11 matches
-
să pâlpâie lumina cea dulce a untdelemnului dragostei față de aproapele. Când s-au așezat buștenii croiți pentru biserica aceasta de lemn, unică în multe privințe, în toată salba din munții împrejurimilor? Foamea și setea după Cuvânt au fost și sunt ’stâmpărate și ostoite” la bisericuța de lemn de la șosea” nu o dată, ci mereu și mereu, Cuvântul țâșnind din Izvorul Vieții, proaspăt și bun de băut; familia creștină fiind prin definiție, reflectare a iubirii intratrinitare dintre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Biserica
PREOTUL DORIN PLOSCARU. CLĂDITOR DE TEMELII ŞI METAFORE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Preotul_dorin_ploscaru_cladi_aurel_v_zgheran_1382447923.html [Corola-blog/BlogPost/352496_a_353825]
-
fata scosese în bătătură o masă mică pe care mămăliga răsturnată și-mpodobită cu ață de tăiat se-nvecina cu două blide. Dintr-unul te ademenea mirosul peștelui fript scufundat în moare usturoiată, din celălalt te pofteau la masă ardei copți stâmpărați în oțet slăbit cu apă. Așezați pe câte-o buturugă, mâncară pe-ndelete. Drept e, ea cam fără tragere de inimă, el cu mare poftă. Chiar se mustră pe tăcute pentru nesațul ăsta! Ce-avea? Că doar nu era masa din
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1444544241.html [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
care cu ce aveau de mâncare În acea zi În casă: tăvi și oale cu ghiveci, cu varză, cu tocană sau cu ciorbă, atunci smulse de pe plită, fripturi de pasăre cu legume și cu ardei de-ți lua gura foc, stâmpărată repede din ploștile cu vinul care nu lipsea din nici o casă, căci fiecare Își avea peticul lui de vie și de grădină cu zarzavat, Într-o cultură a pământului din cele mai intensive ce am văzut vreodată, prin utilizarea pământului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Istrati și multor alți membri ai Ligii. Pe de altă parte îl delegă pe Ion, servitorul său ca însoțitor spre a-i arăta, dar mai ales a vizita redacțiile ziarelor de atunci, Ateneul și muzeele din capitală. Cu sufletul oarecum stâmpărat, dar stăpânit de adânci sentimente contradictorii și tot odată patriotice, Badea Cârțan se întoarce iar la turma sa. III Originea aleasă a neamului nostru pe care Badea Cârțan o descoperă în adevărurile istorice și în cele explicate lui de profesorul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
anarhie. Acest sistem creează o armată de muritori de foame, capabili de orice descreierare, când cred că prin aceasta se va stâmpăra apetitul lor și apți pentru actele cele mai de rând și mai înjositoare, îndată ce foamea le-a fost stâmpărată. O națiune de vânători de funcții e cea mai înjosită din toate națiunile; nu există umilire în lume pe care să nu fie 'n stare s-o suporte. (De l'avenir politique de l'angleterre ) [6 iulie 1882] ["DACĂ ÎN TIMPUL
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
spiritul de partid și de anarhie. Acest sistem crează o oștire de muritori de foame, capabil[i] de orice nebunie când cred că prin aceasta se stâmpără apetitul lor și buni de cele mai ordinare lucruri îndată ce foamea a fost stâmpărată. O națiune de vânători de funcții e cea mai înjosită din toate 320 r națiunile; nu există umilire în lume pe care să nu fie capabilă s-o suporte (... ). ["SOCIOLOGIA... "] 2264 Sociologia e între toate științele unica care atinge interesele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
picior, m-am înaripat totuși de frenezia unor prieteni sau cunoscuți, ba chiar a unor oameni pe care i-am văzut prin ziare sau la televizor explodând de fericire. Dar azi-noapte m-am gândit mult la Hadrian, cu un freamăt stâmpărat, cu un fel de melancolie blândă. Oare de ce? Poate pentru că seara am reluat un manuscris la care lucrez și, pe ultima sută de metri, am vrut să strecor povestea unui basorelief cu amazoane și cohorte dionisiace, așa cum l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
ieșit din comun în cele șapte zile de turism auto-moto și per pedes. Doar un bine copleșitor, stârnit de o curiozitate ghidușă, ca-n copilărie, de pofta aventurii, ca-n tinerețe, de o bucurie ițită din orice fleac, dar cumva stâmpărată, ca la maturitate, de o melancolie blândă, ca acum. În fond, ne-am gândit în timp ce coboram o culme din munții Orăștiei, drumul nostru de-o săptămână, cu descoperirile și micile lui întâmplări, cu momentele de curaj nebunesc, cu ezitările și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
greu. Pe de-o parte, „marii seniori” ai anilor ’20, de la Etienne de Beaumont la Charles de Noailles, care dau Parisului un aer de „lionerie romantică”, făcând să renască spiritul lui Gautier sau Baudelaire. Pe de alta, dandy-i mai stâmpărați, care trăiesc neoclasicitatea ca pe un retour du refoulé, și, În fine, contestatarii anticipați de duhul avangardei, În sânul cărora se detașează două tendințe, dacă ar fi să Îi dăm dreptate Marylènei Delbourg-Delphis: „În transformarea brutală a peisajului ideologic apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o întâlnim și în ceremonialul de trecere. Aici, cosmicul devine o metaforă a umanului, metamorfoza fiind posibilă în urma facerii și desfacerii legăturilor ritualice: "A nostru tânăr împărat / Fiind foarte însetat / La un izvor s-a aplecat / Și setea și-a `stâmpărat.../ Dar când s-a sculat în picioare / A zărit lângă o floare / O urmă de căprioară, / Ce s-a prefăcut în floare, / Ruptă din soare / Și crește într-o grădină, / În astă țară străină.../ Și ne-a zis: / Pe cai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mari, de soare... / Doar din frunza cafenie / Putrezită-n umbra rară, / Iese-un pui de păpădie / Să mai vadă ce-i pe-afară." (Otilia Cazimir, A-nflorit o păpădie) (c) " Într-o zi de vară, când razele soarelui erau mai stâmpărate, cele trei surori se duseră să culeagă căpșune în marginea codrilor. Pe când ele culegeau căpșunele, îndată se aude un șir de tropote, ca și când ar veni și s-ar apropia o ceată de călăreți." (Ioan Slavici, Doi feți cu stea în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]