19 matches
-
Al. Macedonski rămâne maestrul neîntrecut al acestui gen fix, în literatura română. Iată cum sună ,,Rondelul apei din ograda japonezului”, din volumul menționat: ,,Apei lui de prin ogradă,/ Prea domol curgând la vale,/ Bolovani dintr-o grămadă,/ Japonezu-i pune cale,// Spumegată, vrea să vadă,/ Împrejurul casei sale,/ Apa lui, ce prin ogradă,/ Prea domol o ia la vale.// Și schimbând-o-ntr-o cascadă/ De consoane și vocale,/ Uită-a vieții grea corvoadă,/ Dând răsunet de cristale,/ Apei lui de prin ogradă.” Interesant jurnal
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-izvoarele-cristinei-mariana-balasoiu-ca-taina-si-chemare-a-obarsiilor/ [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
fost odată această minunată stațiune - perla a Oltului, numită Călimănești - loc plin de istorie peste care timpul și vicisitudinile n-au reușit să-i știrbească din faima și frumusețe”. Dan Zamfirache Cairo - 2006 Prefață Meleagurile vâlcene, cele scăldate de valurile spumegate altădată ale Oltului ce au săpat la poalele munților poartă de netrecut a Turnului Roșu și un defileu până la străvechea Cozie, înscriu azi o pagină nouă în istoria stațiunii Călimănești atestata din timpul domnitorului Mircea cel Bătrân - ctitorul așezării - ce
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1440569796.html [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
de istoria construcției, la început din lemn, cu un singur etaj până la modernă clădire de azi cu două nivele din cărămidă și acoperiș cu turnuri și balcoane din lemn în stil helvetic, vilele Jantea construite lângă Olt, ale cărui valuri spumegate se spărgeau în ziduri de le auzeai noaptea din camera că o melodie și unde soseau primele mașini decapotabile din epoca, semn al distincției unei stațiuni căutate pentru petrecerea concediilor că de altfel și fluxul de străini din anii ’70
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1440569796.html [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
după 300 de ani de la vizita lui Paul Alep când, entuziasmat, înaltă unele din cele mai frumoase versuri dedicate Oltului, Coziei: ”Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc Si-ale valurilor mandre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirii în cadența îl izbesc.” Pe Valea Oltului se află zone unice de atracție turistică că cele de la Obârșia Lotrului, Voineasa, Puru, Malaia, Caineni, Boisoara, Racoviță, Perisani,Tițești, Cozia, Pausa, Berislavesti, Salatrucel, Muereasca, Bujoreni, Daesti, Runcu, Goranu
650 DE ANI PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1441118609.html [Corola-blog/BlogPost/343989_a_345318]
-
mare altitudine, rar mai jos, în zona pădurilor de conifere și de amestec. Iarna coboară spre zonele mai joase de șes ale râurilor, fără însă a ne părăsi țara. Este una din puținele specii ce însuflețește cu prezența ei apele spumegate. În România trăiesc 3 subspecii:
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
pescărelul negru (sau mierla de apă), o pasăre europeană sedentară cu mai multe subspecii, care trăiește în Carpați de-a lungul râurilor repezi, de mare altitudine, rar mai jos; este una din puținele specii ce însuflețește cu prezența ei apele spumegate; iarna coboară în zone mai joase, fără însă a ne părăsi țara.
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
ploaie cu spume, Să facă pâraie, Să curgă șiroaie, Apele să crească, Mândra să-mi oprească, S-o oprească-n vale S-o-ntoarcă din cale!". Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceru-ntuneca Și curgea deodată Ploaie spumegată Ce face pâraie Și umflă șiroaie. Dar oricât cădea Mândra n-o oprea, Ci ea tot venea, Și s-apropia. Manea mi-o vedea, Inima-i plângea, Și iar se-nchina, Și iar se ruga: "Suflă, Doamne,-un vânt Suflă
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sau atitudini, se avîntă fără spaime în retoricile viforoase ori focoase. De-ar fi avut ce-i trebuia, o putea întoarce spre expresionism, căci se pronunță destul de elansat, cu patos participativ chiar și-n „meditații”: Ca marea frămîntată de valuri spumegate,/ Așa se sbat gîndurile aprinse și severe,/ Erau lung timp supuse, prizoniere,/ Acum țipă de dorul libertății” etc. (Evadare). Oximoroanele sunt și voluntare și involuntare (dar mai mult de primul fel, căci pe rețeta lor merge imaginația Anei), iar fondul
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
de tine ca de un cuvânt. Și aceasta pentru că fluviul (sau modestul râu), deși ,vede totul, amintiri nu are". Lucrul este de înțeles, de vreme ce însăși identitatea acvatică este secvențială, mereu alta; Grigore Alexandrescu, prin 1844, cânta ale valurilor mândre generații spumegate. Dar ce vrea să spună Blaga afirmând că, în somn, uiți de tine ca de-un cuvânt : e identitatea omului doar flatus voci, este el aidoma unui cuvânt rostit și uitat? Poetul pare a dori să-și ,hipnotizeze" cititorul prin
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
