1,294 matches
-
dată, romanul românesc se afla într-o stare embrionară. Prima încercare de roman românesc, Elvira sau amorul făr^ de sfârșit, din 1845, care poartă pe foaia de titlu mențiunea ,romans compus de D.F.B.", este mai mult o localizare, o adaptare stângace a unui roman străin rămas neidentificat până acum. O a doua tentativă, romanul istoric Radu al VII-lea de la Afumați, tot din 1845, este ,tradus de S. Andronic", cum se precizează în subtitlul lui, după un presupus manuscris original al
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
portretului încărcat de dragoste și prețuire: , Și când închei aceste rânduri îmi apare din nou figura ta chinuită, biet profesor din școalele noastre sărace. Te văd din nou în căsuța ta săracă, sărac de bani și de cărți, un cărturar stângaci ai cărui ochi se luminează de scânteile focului sacru, ș...ț Și totuși, pe tine te fericesc eu, fiindcă din viața ta trudită se desface cel mai frumos ideal, singurul care poate călăuzi orice societate omenească: ai fost om de
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
multe de pe site-uri din Republica Moldova: ,studenții moldoveni iubesc să copie" (ase.md); , Domnul Arkadie nu iubește să fie în postura de profesor" (cnti.moldnet.md) etc. Cel mai probabil e ca aceste construcții să provină din calchiere, în traduceri stîngace din limbile romanice (verbele care continuă latinescul amare, de exemplu fr. aimer, au și sensul ,a plăcea", construindu-se cu un alt verb la infinitiv) și în ultima vreme, desigur, din engleză (copiindu-se construcțiile verbului love). Antonimul a urî
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
poate și invers?... Dragoș. Mai mediază și tu comentariile. Sau...e ok și cu imagini că cele la care face referire Cristian? Practică m-a învățat că se poate și invers. Am închiriat ieri o bitzikla de la cicloteque, și cam stângace având în vedere că n-am mai stat pe bicicletă de vreo 2 ani, am plecat cu cricul lăsat. Într-o vreme niște puști au început să strige după mine...alo, alo aveți cricul lăsat...am ignorat și nici n-
Noile ad-uri Cicloteque by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82828_a_84153]
-
vor fi iertat și tot te vor dori pentru că te simt că pe copilul lor, ca pe fratele niciodată avut, ca pe amantul, iubitul și tatăl lor... Femeile care te-ar certă blajin și care apoi te-ar ierta pentru stângacii , femeile care te-ar iubi și ele mai presus de viața lor...care te-ar iubi, pur și simplu! îmi face impresia că vorbești din amintirile/povestirile altora ...altfel ai fi știut că o femeie nu poate fi doar una
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82849_a_84174]
-
cititorului. Doar că stilul Feliciei Mihali e cu totul opus romanțării și astfel se naște un hibrid literar, o istorie romanțată care își devorează prin felul în care e scrisă premiza. Pentru că amănuntele sînt mai degrabă întîmplătoare și reconstrucția pare stîngace, nu e nimic pitoresc în aceste cetăți rivale înșirate de-a lungul unui rîu. Numele personajelor sînt ciudate și se amestecă între ele, viața nu are nimic strălucitor pentru că e vorba de o civilizație abia ieșită din grotă, în care
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
m-a cucerit și-am intrat/ într-un timp condensat ca un spîrnel rotindu-se/ biciuit de vocea mamei" (Soare strivit pe zid). Compromisă prin uzanța festivă, viziunea lumii se împrospătează grație unei percepții "depoetizate", adică deparazitate de convenții, aparent stîngace, aparent infantilă, contabilizare a vieții "la scara unu pe unu". Suprarealismul virează spre postura naivistă: În dimineața asta/ prin zgomote de tramvai vocile unor copii/ îmi aduc aminte viața mea pe sponci/ tîrîitul de la o zi la alta cu oarbe
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
aceea să găsească zahăr pentru mine nu știu. În schimb, am învățat să citesc foarte devreme, pe la vârsta de cinci ani, în general după ziare. Îmi plăceau îndeosebi caricaturile, pe care le redesenam și apoi citeam legendele însoțitoare. Lunganul și stângaciul unchi Sam, cu pantaloni în dungi, cu joben și bărbuță ascuțită, împreună cu grăsanul John Bull, în cizmulițe și cu frac, erau atunci în permanență în paginile ziarelor. Câte nu se mai întâmplau cu ei! Ba cădeau în băltoacă, ba niște
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
nemediatizate. Așa că, dl Cornea avea oarecare dreptate. În cronica sa literară, de acum obișnuită, dl Mircea Iorgulescu socotește că precizarea din Jurnalul dnei Monica Lovinescu referitoare la adresa acestuia - "paginile de față sînt scrise despre și pentru alții" - ar denota o "stîngace raportare polemică la prezent și (s-ar referi de fapt - nota Cronicarului) la publicarea, nu la scrierea paginilor Jurnalului". E adevărat că "nimeni nu prevedea atunci (între 1981 și 1984 - nota Cronicarului) căderea regimului comunist în mai puțin de un
