1,760 matches
-
obicei, dar când ajunse acolo, colegele o întâmpinară costumate. Odată pe an, tuturor angajaților li se dădea voie să vină la serviciu îmbrăcați cât mai caraghios. Era permis, dar de ce Andreea, pentru întâia oară simțea privirile curioase îndreptate spre ea, stânjenind-o? Se uită la Bianca și zâmbi. „Hm, ce școlăriță drăguță!” Apoi, Elena cea în costum de iepuraș. Jutta, Bernandine cea îmbrăcată în clown cu nasul mare și roșu. Iar cealaltă, era costumată în vrăjitoare... Prima oară de când lucra în
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1461152889.html [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
-ce caută ea acolo! Marș, dulău, sări în apărarea ei băiatul din curte. Doamna învățătoare, poftiți în curte, mama vine imediat. Mamă, a venit doamna învățătoare, strigă copilul. Femeia ieși din casă strângându-și pe cap baticul. O pofti destul de stânjenită pe Doina în casă. Iertați deranjul, am plecat de câteva ore bune de acasă și ăștia mici nu au astâmpăr. Doina mângâie pe cap un băiețel vioi care o prinse de mână. E cel mic al meu, are șase ani
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1488141547.html [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
și aș adormi la sânul tău lângă un soc căci m-am născut fără de noroc! Generalii îl credeau de-acum nebun dar nici unul în afară de Casandru nu îndrăzniră să îl oprească și să dea glas frământărilor personale. Se foiră doar oarecum stânjeniți la gândul că dacă o ținea tot așa imperiul s-ar fi dus de râpă deoarece Alexandru nu dădea semne că vrea pe cineva dintre ei la domnie. Casandru ieși în față cum obișnuia firea lui curajoasă și instrucția de
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Rugul_alexandru_craciun_1381062981.html [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
instrumente tradiționale după care, la rândul lor au urmat muzicienii de azi, cum e maestrul Dumitru Fărcaș. E drept că plăcerile pentru muzică sunt stratificate dar nici melomanul cel mai fidel pianului, viorii, flautului, harpei... n-ar avea niciodată auzul stânjenit de dulcele taragot al lui Dumitru Fărcaș, care întinde vibrant în sunetul lui, ecoul, susurul, vuietul, clinchetul, șoapta, tunetul muntelui, apei, câmpiei, văzduhului, gliei românești. Toate instrumentele pretind muzicieni care scot îngerul din ele, iar taragotul e atins de gura
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415001951.html [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
hotel până aci se amplifică de mii de ori. Devenii imponderabil. Fusei purtat într-o clipă, de ce, nu știu, lângă bancă. Odată ajuns, mă așezai alături de cel ce mă clamase cu atâta firesc. Rapiditatea cu care se derulase totul mă stânjenea într-atât, încât îmi plecasem nevolnic privirile spre vârful pantofilor. Nu zăbovii decât o fracțiune de secundă în starea asta, căci o voce ce-mi păru extrem de cunoscută îmi răsună distinct în urechi. Îmi vorbea cel de lângă mine. Îi mulțumea
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1442124650.html [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
de muncă demarcat de șeful acțiunii, trecură meticulos la scormonit, înhățat și pus în sac. Doar numai doi, căci Yală nu găsea ușa de la baie. - Unde-i baia fraților ? - bâjbâi el pe întuneric. * Pentru a le face sicrie celor doi. Stânjenit de gradul de rudenie impus de Yală, Sticlă Goală îl direcționă intenționat către o pistă falsă : - Dacă stai la curte fraiere ! Vezi că-i acolo unde miroase a picior călcat în varză împuțită. - Ptiu !! - zbură un scuipat din gura Balconistului
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 by http://confluente.ro/Trei_dintr_o_lovitura_lica_barbu_1336228484.html [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
