96 matches
-
Emil Brumaru Roua te-ngaimă, fluturii te scurma Cu áripile lor fără de urma În aerul supus blînd lui Hristos - Ademenit de-amurguri, rece-n zori Spuziți, crud ciuruit de curcubeie. Clipă mea crește numai dusă-n zbor Dulce-ntre sînii lăcomi de femeie? Tu, care-mi ești făptura coaptă-n mura Și sîngerezi întruna de-un păcat Făcut demult în raiul din Scriptură Sub mărul de
Nu poți să fii decît în ce-i frumos? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6840_a_8165]
-
treburi Târziu în stațiunea minusculă dintre creste de calcar am întâlnit (în altă lume) o procesiune Oameni translucizi îl urmau pe preotul tânăr cu figură de Christ și fiecare pășea purtat de pâlpâirea lumânării pe care o ținea între degete Spuzit de stele ne fotografia ( fără să știm ) cerul Mă întorc pe aceleași stradele îmi număr pașii în gând duc (uneori) în mine o biată lehamite Pe alocuri îmi pâlpâie înainte crâmpeie haotice din vise cu morții familiei Sunt din ce în ce mai atent
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
Îmi străjuiesc cuvintele spre tine. Îmbobocesc fiece gest de-al tău în floare, Munți de miresme, fluturi sun din zare, Și-ți rotunjesc, după tipar de șold, izvoare, Neabătut de lene sau rușine. Mă strădui să plătesc cu carnea mea, Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale, Mai nefiresc de dulce, mai lalea Larg desfăcută-n în odaia-n care Numai o zi am stat sub roua grea?
Poate că mor... de-aceea-ți scriu întruna? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7783_a_9108]
-
așa e semnat, cu un gust artistic îndoielnic, volumul de față) nu are un discurs cu inflexiuni biblice, sau ,poetice", preferând adresarea directă și referința netă, centrarea pe insolitul său spațiu-personaj. Pântecul femeii, interiorul matern este echivalat cu bolta cerească spuzită de stele, și pe această metaforă plutesc aproape toate strofele și imaginile lui Mihail Gălățanu, variațiuni pe temă dată. Mamă și fiu se topesc unul în altul, adultul se abstrage dintr-o vârstă și o lume în care nu se
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
Constantin Abăluță Acum o sută de ani am ajuns în insula rodos împreună cu fernando pessoa în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine și goi am înfruntat vîntul care păzea cetatea n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri au fost zile care nu se mai sfîrșeau pereții albi ai caselor
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
Întunericul nopții așteptându-ne să ne apropiem de luminile Întrezărite. Dar parcă stăteam pe loc. Zarea luminată, rămânea tot atât de Îndepărtată ca și până atunci. Mă așteptam să văd fulgere, dar nimic. Mă așteptam să apară nori, care să acopere cerul spuzit de stele, dar nimic. Totul părea cuprins de o ciudată Încremenire. Zarea luminată era singurul semn, că undeva În spațiu era viață, sau cel puțin așa credeam. - Am obosit, spuse Maria cu glas șoptit, de parcă s-ar fi jenat să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pentru a crea, ca și James Cameron în Avatar (2009), o lume feerică. Imaginea balenei care țâșnește asemeni unui aisberg albastru din străfundurile oceanului în întunericul stelar este copleșitoare. Ca și flora din Avatar, nocturnele oceanice sunt adesea covârșitoare, nopți spuzite de stele asemeni unor diamante cu reflexul lor în apă, oceanul luminat de candelabrele unor meduze, pești zburători, insula populată până la refuz cu suricate, o oază marină devenită noaptea, printr-o vrajă rea, un stomac devorator încărcat cu acizi, și
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
bulbucați și-n despicătura nărilor, în plină forță a bărbăției lui, cu șolduri musculoase, pieptul puternic, arcuit ca o platoșă, fumuriu pe spinare și roșcat-alburiu în partea dorsală, din care se contura proeminentă teaca însemnelor lui nobiliare sub moliciunea burții spuzită cu-o ușoară spumă sidefie. Dacă se dovedește adevărată vestea pe care zici că mi-o aduci, îi declară, patetic, Cerboaica, ai de la mine un bolovan de sare! Tudor scoase un muget slab zbârcindu-și nasul cu nările tremurânde, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stătute. frigul sapă în viscere peșteri mari de întuneric, iezere cu pești de pradă, monștri neieșiți din vreme. trupul stă în sine însuși precum cariu-n adormire. nici o mână milostivă nu-mi dă părul de pe frunte, de-atâta nemângâiere sunt copac spuzit de iască. răbufni-voi vreodată din boala aceasta sau, fără să știu, voi muri? uneori așteptarea mă doare, cum doare cerul după apus, alteori, în străluciri translucide, ne văd pe noi, cei de odinioară, aproape perfecți, neliniștite boabe de mercur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
