561 matches
-
observația că limba literară accepta cu greu cuvinte pe care, de altfel, le auzi la tot pasul. Foto: Mirelamiada Într-adevăr, în formă scrisă (altfel decât pe pereți), limba română afișează un puritanism de față mare. Nu doar că vocabularul spurcat al limbii mele e mai mult sărac decât bogat, dar cuvintele care încep cu «f», cu «p» și cu «c» au fost ostracizate cu totul din lumea literelor. Astfel, cele mai fierbinți scene din românul românesc arată că o partidă
Obscenitati absorbante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83064_a_84389]
-
confecționează o biografie de secol douăzeci, atribuindu-i norocul de muză a lui Giorgio de Chirico și de prietenă a lui Cesare Pavese și împingîndu-și apocriful pînă la întîlnirea cu acest alter ego, într-un palazzo ruinat. Caligrafiată "în cuvinte spurcate și-n flori de abis", urbea lagunelor apare sub semnul unui absurd notificat, spre a fi mai convingător, prin simțuri. Gratuitate? Mai curînd o... supragratuitate prin tendenționismul său specific, vehement fantast, detracat cu voință, dornic de-a șoca, de-a
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
de fier, sub durerea cărora unii și-au aflat sfârșitul în chip îngrozitor. În același timp, alții au dus lupta în chipurile cele mai diferite. Astfel, unul din ei după ce a fost împins cu putere și târât până la locul jertfelor spurcate și nelegiuite era eliberat ca și cum ar fi jertfit deja, deși el n-a jertfit deloc; un altul, care nici măcar nu s-a apropiat nu s-a atins de nimic necurat, era lăsat să plece fiind nevoit să rabde în tăcere
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și nici în rău. Via’a mea aceasta nici vreu și nici n-o vreu: A vieții osteneală o simt și n-o combat, Aș râde doar de-o viață, disprețuind-o toată, Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcată, Muncind în mine însumi, voința-n orice nerv, Peirea cea eternă din mine să o serv, Dar vai! nici siguranța n-o am că mor pe veci, - și dacă oare - a morții mâni palide și reci În loc să sfarme vecinic a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
rămas în cartea asta ca un sicriu de la sfârșit spre început. Pe scena strâmbă a lumii ei îngroapă statuia cocoțați unul pe celălalt ei îngroapă statuia care îi scuipă se gudură cu limbi despicate sforăind pe picioarele lor de lighioane spurcate marele sfetnic trage cortina pregătește un alt soclu linge blidele spală pe jos își încheie prohabul de la tribuna oficială anunță actul următor al tragediei pe scena strâmbă a lumii. Un vers se leagănă-n salbă și dă-mi doamne greața
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
duce „către doftorii cei sufletești”. Azi a ars-o ceva pe gât, a urcat în creier, în emisfera stângă, apoi arsura a coborât până la inimă și de aici a ajuns la picioare, unde a rămas - ce e? E tulburata. Poate spurcatul din ea vrea să se mărturisească... E un lucru cu primejdie. Fiindcă asemenea vestigii, cum e acesta al ei, nu sunt sortite să învingă secolele...
Ea, un vestigiu by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6546_a_7871]
-
de o mie de ori, eu. Parcă îmi spune, parcă îmi șuieră: ești așa de fraier că nici nu ai să apuci să mă atingi măcar. Ești atît de coclit că nici n-am să țin seama de tine, vrăjeală spurcată ce ești! Ești o fiară mică și proastă, ești prea tînăr pentru mine, femeile se maturizează întotdeauna mai repede. Se masturbează, era să spun. Și Olga alergînd, mai întîi, prin grîu. Apoi, prin vița de vie. Și, la urmă, prin
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
Mircea Mihăieș Smulgerea de sub șezutul vadimian a mărcii „România Mare” aruncă o lumină cu totul neașteptată asupra personajului care se crede protectorul providențial al țărișoarei. Lucrurile sunt de-o simplitate extremă: prinzând de veste că mașinăria de spurcat a lui Vadim a ieșit, ca să zic așa, din „garanție”, adică a depășit cei zece ani în care a fost protejată la oficiul de specialitate, Sorin Roșca Stănescu a obținut dreptul de a edita o publicație cu acest nume. Îmi
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
vine de la ținuta trupului în genere, sau de la frumusețea feței, ci numai de la un suflet trândăvit și rătăcit. De multe ori s-au văzut bărbați care trecând cu vederea femei frumoase și încântătoare, s-au predat unor femei urâte și spurcate. De unde se învederează că a se îndrăgosti de o femeie nu vine de la frumusețea feței sale, fiindcă dacă ar fi așa, apoi asemenea femei ar fi robit pe cei căzuți, mai’nainte de cele uricioase. Deci, care este cauza? Că
