1,757 matches
-
se petrece întâlnirea cu A.K., adică în toamna anului 1937, scriitorului nu i se atribuise încă funcția de șef al rezistenței intelectuale. Protagoniștii curentului antifascist erau împrăștiați, nu se coagulase deocamdată o unitate a împotrivirii, faptul că erau exilanți stânjenea sforțările de solidarizare. Din acest motiv, în relatarea ulterioară a lui A.K., când în autobiografia sa se va opri asupra episodului, va destăinui că tema angajării politice n-a avut întâietate în schimbul de păreri. Omiterea subiectului iscă azi nedumeriri
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
virilității imunde necrofile/ se lipește de gleznele umblătoare cîrtitoare/ ca mierea de degete" (ibidem). Sau: ,și degetele mele cu vrăbii înhămate mă ridică lin cu trup/ cu sufletși cu versuri în zbor ușor ciudat binefăcător" (unsprezece). Spre a nu fi stînjenită cumva de tiparele vreunui artificiu, de servitutea vreunui canon, fantazarea pornește, nu o dată, de la elementele ,de jos", de la cota inferioară a referinței spre-a urca energic la perechea sa ,complicată": ,mari heleștee cu popoare de broaște pe suprafața vie a
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
Lidia Lazu semnează o poezie delicat-confesivă, parcelată pe momente distincte, cu o structură de jurnal. Deși termenul structură e oarecum inadecvat acestei materii de frăgezimi ce se transcriu ca atare, fără grija unei osaturi, a unui tipar ce i-ar stînjeni fluiditatea, evanescența. Ființa respiră neconstrînsă de nimic, supusă doar clipei, incantației tranzitoriului: ,bucuria de-o clipă/ fu gata să mă doboare// sunet lin și lumină/ filtrîndu-se printre frunzare/ de tei înflorit// miros de pace divină/ și fior dinspre plus infinit
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
sau să le înghit/ după ce le miros/ și le privesc/ și le simt/ evanescența" (eu știu să împart o zi). Prin densificarea trăirii asemenea ingenuități ajung la impulsuri vitaliste. Presată de un preaplin al trăirii, ,inexplicabil" căci analiza l-ar stînjeni, ducînd la ,explicații" comune, poeta se dedă mișcării gratuite: ,alunec într-o frenezie/ pe care nu mi-o pot explica/ dar nici nu o pot opri/ să îmi fluture în față// și brusc simt nevoia/ să alerg/ oriîncotro" (o anume
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
gen. N-a fost nevoie să se blocheze străzi întregi. A fost o mașină de poliție în față, o motocicletă în spate. E drept că întreaga coloana a trecut și pe roșu, dar nu cred că un șofer a fost stânjenit mai mult de 3-4 minute în total. E bine că se organizează evenimente de acest gen, dar dacă nu ne gândim la cel lângă noi, atunci nu putem cere de la el să se gândească la noi, nu credeți? Iar eu
De ce nu merg la Velorutie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82939_a_84264]
-
Viața nu i-a fost ușoară. Abia în exil se simte în captivitate. I se fac multe șicane morale și materiale. Poliția franceză intervine să-i fie desființat ziarul "Chemarea", fondat de el și difuzat la Paris. Greutățile financiare îl stânjenesc. Disputele dezbinatoare ale românilor din diaspora îl îngrijorează, pe cât le și amplifică pasional. Disputa dintre familie și prieteni, angajată pe tema soartei manuscriselor accentuează starea de tensiune de după moartea autorului lor. Dispărute, ele devin o mare problemă prin necontrolabila condiție
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
ar fi egalata doar de mirarea din privirile oamenilor de azi întoarse spre el: un ins încotoșmănat în după-amiaza cu soare blînd, un tînăr cu mănuși, pălărie cu panglică și guler tare, cu o sticlă ridicolă acoperindu-i un ochi, stînjenit în mișcări de tot ce are pe el, de la încălțăminte la baston. Și acest tînăr bizar ar putea fi un stra-stra-stra-stra... bunic. În lipsă acestor priviri semnificative, toata recuzita lor și a noastră nu mai are, parcă, nici un haz.