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14394_a_15719]
-
ceea ce i-a adus reproșuri stilistice poate deveni argument pentru reevaluare și interes. Istoria preafericiților împărați otomani era considerată de Iorga (în Istoria literaturii românești) neomogenă, rău scrisă, supărătoare prin limbajul macaronic: "forma apare săracă, de o simplicitate insuficientă și stîngace, limba e de o împestrițătură de decadență". Și autorii Istoriei limbii române literare (Al. Rosetti, B. Cazacu, L. Onu) preluau această opinie ("expunerea e făcută într-un stil greoi"; "construcția frazei este artificială, iar vocabularul abundă în elemente turcești și
Între devlet și europei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14061_a_15386]
-
pare că acest dar al rugozității literare îl au de regulă numai scriitorii grei de substanță... Conștient de paradox, marele sud-american adaogă, precaut: "Nu voiesc să încurajez neglijențele de limbaj și nici nu cred în vreo virtute mistică a frazei stângace și a epitetului vulgar. Afirm, doar, că voluntara omisiune a acestor două sau trei desfătări - divertismentele oculare produse de metaforă, cele auditive produse de ritm, ca și surpriza interjecției sau a hiperbatonului - ne dovedește, de obicei, că pasiunea temei tratate
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
plînge/ sînt un șam răsfățat/ mă gudur la picioarele patronului/ îi pun la loc bătăturile/ el mă bate pe umăr/ e destul pentru azi/ schimbă-te-mi zice/ du-te la joaca" (șam pune la loc bătăturile patronului). Acest ins stîngaci, neadaptabil, cu frustrări și angoase parcă tocite de îndelunga lor prezenta în conștiința, ajungînd parcă a se sfii și de suferințele ce nu-l ocolesc, arborează o etică glumeața ce semnalizează o apropiere nu numai de real, ci și de
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
de pe acoperiș în a opta ei viață și mânjește puhav pereții paharului obosit. Câte n-a văzut săracul la viața lui. La cele opt vieți ale lui, de fapt." în schimb autorul păcătuiește prin niște clișee lingvistice, comparații banale și stângace de școlar timid care trebuie încurajat, dar care avem nădejdea că se vor curăța în textele viitoare. Radu Preda are talent la chestiile mai profunde, care trec de reportaj sau epic pur și simplu, fără însă a simboliza excesiv și
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
exemplele citate e vorba doar de erori de dactilografiere (de "tastare"), punerea lor în circulație prin texte care încurajează copierea și absența verificării e la fel de gravă. Merită amintite, oricum, și formulările cele mai comice, în care o întorsătură de frază stîngace sau prost înțeleasă devine o veritabilă parodie involuntară a dogmelor subiectului tratat: "De aici facem afirmația pertinentă ce aparține numai poporului nostru și anume: Noi ne-am născut creștini", nu am fost ca alte popoare."; "în secolul al VII-lea
Iarăși despre referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15222_a_16547]
-
în turul doi al prezidențialelor din Franța pe extremistul Le Pen. Chiar dacă nu se îndoia nimeni de victoria lui Chirac, prin proporțiile scorului de la urne "Franța a dovedit lumii întregi că n-a uitat că e Franța". În această formulă stângace apărută în presa de săptămâna trecută, recunoaștem o francofilie de o neîndoielnică sinceritate a ziariștilor români, mai credibilă decît toată așa-zisa noastră francofonie și decît declarațiile sforăitoare ale politicienilor. Cu această ocazie alegătorul francez, strivitor majoritar, le-a dat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
realiste. Acele reviste interzise ar părea astăzi de o inocență angelică. De-abia se putea distinge un picior sau un sân, că dorința era ațâțată și confidențele se porneau. Totala separare a bărbaților de femei făcea mai arzătoare impulsurile noastre stângace. Chiar și acum, când îmi vin în minte primele mele emoții sexuale, mi se pare că simt miros de pânzeturi. La San Sebastian, când aveam treisprezece sau paisprezece ani, cabinele de baie ne ofereau un alt mijloc de informație. Cabinele
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
că poemul cu pricina este unic în creația meivănesciană! Nicăieri altundeva nu mai întâlnesc această structură de berceuse (cât de vast e leagănul elefantului!), versul de numai opt-nouă silabe și chiar șăgălnicia unui soi de refren bazat pe formula voit stângace „orișicâtuși de puțin”. În ansamblul ei, fără a fi trufașă, poezia meivănescului nu ține să placă - este ultima preocupare a autorului în grandioasa lui rostire de sine, cu excepția fermecătoare a acestui Cântec de adormit elefantul. Care, în rest, nu scade