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990, p. p. 386. 175 Ibidem. 176 Olivier Clément, op. cit., p. 70. 177 JeanClaude Larchet, op. cit, p. 142. 21 animalice. Sfântul Ioan Gură de Aur, tot așa, învață că prin curvie întregul trup se face spurcat - ca și cum căzând cineva într-un lac de murdării, s-ar afunda peste tot în acea mocirlă - adică întregul trup s-a mânjit cu acea necurăție. De altfel, așa este obiceiul nostru, căci de la lăcomie și răpire nu s-ar gândi
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
tradiției rurale deci, În esența lor, adepți ai zalmoxianismului, ca “umbră vestitoare” a Lui Hristos Mântuitorul, Lumina Lumii și Învierea de Veci a Duhului) - cu atenție pe Obsesia Sângelui (“sângerozitatea” pricoliciului, “suge sângele” - de fapt, Îl preschimbă, prin metanoia... “sângele spurcat/blestemat”, de fapt, garant al acelei “race faée”, de care vorbește Vasile Lovinescu <endnote id="2"/>): “O analiză «pozitivistă» a textelor populare referitoare la pricolici relevă faptul că prin acest termen era desemnat un lup deosebit de rău, a cărui cruzime
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
ne-au făcut să cunoaștem spiritul de solidaritate, Într-adevăr toți pentru unul și unul pentru toți. Mai ales la orele de botanică și anatomie. “Și era acest Crețu om nu mare de stat, Negricios (chiar țigănos) și la vorbă spurcat Mai ales de l-ai inervat”! Asta ca să pastișez cronicarul. Parcă Îl văd cu ochelarii pe nas și ținând mai tot timpul capul pe spate pentru a te putea vedea. Altfel privirea nui ajungea să te vadă decât până la gât
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
În același duh filocalic, Sfântul Isaac Sirul menționează că diavolul nu poate să se apropie de om, sau să-i aducă ispite, dacă Dumnezeu nu îngăduie și dacă omul nu se lenevește, sau de nu-l dezleagă Dumnezeu spre gânduri spurcate, prin părere de sine și prin mândrie, sau printr-un gând de îndoială și prin împărțirea sufletului. Pe aceștia îi cere diavolul să-i ispitească<footnote Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 51, în Filocalia..., vol. X., Edit. Institutului
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
a inimii, mânie; pe buze, minciuni și grăiri de rău; în ochi, pizmă; în mâini, răpiri și luare de mită; în pântece, nesaț; în coapse, poftă; pe limbă, vorbire deșartă, osândire și altele asemenea acestora; în urechi, auzire de cele spurcate; în gâtlej, iubire de bunătăți cu îndulcire. În toate lucrurile a semănat neghină: în nașterea fecioriei, curvie; în vremea morții, deznădăjduire; în viețuire, urâciune; în cumpărare și vânzare, înșelăciune; în stăpânire, trufie; în supunere, neascultare; în judecăți, nedreptate. În toate
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
juca jocul bucătăreasa m-a descoperit i-am zis unul va face o masă pentru tot palatul a zâmbit știutor părul ei este alb * cobra din vasul de jad ne-a fost cina alt fel de poftă avem toamna limba spurcată îmi gustă oul în secret * avea carne atât de multă încât i-au trebuit trei zile să-și desfacă brâul lat era trezorier împărătesc imperiul în pântecele lui tot încăpea n-a răsărit nici luna în noaptea aceea * mereu e
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
frigurosul ecuator al vieții dar eram prea aproape de mine șI mestecam în fiecare zi lujerul de cucută al sinelui iresponsibil înghițindu-mi memoria picătură cu picătură până ce mi-a crescut pe cerul gurii un sfârc ce-mi hrănea agonia cu spurcata licoare a interogației retorice și Dumnezeu a creat apoi suprarealul lăsându-mă liberă în acest pampas edenizator, liberă să încerc, liberă să zbor, liberă să fug, liberă să urlu, liberă să tremur, liberă să înnebunesc, liberă să râd, liberă să
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
el a fost, Găina-și mai are rost? Dacă dânsa a fost prima, De unde-a ieșit găina? Și-ntrebă alte ... Și alte ... Doar niște gânduri deșarte! Găina, cum îl aude, Se scutură și-i răspunde: - Nu fi la gură-așa spurcat Chiar acum eu te-am ouat. Ar trebui să ai respect, Să nu te bați cu pumnii-n piept! Îți jignești propria-ți mamă? Nu suntem încă de-o seamă! Citește mai mult Oul filosofDupă La FontaineCa din senin, fără
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
