47 matches
-
ca efect, insuportabile atunci cînd intri în contact cu ele. Șabloane care se strecoară parșiv în creierii copiilor, cu care lupți greu, care îi îndeamnă la mimetism și nu la inovație, la maimuțăreli ieftine, la facile tipare de gîndire, la stîlcirea limbii române, la o lălăială în rostire care deformează vocalele și înghite consoanele, la previzibile rezolvări. Am fost într-o duminică dimineață la Teatrul Creangă. Așa mă duc de cele mai multe ori pentru că atunci nu sînt aduși copii cu grădinițele, cu
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
actuale ale limbii culte, revenind asupra unor procese de adaptare grafică, fonetică și morfologică anticipate de ediția anterioară, dar care n-au fost confirmate de evoluția limbii. Româna cultă actuală evită "românizarea" grafică: aceasta pare un semn de incultură, de stâlcire a cuvintelor, preferîndu-se conservarea grafiei etimologice. În conformitate cu aceste tendințe bine reprezentate statistic, DOOM-2 admite reîntoarcerea la scrierea etimologică acolo unde adaptarea din ediția precedentă nu s-a impus, în cuvinte ca motto, parking, skating, penalty (în vechiul DOOM se recomandau
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
Dumitru Pop zis Tincu, născut în 1955. Cum toți acești talentați și originali artiști populari erau departe de a fi cultivați (folosind un palid eufemism!) nu este de mirare apariția unor variante în scriere (doctor/doftor, sărvi/servi), anacoluturi numeroase, "stîlcirea" unor neologisme (a căpsa, bacalariat, servici - formă care, regretabil, apare și astăzi în vorbirea unora dintre intelectualii noștri...). Dar ceea ce interesează mai mult în epitafe este că prin "povestea" la prima persoană, dar transmisă printr-o "străină gură", a vieților
Prima ediție a epitafelor de la Săpînța by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/17309_a_18634]
-
efemeritate a comunicării gazetărești a rămas totuși destul de puternică pentru a justifica diversele neglijente. Dacă cineva cunoaște dinainte anumite nume de persoane sau de localități străine, sau dacă are ideea să verifice pedant exactitatea reproducerii lor, riscă să descopere varii stîlciri, ciudate și chiar comice. Experiență lecturii unor articole din presa străină despre evenimentele românești i-ar putea convinge pe mulți că exactitatea filologica nu e chiar o trăsătură caracteristică a scriiturii jurnalistice contemporane. Recentele evenimente minerești au avut de pildă
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
însă că "hlizirea" aceasta, extinsă dinspre proză la poezie și chiar la critică, e o formă de bășcălie textuală limitînd artisticul la sfera epidermică, la reacțiile în lanț ale bunei dispoziții, care include printre componentele ei nevoia de maculare și stîlcire". Din acest unghi al expresivității ludice, Cornel Regman are, în raport cu junii literatori din prezent (cu �hliziții"!), o poziție asemănătoare cu cea a lui Geo Dumitrescu față de Marin Sorescu și de aceiași barzi ai �generației '80".
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
nr. 18, 1861) - sau (că la Chiriță lui Alecsandri), transpunerile în franceză ale unor expresii și construcții idiomatice: "coupe des feuilles aux chiens" (taie frunză cîinilor), "du bois de chien" (lemn cîinesc) etc. în primii ani de apariție a revistei, stîlcirea francezei e totuși aproape absența - dovedindu-se și în acest fel semnificația politică a alegerilor operate de umorul lingvistic.