acest țarc singuratic. Era o pădure atât de întunecată încât până și soarele, sătul de ploaie, se preumbla nepăsător iar când sfârșea în cele din urmă în mare, adormea mâhnit și fără nici un chef să sfideze cu discu-i roșu noaptea spuzită cu stele, stele aprinse și fericite în învolburarea lor, prinse laolaltă într-o plasă deasă de insecte luminoase. Nimic nu se clintea în afara pământului însuși care-și schimba decorul în fiecare dimineață. M-am gândit să-i scriu tatei o
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
tăiată în așa fel încât nasturii roșii strălucitori țin loc de stigmate. Apoi mai port metri și metri de mănuși din mătase neagră, strânse pe brațe. Tocurile sunt vertiginos de înalte. În jurul țesutului meu cicatrizat înfășor kilometri de tul negru spuzit de scântei pe care mi l-a dat Brandy, peste strălucitoarea plăcintă de vișine unde mai demult îmi era fața, înfășurat strâns, până când îmi rămân doar ochii afară. E-un look sumbru și morbid. Senzația e că am depășit puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mă interesez de cei doi musafiri ai dumneavoastră. Aș putea spune că e de datoria mea și de aceea mi-am permis, nu?" K.F. aruncă o privire pe fereastră, totul era în regulă, totul era la locul său, dealurile se spuziseră cu verde și albastru, în curînd vor deveni sinilii de la scaieții încîlciți care le cotropiseră. În zadar se străduise Radul Popianu atît de mult să împiedice venirea prințului la Vladia, distrugînd orice teren pe care ar putea ateriza Șerban Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spune că încă te mai bagi să fierbi în cotețul ăla puturos! — Dotările s-au îmbunătățit mult de când nu le-ai mai vazut, îl anunță Adrian. Ce păcat că n-ai timp să mi te alături! Nici gând. Mi se spuzește toată pielea de la sauna. — Mare păcat, zise Adrian. Ți-ar prinde bine. Te-ar ajuta să elimini din organism toată otravă pe care ți-a inoculat-o Fanny Tarrant. — Adrian crede că sauna-i remediul universal al tuturor bolilor, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
moi și tânguitoare; anotimp îmbelșugat; frunzele ruginii cad legănându-se; foșnetul frunzișurilor; peisaj multicolor; fructe parfumate; explozii de culoare; covor ruginiu; frunze arămii desenează-n cer; vreme rece și umedă; frunze foșnitoare; toamnă rodnică; plânge cu lacrimi de ploaie cerul spuzit de stele; vânt tomnatic; vântul geme; val de brumă argintie; val de frunze ruginii; năframă galbenă a toamnei; faldurile piramidei pline de crizanteme; regina mândră în culori; clăi de frunze ruginii; frunze arămii dansează în aer; vânt năvalnic; ploaia cerne
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
paza plajei. Avea nasul mare și roșu de bețiv sovietic, părul lung și deranjat, era desculț și învârtea bastonul deasupra capului ca pe un tomahawk. Era o apariție de-a dreptul înfricoșătoare în contextul plajei curate și aliniate, a cerului spuzit de stele, a mării cenușii și suspinătoare și mai ales a cuștii cu arcuri și pereți de plasă, puternic luminată, în care săreau draci mari și mici în toate direcțiile. Haide! Nu te-au învățat la școală să desenezi? Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
despre un autor adormind brusc, cu mici sforăituri, în timp ce citește din propria-i operă. * Onoarea la oameni, dragul meu, are întotdeauna o latură ridicolă. (Așa că să fim atenți...) * Este divin să stai drept în picioare. (Karin) * Leitmotiv: Cerul de august spuzit de stele privit de pe o uliță de la 2 Mai plină de paiele arse de la o cotiugă la care era înhămat un măgar, căruia copiii în joacă i-au dat foc la paie, și măgarul, ars în întregime, cu răgete înfiorătoare
Maxime și minime by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7685_a_9010]
-
interpretează o partitură la patru mâini, cei doi poeți se armonizează perfect, sonurile lor lirice se află în deplină consonanță: "Acum o sută de ani am ajuns în insula rodos împreună cu/ fernando pessoa/ în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine/ și goi am înfruntat vântul care păzea cetatea/ n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră/ a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri// (...)// au fost dimineți când pescuiam de-a lungul malului/ în vârșă peștii