propriului corp să trăiască din ce în ce mai mult ca și corp pnevmatic, spiritual, ca loc al iubirii<footnote Marko Ivan Rupnik, op. cit., p.23. footnote>. În timpul încercărilor de a ieși de sub influența malefică a ispitelor diavolești, care împing spre pofte urâte și spurcate<footnote Sf. Nil de la Sorska, Lucrarea minții și așezământ ucenicilor săi, Edit. Credința Strămoșească, Iași, 1999, p. 60. footnote>, Părinții sfătuiesc că pentru ca aceste imagini înșelătoare să nu se mai furișeze trebuie să păstrăm mereu un post egal și măsurat
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
foarte bun al gândurilor care ne instigă la păcat și păstrarea cugetelor bune, folositoare sufletului, aducătoare de pocăință și de mântuire. Dintre aceste mijloace sufletești, Sfântul Ioan Casian ne recomandă: postul, căința (zdrobirea) inimii, rugăciunea stăruitoare împotriva duhului celui mai spurcat sau rugăciunea întinsă către Dumnezeu, citirea deasă și continua cugetare adâncită asupra Scripturilor, știința spirituală, osteneala și lucrarea mâinilor care opresc și recheamă mintea din cutreierul ei nestatornic, adevărata smerenie fără de care nu va putea birui nimeni curvia nici celelalte
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
cuminte dinEpigramele lui Martial: „Zoilus agrotans” (Zoilus este bolnav) și fac trimitere la viciosul Zoilus, omul prin care Martial simbolizează viciul însuși (non vitiosus homo es, Zoile, sed vitium - E. 11, 92), un pederast (pathicus) a cărui gură este mai spurcată decât dosul (Zoile, quid solium subluto podice perdis?/ spurcius ut fiat, Zoile, merge caput - E. 2, 42). Acest vers invectivă, prin care Kirstenius pune semnul de egalitate între suma viciilor și preopinentul său, luteranul convertit Johannis Agricola, era menit să
Eminescu și avatarurile unui motiv by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2825_a_4150]
-
și Radu, ase, iară nu stihurele stolnicesti sub caftanul lu Vodă de ședea și bărbuta-si pieptăna, cînd al lui Radu, dar Vasilica, numai cu miericica-n gură zicea... (indescifrabil)... Pa al Popescului, Radu, la mamii, din contră cu peana să spurcata da obiceiu, da^acuma bine curățita da ocări și dă alte lipiciuri urît mirositoare, - scria, pa dreptului drept, măcar că summitul americănesc abea termenat era un mare, mare prochimen... Da^ el punea slova ase: "...Deci au purces cu toții spre București și
...Ci dar să venim la prochimen by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17881_a_19206]
-
noastre adversarul nu trebuie învins, ci exterminat. Cîntecele pe care le intonează galeriile echipelor de fotbal spun totul: Scoateți cuțite, scoateți topoare / Să facem crimă în Ștefan cel Mare / Să curgă sînge, să curgă sînge / Să curgă sînge de cîine spurcat sau Mama m-ai făcut stelist / Să omor un rapidist; / Șunt cu Steaua pîn^la moarte / Și cu pumnu-mi fac dreptate." Excesive, fanatice în idolatria pentru echipa lor și în ură pentru cluburile cu care concurează, galeriile au căpătat un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17617_a_18942]
-
-l legitimeze. Nu trebuie să ne surprindă această deghizare în rebel perpetuu a grobianului român. În fond el își duce mai departe jocul ambiguu al biletelor de voie din interiorul unui sistem ermetic. Îl vedeți acum cu gura mare și spurcată? Este numai pentru că altădată și-o ținea prea pudic închisă. Are hachița revoltei - da, pentru că în cealaltă viață nu i s-a permis. Nu s-a revoltat atunci, ba chiar și-a înăbușit orice asemenea pornire: o va face acum
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
înlăcrimați; cei în ale căror vine curge sângele șesurilor, dealurilor sau munților natali; dar și cei care l-au simțit și îndrăgit printr-un act, să-i zicem, de voință, mai curând de clarviziune; cei ce l-au iubit, deși spurcați, deși târziu; fericiți cei ce-l poartă în suflet, deși se află departe; cei ce - orice, oricând, oricum - nu și-l smulg din lăuntrul lor, unde paradisul acesta pământesc și-a pus indelebila pecete." De altfel, nu numai ceea ce este
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
restul lumii, cu excepția Germaniei și a Austriei. Așa se face că Noua Turcie, scăpată de sub tutela europenilor, și-a putut celebra renașterea națională, masacrînd aproape un milion dintre propriii cetățeni (armenii creștin-ortodocși), considerați, ca și celelalte minorități naționale (millet), "ghiauri spurcați". Genocidul armenilor a început în orașul Van, cel mai mare oraș armenesc din Turcia (aflat într-un colț îndepărtat al Asiei Mici, învecinat cu Persia la răsărit și la nord cu Caucazul), cu populația cea mai civilizată și mai harnică
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]