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
română, datorită atenției din ce în ce mai reduse care i se dă, dar și datorită folosirii ei greșite, la orice fel de nivel. ,, Aproape 40 de intervenții din cadrul acestui colocviu științific s-au constituit în adevărate avertismente privind nerespectarea normelor lingvistice, degradarea, siluirea, stâlcirea limbii’’ (Florea Firan, Limba română și mass-media, p. 3). Cu farmecul expozeurilor verbale sau așternute pe hârtie, cu vehemența-i binecunoscută din ultimii 45 de ani în care a scris aproape în continuu, cu experiența universitară a 15 ani de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93674_a_94966]
-
trebuie să se cheme o crâșmă bar, sau Café-bar În loc de cafenea. Nu mai spun de multe alte firmulițe cu denumiri care-ți stâlcesc limba. Asta nu este Îmbogățire a limbii prin neologisme de orice origine ar fi ele, ci este stâlcirea ei de către pătura de ciocoi noi, snoabă și semidoctă. Și În apărarea acestei pături și a acestei atitudini v-ați ridicat dumneavoastră poalele, domnule Nistorescu. No comment! Fiți sigur că n-o să primesc amendă de la domnul Pruteanu pentru asta. De ce
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Tudorel Urian În pofida amenințărilor și amenzilor venite de la Consiliul Național al Audiovizualului, procesul de stâlcire a limbii române prin intermediul mass-media continuă cu frenezie. Nu este seară lăsată de la Dumnezeu în care, mânuind telecomanda televizorului, să nu dai peste veșnicii Gigi Becali, Vasile Turcu, Dumitru Dragomir, Nae Manea, Silviu Prigoană, Adriana Bahmuțeanu, Irinel Columbeanu, George Copos
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
numele ei ciudat, care nu pare să se potrivească rostirii graiului local, dispărut Între timp. Scriind despre sectele musulmane din arhipelagul de est În Revue des Études Islamiques, apărută Înaintea războiului, un savant francez, Gaston Bosquet, sugerează că ar fi stâlcirea expresiei „pieds d’or“, aluzie la fascinația resimțită de călătorii apuseni la gândul că ar putea călca pe aur și la vederea Încălțărilor de pânză țesută cu fir de aur purtate de cei de spiță regală În secolul al șaptesprezecelea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care se construiește o idee, cum se argumentează, ce tip de asocieri se alătură. Cu cît limba este mai săracă, cu atît fondul ideii este mai primitiv. La noi, alarma este pe ambele planuri: și limbaj sărac, greoi, inexpresiv, și stîlcirea limbii în absolut toate planurile gramaticale, de topică, de frazare. Desconsiderarea față de valoarea limbii, a normelor, a cuvîntului conduce, încet, dar sigur, la prăbușirea unei societăți. Asta mi se pare că l-a determinat pe Dabija să purceadă la a
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
unor categorii contemporane asupra unui univers care nu le rabdă defel ingerința. Iată de ce speculațiile făcute în marginea grecilor nu reușesc decît să le altereze spiritul, caz în care a-i comenta e totuna cu a le deforma pînă la stîlcire matricea. Cînd și-a scris cartea Viața de toate zilele în Grecia secolului lui Pericle, Robert Flacelière a știut prea bine prin cîte schingiuiri interpretative a trecut antichitatea greacă, de aici intenția pe care o declară de la început: să evite
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
imitative e că s-au chinuit la propriu din dorința de a se instrui, străbătînd bibliografii dificile, cu tomuri de indigestă stofă filologică, pentru ca, în final, la capătul ordalițiului de formare, să dea naștere unor texte care denotă o stupefiantă stîlcire: o mutilare definitivă care se recunoaște prin încăpățînarea cu care fac ostentație de expresii fastuoase, grele cît ghiuleaua de vanitate pe care și-o atîrnă singuri de gît. Și al doilea lucru dureros stă în neputința de a intui impresia
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
să fie mai degrabă obiectul ridiculizării vehemente decât cauza unui căscat plictisit.” Deși aflați la aceeași masă, Poetul și Revoluționarul își păstrează identitățile distincte. La oricâte compromisuri va fi împins, Poetul rămâne poet - de fapt, Măscărici, pentru că spectacolele Dada erau stâlciri ale unor forme artistice deja existente. Și oricâte mutări pe tabla de șah, oricâte volute prin textele lui Marx, oricâte mișcări practice abile va flutura sub ochii fanatizați ai adepților, Lenin rămâne ce-a fost întotdeauna: „un ideolog ucigaș în
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
or fi fost niște abuzuri ale unor ziare, se întâmplă. Dar, vorba aceea, nu arunci, odată cu apa din albie, și copilul spălat... Ca scriitor, nu pot să-mi explic abuzurile financiare, sofisticate, ascunse, sub legi. Pot înțelege, perfect, abuzul, răul, stâlcirea limbii române... Ca un reflex al degradării fizice, materiale. E un alt soi de jaf. O altă tâlhărie. Dar limba în care ne dăm bună ziua și în care ne arătăm iubirea noastră, speranța noastră, dorința noastră, credința noastră în dreptatea
Alt soi de tâlhărie - reluare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11119_a_12444]
-
contra-revoluționarii nu puteau face mare lucru, drept pentru care - printre altele - au ales discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticoid, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați în registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rar, excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag în premianții zilei cu salve de cerneală, în efortul de a-i despuia de aparențe. Nu întîmplător, deși
