. Surzi și ignoranți la disprețul valurilor, ei continuau șă-și țeasă uneltirile: - Înțeleg Marco! Acum că mi-ai spus acest lucru, văd altfel problema! Îți dau dreptate și gândesc că pe viitor, dacă vreau să mi-o
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
a încercat șansa, a sărit gardul de protecție înalt de peste 4 m, a continuat cu unul de sârmă ghimpată întoarsă în partea superioară și ajuns pe povârnișul râpei de vest dinspre oraș și Golden Gate, s-a aruncat înspre valurile spumegânde și asurzitoare care așteptau să-l primească, de la vreo zece meri - ca bun înotător ce se lăudase colegilor săi că este - și ajuns de gardieni, chiar în timpul plonjării, a fost împușcat în spate înainte să atingă apa. Chiar dacă au fost
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
-și pot ține tonusul în echilibru și că panica în care intrasem era pentru ei o stare de neînțeles. Cum de altfel se și întâmpla, pentru că undeva, la picioarele povârnișului stâncos, pe falia de țărm în care valurile se rostogolesc spumegânde își drămuiesc viața în semicaptivitate leii de mare, asemănătoare în parte morselor, fără colții acestora proeminenți și în parte focilor, cu mustățile lor abundente și mai lungi, că-ți vine să zici ca la oameni, de n-o fi cumva
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
Cine aude în el uraganul din cer fremătând, Și durerile cărnii prin ochii lumii trecând, Cine aude cum urlă din găuri negre tăcerea, Când zbuciumul lumii nebune învinge plăcerea, Și-aude cum urlă și gem electronii din lacrimi De dureri spumegânde încifrate în patimi, Acela e frate de sânge cu tot și cu toate, Cu tot ce e viață, cu tot ce e moarte, Cu punctul ce ține întreaga mișcare, Cu-ntreg universul, cel mic și cel mare, E frate cu
SUNTEM NOI ... de DAN BORBEI în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347573_a_348902]
-
să te întrebi ce e viața. Care sunt acele momente în care destinul ni se schimbă fără să băgăm de seamă? Putem prevedea cotiturile inexplicabile și le putem evita, sau plutim în acest spațiu ca o barcă solitară pe apele spumegânde ale unui râu învolburat? Și dacă barca aceea este viața noastră, avem vâsle? Putem ocoli pericolele ce ne pândesc, pietrele ce ne lovesc sau ne scufundă? Putem lupta contra lor, sau orice am face vom pluti în continuare, fără a
ATRACTIE DE ELENA COSTEA de ELENA COSTEA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366765_a_368094]
-
obosit, aproape solemn, nostalgic, cu care-și rostește discursul, ca un mesaj trimis într-o sticlă, pe ocean. Cine să-l găsească, cine să-l citească, cine să-l audă, când talazurile te asurzesc și te fac una cu apa spumegândă? Și totuși, chemarea din larg este precum cea a sirenei, unduioasă, tulburătoare, irezistibilă, dar cu atâta tristețe patetică-n glas!... În răstimpul peregrinării terestre, fiecare își deapănă povestea sa, cu parfum de mărgăritar, precum menestrelul medieval, cu lira lui, la
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
și culcuș...dar și iubită. N-am cum să îi rezist ispitei. Cară în ea prea mult mister, prea mare. Nicicând nu știi ce poate să facă. Uneori își ridică un val și mă acoperă, mă încinge cu suflarea ei spumegândă. Deși în mine, o visez în fiecare noapte. La malul dânsei stau printre ființe ce se cheama oameni. Ea vrea să mă sărute și se strânge într-un val să mă îmbrațișeze. Un val imens, distrugător, ucigător. Toți ceilalți o
EL ... MAREA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357006_a_358335]
-
dragă sufletului meu! De te-am rănit cândva, dulce lumină, Și lacrimi de-am făcut să risipești Clemență cer, îmi iartă a mea vină Și nu-nceta nicicând să mă iubești. Pe neștiute căi de te voi pierde Când valuri spumegânde te-or fura Mă voi ruga senin să-ți cânte zarea Să știi mereu că te voi aștepta ... Referință Bibliografică: IUBITO ! / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1849, Anul VI, 23 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
IUBITO ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370533_a_371862]
-
în Italia. » În viziunea poetului Marea Mediterană este vastă și triumfală “Întindere -albăstrie”, “Ești vastă, triumfală”, prețioasă “Nemărginit safir”, atrăgătoare “ca visul început”, măreață “Te miști măreț la vânt”, tainică, plină de contraste: liniștită sau tulbure, lină și limpede sau răzvrătită, spumegândă și mugindă, este o răsfățată a elementelor cosmice: vântul și luna adorm la sânul ei, cerul senin se reflectă în oglinda ei diafană. Poetul are față de Marea Mediterană sentimente de atracție, încântare, plăcere de a visa pe malurile ei, de a
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
târziu - al febrei și foamei căutătorilor asmuțiți de metalul “necuratului”, cu călăreți singuratici strunind anevoios bidivii nărăvași după un obositor galop prin preerii, văi înrâpate și nisipuri măturate înșirate în dune cu o simetrie aparte de vântoasele regiunii, precum crestele spumegânde ale oceanului din apropiere - peste care s-au abătut urgiile unei naturi deloc blânde și prietenoase și apoi, întrun târziu, caii sleiți fornăindu-și nechezul ca pe o ușurare în apropierea vreunui firicel de apă, vad salvator sau albie mai