a exagera afirmând că pe aceste concepte, implantate adânc, vital, în text, pe aceste teme de factură conceptuală, asimilate existențial, se sprijină tot eșafodajul artistic. Ion Nicolae Anghel este un auctor doctus, sârguincios alumn, cândva, în ale filosofiei, ceea ce nu stânjenește câtuși de puțin discursul epico-analitic, ba, dimpotrivă, conferă anvergură și substanță cunoașterii sensibile. Așa cum am mai spus și cu alte prilejuri, unii își închipuie că, pentru a fi scriitor, nu trebuie să faci nimic. Ion Nicolae Anghel nu este dintre
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1464722133.html [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
câtă bucurie se citea pe chipul ei. ,, Doamne, trece viața pe lângă noi și nici măcar n-am realizat asta! Iuliana, oare de când n-ai mai alergat ca o copilă? Ce frumoase sunt femeile fericite și ...” Revenind pe alee, Iuliana înainta oarecum stânjenită de izbucnirea ei, dar conștientă că nu mai este cale de întoarcere, întinse pur și simplu brațele în întâmpinarea bărbatului care o privea cu plăcere și îngăduință: - Iartă-mă, m-am comportat ca o puștoaică... dar... nu credeam că ... Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1429973264.html [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
încercat să fie politicos, spunându-i că dacă preferă camera, el se poate duce în altă parte. Ea nu a acceptat, însă, favorurile și a început să-și adune lucrurile împrăștiate prin toată camera. Preda o privea fix, din cadrul ușii, stânjenindu-i mișcările, îndrăgostindu-se de ele. A doua zi, ieșind la plajă, Aurora a primit prima scrisoare de dragoste de la el: “Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăște din inima mea. Te-am
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Marin_preda_daca_dragoste_nu_e_nimic_ion_ionescu_bucovu_1346350793.html [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
l-a privit batjocoritor de sus și i-a dat un vânt de l-a rostogolit dincolo de bordura, în praful străzii: “Fugi mai de aici. Tu esti câine? Fugi de aici, potaie!” Sculandu-se anevoie de jos și scuturandu-se stânjenit de praf, cățelușul a ridicat totuși privirea sus plin de îndrăzneala și a zis: “N-aveți dreptate, domnule dulău. N-oi fi eu tot asa de mare ca și dumneavoastră. Oi fi chiar mic și pricăjit cum spuneți, dar un
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Amintiri_cu_sfinti.html [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
prezență constantă, imposibil de ignorat atunci când se dorește definirea omului modern. Însă, așa cum se întâmplă de obicei, ceva ce se permanentizează, sfârșește prin a se banaliza, și oamenii se obișnuiesc atât de mult cu acea prezență - îndeosebi atunci când nu mai stânjenește pe nimeni, încât nici măcar nu mai e băgată în seamă...Ori, se știe prea bine, omul civilizat este copleșit de singurătate și plictiseală, deci simte o tot mai acută nevoie de nou, senzațional și distractiv, de unde rezultă impermanența preferințelor sale
MIZERABILISMUL OMULUI MODERN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/George_petrovai_mizerabilismul_omului_george_petrovai_1342936153.html [Corola-blog/BlogPost/358044_a_359373]
-
bălăngăneam picioarele mici și prăfuite, obosite și înspinate, aranjând printre exercițiile acestea de gimnastică următoarele acțiuni. În ținuturile îmbrățișate de oameni străini de ostilități, șovăieli și neîndurări, puteam pribegi eternități ca și cum de nimeni nu ne împiedicam și nimeni nu ne stânjenea. Erau fericiri printre care alunecam, pe altele le prindeam, pe unele le ignoram dar toate se desfășurau într-o inocență specifică nouă. Palmele cărau deopotrivă țărâna grădinii și stelele cerului, fără a suferi de urmele lăsate. Dar nu erau semne
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1426749294.html [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
picioarele pe pământ, jenați de spectacolul amuzant pe care-l oferiseră inconștienți, dar fericiți peste măsură. - Tată, ți-l prezint pe Carlos! ciripi Lea, cu obrajii aprinși de fericire și emoție. Cei doi își strânseră mâinile cordial, zâmbindu-și ușor stânjeniți de imposibilitatea de a comunica într-o limbă comună. Nici unul nu cunoștea limba celuilalt, așa că erau puține speranțe să poată avea o discuție ca între bărbați, după cum și-ar fi dorit fiecare. Lea își luă imediat în primire rolul de