lui. No comment. Cît despre cel sărbătorit în acest fel, Cronicarul îi urează La mulți ani! Fără gazetari care au nostalgii de gardieni. Oricum, există o instituție care are posturi pentru oricine simte o chemare către meseria cu pricina. Generații spumegate SUPLIMENTUL DE CULTUR|, numărul 91, de sfîrșit de august, publică un interviu cu Marin Mincu, luat la întrebări, ca șef de cenaclu, ce-i cu generația 2000. "Frondele trec, pe cînd literatura de valoare rămîne", e concluzia repetată în multe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie întunerecul domnește : Tot e groază și tăcere... umbra intră în mormînt. Lumea e în așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc; Și-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei în cadență îl izbesc". (Umbra lui Mircea) Nu întîmplător tocmai versuri de asemenea factură au exercitat o adevărată fascinație asupra primilor cititori, ca și asupra generațiilor următoare. Specificul eufonic al meditațiilor lui Alexandrescu se dublează cu
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
-i o grădină... o grădină frumoasă cu alee de naramze, unele-n flori de argint, altele cu poame de aur. Daca visez fericirea, n-o visez decât acolo. Departe de lume, pe-o insulă scăldată de valurile senine ale mării spumegate. într-un castel pe jumătate dărâmat să duc o viață de fantasmagorie și de vis... Să dorm ziua cu picioarele-n soarele fierbinte... să veghez, să cânt noaptea, în aerul cel parfumat... să cânt, să scriu...... Iată fericirea ce visez
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Întotdeauna adepta mersului pe jos. Avusese dreptate: capitala Își arăta cel mai atrăgător chip. Vremea era blândă și adierile de vânt ușoare. Soarele se reflecta În statuile, crucile și giruetele aurite cocoțate pe clădirile de un cenușiu șters, În siajul spumegat al vaselor de plăcere care străbăteau Sena, În ferestrele de sticlă groasă ale marilor magazine și În hamurile zăngănitoare ale cailor de trăsură care tropăiau pe bulevardele largi. Castanii de pe străzi erau Înveșmântați În frunziș și Înfloriți superb, straturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de fum, bani de foc/ osie de vis a lumii/ ei în lingușirea spumei/ ard rotindu-se pe loc." ("Marea"). Rolf, din poemul "Nunta", va realiza cunoașterea tainei nunții în moarte, înfășurat de apele mării înspumegate: Apoi sări în marea spumegată/ îmbrățișând-o îi cuprinse gura/ o frunză vânătă și înghețată." Modul clasic nu exclude abordarea unor motive și exprimarea unei sensibilități de substanță romantică. Doinaș se identifică cu eroii cântați, adoptă bunăoară, ipostaza lui Alexandru "refuzând apa", a voievodului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o singură dată echilibrul. Comentariul istoric, recitat somnambulic, hamletian, e în acord cu scena. Cortina se ridică peste medievalisme fantastice: Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate, Către țărmul din potrivă se întind, se prelungesc, Ș-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mânăstirii în cadență îl izbesc. Dintr-o peșteră, din râpă, noaptea iese, mă-mpresoară: De pe muche, de pe stâncă, chipuri negre se cobor; Mușchiul zidului se mișcă... printre iarbă se strecoară O suflare, care trece ca prin vine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un descântec, cavernos, pentru ca la sfârșit elementele strofelor dintâi să fie reluate ca într-o cădere înceată de cortină: Lumea e în așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari secoli pe eroii lor jelesc; Și-ale valurilor mândre generații spumegate Zidul vechi al mânăstirii în cadență îl izbesc. În Anul 1840 meditația e total dialectică și cele mai dulci acorduri (mister al poeziei) răsună acolo unde fraza e mai sentențioasă: După suferiri multe inima se-mpietrește; Lanțul ce-n veci
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lumina torțelor și a fulgerelor: Precum două vânturi ce din depărtare Unul către altul suflă cu turbare, Cavalerii ageri iute se pornesc; Armele lor crude crâncen se lovesc. Dar cum două valuri se izbesc turbate Și-napoi fug iarăși repezi, spumegate, Amândoi cu spaimă crunții acești frați Îndărăt se-azvîrlă palizi, sângerați. Sângele lor curge; ura însă crește; Privitorii tremur; - nimeni nu-i oprește; Ci ei toți afară fug înspăimîntați, Căci de întuneric sunt amenințați. Torțele stau toate gata a se stinge
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
relieful grandios la sunetul grav al naturii, În Umbra lui Mircea. La Cozia, sugestia ștergerii reliefurilor, a impresurării nopții este admirabilă: „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Către țărmul dimpotrivă se Întind, se prelungesc, Ș-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei În cadență Îl izbesc. Dintr-o peșteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară: De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor; Mușchiul zidului se mișcă... printre iarbă se strecoară O suflare, care trece ca prin vine
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie Întunericul domnește; Tot e groază și tăcere... umbra intră În mormînt. Lumea e În așteptare... turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jălesc Și-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei În cadență Îl izbesc.” Tema turnului, care apare și În alte poeme (Răsăritul lunei. La Tismana, Trecutul. La mănăstirea Dealului), ar putea sugera o detașare a imaginației de lanțurile rațiunii pedestre, o ordonare a ideilor pe
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]