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341733_a_343062]
-
Ca o sfidare-a morții-n senectute, Întoarcerea ascunde un ecou. Vâslind nsingurată-nspre tăcere, Nu m-oi cruța, cu două mâini, tranșantă, Iar gândul mi-l voi rupe cu putere, Să mă întorc la veșnicia perimată. De-aici, cu valuri spumegânde, Ajunge-voi pe-un val trecut, Mă voi visa, în vas, ca înainte, Cum pe-o corabie, din timpuri Și din nisipuri albe, m-au cernut... Lilia Manole Referință Bibliografică: POEME DE LILIA MANOLE / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POEME DE LILIA MANOLE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373195_a_374524]
-
și mucegăite de pe costișe alunecau în ritmul năvalnic al torenților învolburați, negri ca mâzga cea mai adâncă a pământului și care dădeau de-a dura totul părând aidoma horiturilor neterminate și părăsite de cine știe ce urgențe apocaliptice, plutea pe întinsul undelor spumegânde buturi și resturi de lemne, rădăcini și răgălii care se rostogoleau cu zgomot de-ți țiuia și fremăta tot corpul ca la un cutremur, șuvoaiele ieșiseră cu mult din matcă și-și măreau debitele la confluența cu nenumărații torenți ce
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
decât un vis frumos. . {EminescuOpVIII 191} [ACTUL V] 2262 [ȘTEFAN] Și, chiar din mâna moartă mi l-ai răpi, ți-o jur, Eu treaz m-aș uita strașnic în ochii cei de fur. * [MIRA] Cum leu-nfige gheara-i în spumegândul taur, Cum moartea tronă palid pe-un cap încins cu aur, Astfel pe Ștefan Vodă, pe sufletu-ți mă-ntron. Privește-n mine-o spaimă, o umbră, un demon. De ai visat vrodată, săpat în piatra rece, Un cap strâmbat de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cari fuseseră câștigați pe sub mână pentru planul național. Cu gene pline de sânge și dîndu-și ochii peste cap, cu pletele încîlcite fâlfâind sălbatec, acești oameni știură cu scop să facă așa de bine ș-așa de amăgitor turbarea religioasă și spumegândă că în stadiile intermediare a accesului, adică în așa-numitele momente lucide, vorbele lor, rostite cu strigăt, înfierbîntau repede mulțimea lesne-crezătoare. Ei strigau că Dumnezeu hotărâse libertatea poporului bulgăresc ș-a celui românesc și că aprobă scuturarea jugului de atâția
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rege al Thessalonicului, care vedea amenințîndu-se provinciile lui de la nord de către bulgari și cumani, purcese asemenea în ajutorul celorlalți latini și, în calea lui, respinse cu succes atacul izolat al unei cete inamice, dar urmărind-o, lunecă prea departe cu spumegândul lui curaj și pieri prin rană de moarte. Asupra capului tăiat a regelui din Thessalonic ce i se adusese, Ioannițiu serbă cu bucurie un triumf, nemeritat îndealtmintrelea, căci nu-l câștigase el însuși. Cu toată marea putere de acțiune și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
incalculabilă - un vîslaș, pe jumătate acoperit de jetul clocotitor al balenei înfuriate; vîslașul acesta e pe punctul de a sări, ca într-o prăpastie. întreaga scenă e remarcabilă, veridică și sugestivă. Coșul cu saule, pe jumătate golit, plutește pe marea spumegîndă; mînerele de lemn ale harpoanelor strîmbate dănțuie pieziș pe valuri; pe fețele marinarilor care înoată în preajma balenei se citește groaza, felurit redată; iar undeva în negura furtunii, se profilează corabia ce se apropie de scenă. Am putea descoperi grave defecte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
faci o cît de mică mișcare, ca ambarcațiunea să se aplece spasmodic spre mare, troznind din încheieturi, pînă la nivelul copastiei. Goneam cu toții așa, fiecare dintre noi agățîndu-se din răsputeri de locul său, pentru a nu fi aruncat în valurile spumegînde; silueta înaltă a lui Tashtego era aproape frîntă în două peste vîsla-cîrmă, pentru a se putea ține în echilibru. Ambarcațiunile străbătură parcă întregi Atlanticuri și Pacificuri, pînă cînd, deodată, balena își încetini în sfîrșit goana. Ă Vira! Vira! strigă Stubb
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de picioare, hula furioasă se sparse de ea, azvîrlindu-și și mai sus coamele de spumă scînteietoare. Tot astfel, pe vreme de furtună, valurile din Canalul Mînecii se retrag înfrînte din fața temeliei stîncilor din Eddystone - însă numai pentru a se năpusti, spumegînde, asupra creștetului lor. Reluîndu-și în curind poziția orizontală, Moby Dick înotă repede în jurul echipajului ambarcațiunii sfărîmate, bătînd apa pieziș, ca și cum s-ar fi pregătit pentru un nou atac și mai nimicitor. Vederea epavei părea să o scoată din minți, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
știam poate mai bine să înfățișăm «tot ceea ce e negativ, putred, cangrenat, tot ceea ce frânează mișcarea înainte», cum spune G.M. Malenkov, n-am știut tot așa de bine să arătăm forțele vii ale vieții, valurile cele mai înalte și mai spumegânde ale vieții (...). O problemă de foarte mare importanță a creației artistice constă în alegerea elementului tipic (...). «Tipicul» a fost adesea, după unii critici, în unele opere, înfrângerea ușoară și definitivă a eroilor întunecați dintr-o poveste, piesă sau baladă. Uneori
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]