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1490642057.html [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
frezat de parcă urma să participle la o paradă a verdelui lumii. Ne spunea zâmbind elegant căror flori le merge bine în această perioadă a anului și cum a împrăștiat lemnul tocat în zonele unde încercau buruienile să răsară . Noi ascultam stânjeniți de negăsirea unor răspunsuri, măcar parțial adecvate dăruirii din spusele ei . Am zis totuși la un moment dat, ca să spunem și noi ceva,că noi venim din Romania. România, Eminescu a exclamat melancolic. Surpriza devenise totală, îl știa pe Eminescu
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1485863760.html [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
mâna cu care vrea să desfășoare în continuare conversația. - Mihai,îmi pare bine .... - E ceva legat de cartea de muncă...Pot să intru , să-ți explic ? - Da,sigur ... Se dă la o parte ca să-i elibereze drumul deși se simte stânjenit de hainele de muncă, trântite de-a valma,peste scaun. - Scuză-mi te rog dezordinea,sunt mai mult plecat,nu prea am timp să fac curat . - Nu e dezordine , e chiar plăcut aici la tine, spune după o inspecție prelungită
VIATA LA PLUS INFINIT (3) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1447913330.html [Corola-blog/BlogPost/375089_a_376418]
-
prelungi observarea, creionând un profil psihologic. Ca rezultat al contemplării exclusive și sumare, îl credea un tip coleric. Cât îl studiase, o făcea să-l bănuiască introvertit, separat de fauna din metrou prin interesul către informațiile oferite de revistă, dar stânjenit de fluxul inerent al privirilor celor din jur, ținea ochii mijiți spre paginile mâncate... Când tânărul își ridică privirea cercetând cam în ce stație oprise trenul, descoperi stația oportună și coborî, nu fără a saluta-o pe Mira. S-o
CAPITOLUL 1 (PARTEA A DOUA) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1446965826.html [Corola-blog/BlogPost/374935_a_376264]
-
uitat cu atenție în toate părțile, așteptându-mă la o altă glumă sinistră și prostească. Nimic altceva decât urmele legăturilor de pe corpul meu cu care fusesem țintuit și tatuajul cu secera și ciocanul. În rest, puteam respira lejer, nu mă stânjenea nimic. În cadă, apa curgea peste mine, împroșcând faianța, iar aburul ce se ridica înecăcios din baie acopereau pereții și oglinda. Brusc apa începu să miroase a praf iar trupul prinse o năclăială cenușie care se scurgea lăsând în urmă
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
bisericii a apărut pe cocoașa unui deal, ea spuse rindicandu-se de pe scaun: -La prima ,eu cobor! Îți mulțumesc pentru loc ! i s-a adresat ea, față sensibilă cu chipul aprins de rușine.... -Nu ai pentru ce a spus și el stânjenit de emoția ei evidență... -Pă! a mai șoptit ea! - Pă! i-a răspuns și Doru, Dorutu ' cum îi spuneau încă părinții. Față a coborât grăbită, avea impresia că toată lumea din autobuz știa ce simțea în pieptul tânăr, pentru prima dată
PRIMUL DRUM SPRE IUBIRE .... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_maria_ionescu_1469984002.html [Corola-blog/BlogPost/379182_a_380511]
-
priveam. Ochii sunt aceeași, dar acum scot scântei teribile. Provoacă spaimă chiar și celui ce-i este tată. Mă întrebam în sinea mea, unde e copilul meu blajin, acel copil care stătea ascuns în biroul meu, cu lacrimi în ochi, stânjenit de reacția Albei? Acel copil care îmi făcea fiecare zi în prezența lui, un dar de la Dumnezeu? Unde e? Unde-i Saladin al meu? Saladin nu se mișca din tocul ușii. Ținea în mâna dreaptă un AK-47 cu țeava îndreptată
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Saladin_ciprian_alexandrescu_1357558687.html [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