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
obiectelor, iar poezia devine în același timp și una a observației atente: "Chiar și în ființa mea, deseori, se deplasează obiecte, la fel sesizez schimbarea, mă îndrept spre obiectul acela a cărui deplasare, chiar infirmă în spațiu și timp mă stînjenește. Și nu-l pot aduce la vechiul lui loc, urma este pierdută, praful se așterne cît ai bate din palme" (Coborîrea din tren). Poemele inedite adunate sub titlul Cealaltă obișnuință au, în fond, problematica impulsului creator în paralel cu descifrarea
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
absență a literaturii." Să nu se înțeleagă de aici că scriitoarea ar fi recalcitrantă la tot ce înseamnă literatură română sau scriitori români sub comunism. Există în acest jurnal mari admirații și mari prietenii: aceea cu Radu Petrescu, care o stînjenește într-un fel, dar pe care n-o reneagă niciodată. Prietenia și admirația pentru Dana Dumitriu, despre care sînt convinsă că Tia Șerbănescu ar putea să scrie într-o zi o carte de amintiri care ar readuce poate în atenție
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
propagandistice ale literaturii trebuie să rămînă intrinseci. Mai trebuie adăugat că o anumită evoluție a literaturii, care și-a pierdut inocența, face de nerepetat producții artistice din, îndeosebi, epoca romantică, al căror patriotism bătător la ochi și declamator nu-i stînjenea pe contemporanii lui Alecsandri și Bolintineanu, dar care nouă ni se pare o impostură literară. 5. Literatura demodată. Oricît ne-ar displăcea ideea, există în artă și mode. Mòdele sînt partea vizibilă (tehnici, procedee, lexic, gramatică literară ș.a.) a unor
Literatura proastă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14453_a_15778]
-
degrabă un tânăr furios privind înapoi cu mânie. Nici cu partenera sa Charlotte nu s-a creat o comunicare emoțională, fiecare urmându-și drumul propriu - el prea vehement - ea prea detașată. Oana Andra, temperament scenic prin excelență, a fost, poate, stânjenită de postura concertistică, ceea ce ar explica o oarecare lipsă de implicare; doar în actul III, cu aria scrisorilor, a ajuns la acea vibrație ce încălzește muzica. Vocal a fost impecabilă, desfășurând cu eleganță liniile prelungi, flexibile, proprii lui Massenet, avantajată
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
o latură comercială de succes). Dar ce e cu adevărat important la acest volum este legat exclusiv de creația lui Iulian Tănase. Asumat naumiană până la ultimul vers, cartea oferă nu doar un emoționant omagiu adus maestrului. Lectura poemelor te poate stânjeni chiar, ai impresia încălcării unui prag indecent al intimității. Poeziile sunt un repetat gest dureros al amintirii, o mărturie candidă a tânărului poet care resimte fizic absența părintelui spiritual („A doua zi îți dai seama că lumea s-a schimbat
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
infamante: corupție, nepotism, abuzuri, incompetență, nerușinare. Nu am decât un răspuns: pentru că nu e partidul lui! Conștient că peste un an va pierde frâiele puterii, el are tot interesul să-i livreze lui Iliescu un cadavru politic, incapabil să-l stânjenească în eventuala funcție de la Cotroceni. Într-adev|r, din clipa în care i s-au retezat iluziile că se va eterniza în fotoliul prim-ministerial, Năstase a devenit alt om. Autoritarismul s-a metamorfozat în bădărănie, cinismul în vulgaritate crasă și
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
sentimentului”. În vocabularul acelor ani, tânărul, pe atunci, regizor definește calitățile de pe urma cărora a “profitat” în montarea lui cu Livada cu vișini de Cehov (1967), alt spectacol de hotar al acelor ani. Criticul Nicolae Carandino găsea că actrița a fost stânjenită de corsetul viziunii regizorale; din altă generație Ana Maria Narti scria despre “cântecul amar și suav, melopee ușoară, țesută din zâmbete, tristețe și păreri de rău, care deplânge tot ce este șubred, fără consistență, amăgitor și ireal în viața omului
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
Schöne, - care ținuse să contrazică o remarcă a lui Celan cum că, pentru lectura textelor sale, o anume „cunoaștere prealabilă” ar fi dăunătoare -, Bollack preciza că, de fapt, poetul se referise la „opiniile curente” și la „falsele așteptări” ce ar stînjeni lectura, și nu la „materia” din care și-a creat dînsul poemele. El își subliniază odată mai mult poziția față de „oferta” hermeneuticii: atît ca filolog, cît și ca unul care l-a cunoscut pe Celan din imediata apropiere, are convingerea
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
semnificația acestor diferențe de natură istorică. La 15 septembrie 1840, pe la șase dimineață, vasul Orașul Montereau, gata de plecare, pufăia rotocoale mari de fum în fața cheiului Saint-Bernard. Lume peste lume șosea cu sufletul la gură; butoaie, otgoane, coșuri cu albituri stînjeneau trecerea; mateloții nu răspundeau nici unei întrebări; călătorii se îmbulzeau; baloturile erau urcate în cele două tambururi ale vaporașului și harmalaia se pierdea în fîsîitul aburilor, care, țîșnind de sub plăci de tablă, învăluiau totul într-un nor albicios, în timp ce clopoțelul din fața