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
Întunericul nopții așteptându-ne să ne apropiem de luminile Întrezărite. Dar parcă stăteam pe loc. Zarea luminată, rămânea tot atât de Îndepărtată ca și până atunci. Mă așteptam să văd fulgere, dar nimic. Mă așteptam să apară nori, care să acopere cerul spuzit de stele, dar nimic. Totul părea cuprins de o ciudată Încremenire. Zarea luminată era singurul semn, că undeva În spațiu era viață, sau cel puțin așa credeam. - Am obosit, spuse Maria cu glas șoptit, de parcă s-ar fi jenat să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > TĂCEREA MERILOR Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub verdele spuzit de sărbătoare, cu ochii plini de roua primăverii, îngrop pocalul sub căderi de soare, să nu mai plângă niciodată merii! Cu pași de promoroacă ning copacii, cerșind veciei clipe de-nchinare, poștași grăbiți își umplu-n fugă sacii, cărând țărâna trupului
TĂCEREA MERILOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384674_a_386003]
-
nopții de munte începea să pună stăpânire pe oraș. Se aflau pe o stradă cu trotuare largi, străjuită de stâlpi cu felinare din fier forjat. Luna, aflată în ultimul pătrar, abia răsărise de după munți și lumina slab pe cerul senin, spuzit de stele. Începuse să adie o boare de vânt, care o făcu pe Ileana să se zgribulească ușor. Mi se pare mie sau suntem pe malul unui lac? întrebă Cristi, privind în întunericul de dincolo de zona luminată. În stânga lor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum. De când se știa el nu fuseseră atacați niciodată în taberele pe care le ridicaseră în munți. Mai degrabă avuseseră conflicte în zonele populate decât în pustietățile de acolo. Se lăsă să alunece pe spate și privi la cerul întunecat, spuzit de stele. Trăgea absent din țigară suflând fumul în sus. În jurul lunii se formase un halo care o încingea cu un inel luminos. Gândul îl purtă iarăși la fiul său. Se întreba dacă și el se află undeva pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
repeziciune de necrezut, ceața se retrăgea strângându-se într-o formă aproape rotundă. Era din nou adunată în fața stâncii unde se deschi dea intrarea în mină. Luna ieșise de după munte, scăldând poiana într-o lumină lăptoasă. O puzderie de stele spuzea cerul negru de deasupra. Urechile care începuseră să-i țiuie de atâta liniște, percepură cu ușurare sunetul apei ce curgea la vale. Greierii încă nu-și reluaseră concertul nocturn însă Cristian simțea că revine în lumea reală. Calistrat îl ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
simțiri, trecuse un ceas, poate două, ori numai o bătaie din pleoape. Era un nonsens, însă timpul nu mai exista, știa asta cu certitudine. Întins pe spate, plutea într-un ocean de liniște, netulburat de nimic. Deasupra, era nemărginirea cerului spuzit de stele. Ochii îi avea închiși însă putea vedea fără nici o opreliște prin pielița pleoapelor. Ori poate nu? Nici nu era nevoie să întoarcă capul pentru a ști ce se află în jurul său. Simțea cum se ridică tot mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mătușe - Gunoiul tras în conuri, lagăr scris, Adeverire zilei - prin cenușe. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise militar În litere ca turnul țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineața ierbii înmuiate. Spălări împrăștiate! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți De dreaptă ziua-aceasta suitoare. - Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Șvabii verzi, țipate în castele. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună Cuvânt adormiților e, Din roua caratelor sună Geros
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
constituie liantul ce unește și identifică destinele eroilor cărții, alter-egouri ale autorului. Regăsim astfel fiorii adolescentini învăluiți în visul ce răzbate cele mai grele opreliști: „La un moment dat, pe drumul dintre două sate s-a oprit. A privit cerul spuzit de stele. A căutat cu privirea steaua lor ... Maria, mă gândesc la tine ... Simți acest fapt?... Departe se auzea urletul lupilor” (p. 38.) Altădată ființa duală își caută sinele în atingeri miraculoase, într-un ritual păgân, când, răzvrătită, senzualitatea se
CRONICĂ LA „INELUL DE IARBĂ” DE AL FLORIN ŢENE de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364176_a_365505]