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
puteai mînca doar la „Musuret”, la „Dobrogean” ori la pensiuni mai mult clujene; de atunci cîrciumile s-au făcut miriadă, de la „Tina” din colțul nordic al plajei doimaiote, pînă la „Expiratul” capului sudic al Vamei; s-au alungit digurile, pătrunzînd stîngace în mare ca poduri orfane, ca dinți din coajă de pepene ce-s; în loc să crească, plajele s-au îngustat, refuzînd degeaba grefa digurilor. Șantierul de la Mangalia a crescut la dimensiuni sud-coreene și culori suedeze; unele femei din sat lucrează acolo
Vama dintre doi mai by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/13587_a_14912]
-
devin vizibili decît atunci cînd traducerea e de tot proastă și deranjează la lectură. Din păcate, apar și multe traduceri de acest fel, chiar la edituri de prestigiu. Cronicarul știe din experiență cît de greu e să "repari" un text stîngaci și plin de erori; mai simplu ar fi să-l rescrii cap-coadă. Și sînt redactori "maniaci" care chiar o fac, anonim și gratis, confruntînd cu originalul, restabilind sensurile, topica și marca stilistică, dar ei aparțin "școlii vechi", care mai avea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
contraria. Am reținut cîteva opinii ale scriitorului asupra unor opere și autori care numai rareori au parte de rezerve, opinii care, incontestabil, dau de gîndit: "Seara, emisiune cu Simion, Sorescu și cîțiva universitari despre alegeri. Sorescu om politic ce absurditate Stîngaci, strivit de inhibiții, șters, face figură lamentabilă". Ca și: "Citesc «Jurnalul» lui Mircea Zaciu. Lectură agreabilă. Maestrul scrie «bine» ( romancier ratat). Pasaje plicticoase ( atît de desele descinderi în Capitală), intercalări filosofarde, citate abundente din autori străini. Mă întreb: de ce și-
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
Ușa s-a închis și noi tot mai râdeam. Apoi Marcos m-a privit, mi-a zâmbit și s-a repezit la mine. Ce bine, mi-am spus, ce bine, în timp ce ne sărutam, ne mângâiam și ne dezbrăcam cu gesturi stângace, ineficiente și încurcate din cauza amețelii produse de drog, totul avansa încet, pluteam, aveam capul plin de fum și ne încurcam în mâneci, nasturi și fermoare, dar n-avea importanță, îmi plăcea atât de mult să mă sărut cu Marcos, să
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
când, într-o situație comparabilă, altcineva este absolvit de vină pe baza simplelor noastre deducții, observații și analize. Mânat de cele mai bune intenții, memorialistul gafează uneori cu seninătate. Dorind să se pronunțe împotriva antisemitismului, are o formulare cel puțin stângace: "Eu cred că în prietenia cu mine, evreii nu au simțit un efort sau o degajare impusă, în orice caz eu am încercat să nu simtă nici ei, nici eu că suntem diferiți - oare suntem?" (p. 298). Ce nevoie era
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
similar cu tabloul lui Gauguin "De unde venim? Cine suntem? Încotro ne îndreptăm?" pictat cu un an mai devreme. Un personaj cu ochii pierduți - pictorul? - dansează cu o femeie îmbrăcată în roșu. Privirile nu li se întâlnesc. Corpurile păstrează o distanță stângace. De o parte și de alta a cuplului e aceeași femeie, cu părul auriu. In stânga, într-o rochie albă, zâmbește plină de speranță. În dreapta, în negru, ea este întruparea dezamăgirii. Alături de selecții din Friza vieții, a doua sală a
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
pe una din străzile de la periferie băieții de cartier își pasau unul altuia chiștoacele amare de țigări și mă urmăreau cu privirea aia însetată de poezie cu pupila mărită de drog mergeau în spatele meu imitându-mi pasul de mare pasăre stângace pe uscat după nesfârșitele-i valuri de libertate în larg, deasupra mării mă urmăreau cu pasul sacadat râzând în hohote și totuși eu îi iubeam erau frații mei tristețea lor era și a mea ei erau mai autentici ca mine
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
sau o mișcare lentă o adiere de vînt abia perceptibilă care se desface de tîmpla ta oarecum de la sine cum un timbru de pe un plic vechi însă odată făcute toate mișcările rămîn în făptura ta aidoma oaselor. Poetică Palidă resignată stîngace de-acum Ființa mărturisește ceea ce n-a putut fi Lumea înciudat crispat congestionat Cuvîntul mărturisește ceea ce n-a putut fi el însuși. Frigul perpendicular Frigul perpendicular pe propria sa încremenire aerul frecat de zgomot se-aprinde cum un chibrit un
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]