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
dacă erau atacați. Dar, ca în timpul raidurilor aeriene, montagnarzii stinseră toate luminile și se tolăniră pe iarbă. Abia atunci apărură, pe rând, verii, cu gesturi discrete, bine măsurate. Făcură semne să dispară și mucurile de țigări, pentru a nu fi stânjenite făcliile lor, desprinse parcă din drapelul montan, în cele trei culori: roșu, vișiniu și albastru. Invenția asta - după unii, revelație -, îi încântă pe cei care nu se prăbușiseră încă în somn, căci regresiunea în timp presupunea mutații de ritualuri și
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
este prețul cărților. Există părerea bizară că o carte trebuie să fie dată aproape gratuit. Gheorghe Crăciun pomenea într-un articol că, încă din anii ’70, Mircea Nedelciu își făcea lucrarea de diplomă pe tema cărții ca marfă. Ideea încă stînjenește pe mulți. N-am să înțeleg niciodată de ce prețul la hainele din magazinele de pe Calea Victoriei, de pildă, nu îmbolnăvesc pe nimeni, sînt asumate ca un dat inevitabil (o bluză de vară, destul de urîtă, dar de firmă, 15 milioane de lei
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
și datorită incapacității de a trece peste bariera de decență a mărturisirilor. Asta înseamnă că dezvoltă un principiu teoretic dintr-o inaptitudine organică. Ceea ce nu dovedește altceva decât perfecta consecvență în edificarea personalității călinesciene, armonia dintre psihologie și teorie. E stânjenit în 1947 când i se cer amintiri literare, pentru că, după cum declară, "întâi, nu sunt la vârsta când ștergi mobilele de praf" și apoi "a rememora e un fel de a te uita în oglindă și imaginea lumii depinde de calitatea
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
mă simt la largul meu vorbind și scriind), cît și pentru a întîlni prieteni, între care pe Marcus Wolf. Era un fel de ministru de externe al Stasi. Venea la conferințele mele și-mi dădeam seama că prezența lui îi stînjenea pe studenți. Totuși era un personaj fascinant, avea o soție delicioasă, m-au invitat la ei acasă într-un apartament încîntător, era el însuși un bărbat foarte frumos. Se născuse în Suabia de unde tatăl său, Heinrich Wolf, evreu și comunist
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
în PSD, ne aflăm în fața unui început de coerență. O coerență a cabalei "noilor" împotriva "vechilor". La o analiză atentă, scorul prost de la "locale" îl avantajează pe Năstase. El are în fine prilejul să scape de câțiva "grei" care-i stânjeneau mișcările în partid. Probabil că în disputele de după 7 iunie el a invocat balastul baronilor, al corupției la scenă deschisă, aroganța și suficiența atâtora dintre pesedeii ce continuă, în 2004, să copieze stilul prim-secretarilor de la 1980, impilând fără milă
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
ticăloșie. Pe aici, pe la noi, nu-s mulți ca el. Și-a asumat din adolescență răspunderea donquijotescă de a fi de partea libertății spiritului, a demnității, atît de primejduite în veacul absurd XX. Știu că vorbele astea mari îl vor stînjeni ("hai, dom'le las-o baltă albă!"), dar cine ajunge să-l cunoască pe Iordan, să știe cîte a făcut în cei 80 de ani pe care îi va împlini la 18 noiembrie, nu le poate evita. Cum nu poate
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
prin cuvinte? N. C.: Întrebările sunt un fel de parafraze ale versurilor mele. Bineînțeles, sunt bucuroasă că rândurile mele sunt citibile și citabile, dar extrase din contextul lor temporal și, mult mai important, din contextul poeziei căreia îi aparțin, îmi stânjenesc răspunsul. Totuși, de pildă: "ochii" care "lunecă spre fundul pământului" e un vers dintr-o poezie scrisă în 1946, deci acum peste 50 de ani, și care face parte din volumul meu de debut La scara 1/1, ca și
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
lipsă de constrîngeri. O voce stăpînită, de om care a înțeles din vreme că pentru vise poți să nu suferi doar dacă nu le ai. Amestecul ciudat de cumințenie, chiar prostrație, și cerbicie întîlnit, îndeobște, la copiii crescuți printre maturi stînjeniți de curiozitatea lor devine, cu timpul, rutină obosită și obositoare. Dublată de încăpățînarea de-a crede că, pe lîngă drumul ales, nu mai șerpuiește altă potecă: ,Era primul roman al lui Dostoievski care apăruse, auzisem vag despre el și înainte
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
pereții de metal încins și dispărea cu o discreție complice. Aburul astfel întreținut era atât de gros, încât Vasia, orbit și cu răsuflarea tăiată, a avut curând impresia că se mișcă într-o nebuloasă. Natalia în schimb nu părea deloc stânjenită de dogoare și de lipsa de aer. S-ar fi zis că această mizanscenă o intriga și o amuza prin noutatea ei. Cum Vasia rămânea nemișcat și mut, cu brațele atârnând, cu privirea furișă, ea luă inițiativa și, fără ca el
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]