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
în loc de „r” sau „mâncând” câte un sunet: „...nu tău aici, vleau cu tine...” „Titina, a venit gonoiul..”. „Latele, latele, du-te și adu țicla cu lațe...” „- Hai să ne jucăm, ială vine mama...” „- Rămân aici sângălă?” Dar nu numai prin „stâlcirea” cuvintelor ci și prin curiozitatea manifestată în diverse împrejurări și repetarea unor replici ale „maturilor” nepoțica încerca să poarte discuții „seriose” că oamenii mari. „-Tu ai mama? - Nu. - De ce? - A murit! - De ce? - - Era bătrână. Catinca rămâne gânditoare și frământa, în
LA VÂRSTA COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349417_a_350746]
-
se spune că pornind de la numele dat de indienii localnici, spaniolii ar fi tradus expresia indiană prin „Coroana văii”, iar în altă variantă prin „Cheia văii”. Însă, în limba spaniolă, cuvântul „Pasadena” nu are vreun înțeles, probabil că este o stâlcire a nu-melui indigen. Oricum, orașul a devenit celebru și numele său a fost dat și altor orașe din SUA, câte unul în statele federale Maryland și Texas. În statele federale California și Florida există South Pa-sadena (Pasadena de Sud), iar
LA CALTECH, CU „NEMATERIA” PRINTRE FIZICIENI de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365749_a_367078]
-
volum. „Ceaușescu, ultimul stalinist” se încheie cu o serie de „morți suspecte”, sinucideri misterioase, defenestrări, accidente aviatice sau feroviare care se citesc precum o povestire detectivă. Ultimul capitol, scris în fraze sugestive, mustoase, colorate, e dedicat discursului politic agramat și stâlcirii limbii în sforăitoarele și omniprezentele cuvântări din timpul domniei celui care a distrus țara și poporul român, fizic și psihic. Am parcurs cu interes maxim această carte care trebuia scrisă, era așteptată și cu siguranță va fi citită cu sufletul
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
cameră extraistorică și atempolală“. Camera era ținută în mare secret, nu știa de ea nici familia Ioanei, nici prietenii. Aceasta îi amintește de o altă cameră, tot de hotel, în care, copil fiiind, intra pe furiș. Numită atunci, poate prin stâlcirea unui alt cuvânt, Sambô, acea cameră fusese pentru el și avea să rămână Shambala. Căci, relatează Viziru, „în Sambô simțeam că nu mai trăiesc așa cum trăisem până atunci; trăiam altfel, într-o continuă, inexplicabilă fericire (...). Mai târziu, amintindu-mi de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
invocatul diletantism, la pomenitul catalog al pomenitei expoziții jubiliare. Diletantismul e nota dominantă a acestei redactări festiviste: inconsecvență în păstrarea parității datelor personale ale artiștilor expozanți, neglijențe inadmisibile în materie de curriculum, inversări de date personale și de imagini reproduse, stîlciri de nume (și prenume); unele din aceste hibe, referitoare la ieșeni (plecate, desigur, din banca de date a filialei). Păcat! Pentru că cei aproape 700 de expozanți din întreaga țară de la maeștri la debutanți indicativul actual al artei românești, meritau alt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stilistic, nu lipsit de savoare ludică, rezultă de pe urma lansării de enunțuri prin analogie cu anumite sintagme frecvente: „cu iarba pe iarbă călcând”, „ninge cu voce tare”, „timpul probabil de ieri”. Prin întrebuințarea unor termeni și citate în context impropriu, prin stâlcirea unor vocabule, prin alăturarea de cuvinte cu valori semantice total diferite se obțin efecte de umor livresc: „plimbându-mi eonul/ cu vagonul Lits/ dar și cu bou-vagonul”, „Prin asta ești celebră în Orient/ Expres și în general în toate gările
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
nouă serie. Ușurința la scris a redactorului și-a găsit un bun câmp de acțiune în P. Se critică hotărârile administrației, se parodiază discuțiile din Cameră sau stilul gazetarilor adverși. Umorul, cam greoi, rezultă mai ales din calambururi și din stâlcirea numelor proprii, dar se apelează și la caricaturizarea excesivă, cu referiri la defectele fizice, reale sau imaginare, ale celor vizați. Cronici, glume, varietăți umoristice, un „consiliu al mandarinilor” (acest gen de satiră va fi desăvârșit de B. P. Hasdeu), relatări
PACALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
personajului. Pe Farfuridi îl caracterizează ticul verbal „fix”. El poate spune în virtutea inerției, „Zece trecute fix”, „douăsprezece trecute fix” și chiar „1821 fix” . Caragiale are un dar unic de a dezvolta comicul de limbaj în comedii prin folosirea automatismelor verbale, stâlcirea cuvintelor sau folosirea lor inadecvată, prin imitarea celor mai diverse stiluri. Între ele personajele se adresează cu formule diferite în funcție de relațiile pe care le stabilesc, de tipul pe care-l reprezintă, de pretenția lor: „ soro”, „domnule”, „bobocule”, „onorabile”, „stimabile”, „moftologule
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
morala religiei, de cugetul curat și au alunecat în cea mai mizeră apucătură omenească - minciuna, defăimarea, trădarea aproapelui și în final inventarea unor vini imaginare, numai și numai pentru ca plicul cu bani să curgă în continuare. A avut loc o stâlcire a sufletului omenesc, fenomen generat de însuși sistemul care-l favoriza și cultiva. Așa s-au născut informatorii, supraveghetori neîntrerupți ai românului devenit din om, din concetățean - „obiectiv”. Cum funcționa odiosul mecanism, este ilustrat în această carte cu însuși armele
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]