condițiile în care limba vorbită are propriile caracteristici, dictate și de fluență, factori emoționali, context. Autocontrolul perfect în vorbire este imposibil de obținut, atâta vreme cât nu devenim maniaci ai formei, scăzând concentrarea pe mesaj. De pildă, nu trebuie să ne simțim stânjeniți de apariția unei cacofonii, mai ales că este discutabil ce e cu adevărat cacofonic. Astfel, cacofonii sunt considerate și enunțurile „să se suie și să strige” (cf. Scriban) sau „Merg la lac”, pentru că această greșeală de exprimare se referă la
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți by https://republica.ro/de-ce-nu-este-recomandat-sa-corectam-exprimarea-celorlalti [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
-și predea la magazia secției echipamentul, Laci-baci, magazionerul, n-avea timp pentru fiecare în parte. Afurisitul acela de echipament! Pe stradă se simțise caraghios purtându-l, în grup, treacă - meargă, se pierdea printre ceilalți, dar, singur aflându-se, se simțea stânjenit sub privirile trecătorilor, care se întorceau pline de curiozitate spre el, de parcă ar fi fost îmbrăcat în ținută de carnaval. Purta tunică neagră, mulată pe trup, precum aceea a uniformelor militărești mai vechi, pantaloni deschiși la culoare, strânși pe picior
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1487514673.html [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
oferită “soției prietenului tău “. N-o zic pe franțuzește căci nu știu dacă ești suficient de cult, inginerule! - În asemenea caz garantat că nu. La noi este o diferență între căsnicie și silnicie, nu ca la voi. - Chiar te simți stânjenit de căsătoria cu mine ... - Pe care nu am perfectat-o din lipsă de “certificat” ? Nu ! Dar tu pari stresată, de parcă zornăi lanțurile ei. - Și de ce, mă rog, nu se poate oferi o floare. - De ce să tai sau să smulg din
MILENIUL 4 SĂNĂTATE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Emil_wagner_1400658159.html [Corola-blog/BlogPost/370236_a_371565]
-
ha ittoki no haji kikanu ha isshô no haji” (Demander ne coûte qu'un instant d'embarras. Ne pas demander, c'est être embarrassé toute sa vie. - Dacă întrebi nu ești jenat decât o clipă. Dacă nu întrebi, vei fi stânjenit o viață întreagă.) Eu sunt în vacanță, dar mă uitam la cei care vin aici cu treburi, pentru conferințe, pasionați de cercetare. Sunt dintre cei ce își petrec toată viața în laborator; îi auzi vorbind de munca lor, se bucură
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Milena_munteanu_1405643316.html [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
doamnă frumoasă, elegantă și distinsă, intelectuală rafinată și elevată, care îmi vorbea cu drăgălășenie și inteligență. Acum, discuțiile erau ușoare, ca între prieteni, ne studiam reciproc reacțiile emoționale ale momentului, în acordurile plăcute ale muzicii plăcut interpretate. Miruna părea puțin stânjenită de situația inedită în care se afla - întâlnirea cu un necunoscut la malul mării - și avea obrajii îmbujorați de cele câteva inghițituri din cocktail, ceea ce îi dădea un farmec aparte. Mă uitam discret în jurul meu, căutând cu privirea și alte
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445446540.html [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
te trezești înălțat pe stânca pe care, singur, niciodată nu te-ai fi încumetat s-o urci. Prezența Lui nu te copleșește, ci doar își mărturisește apropierea. Devii, într-o clipă, ceea ce erai de mult, adică asemenea Lui. Te simți stânjenit de prea multa măreție ce ți s-a dat. Până acum credeai că ai un rost, ai ceva de spus, ceva de lăsat în urmă. Acum tăcerea își instaurează propriul ei dialog mut cu Cel ce a părăsit culmile tăcerii
NU NE SIMŢIM RĂNIŢI CÂND PRIVIM SPINII UNUI TRANDAFIR de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 28 din 28 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Nu_ne_simtim_raniti_cand_privim_spinii_unui_trandafir.html [Corola-blog/BlogPost/342429_a_343758]