12,786 matches
-
pune în evidență cele mai subtile mecanisme și efecte de sens. Ea continuă - deși cu alte metode, integrînd mai ales perspectiva teoriei textului - formula fericită a lui Tudor Vianu, de îmbinare între interesul pentru limbă și cel pentru literatură, de stăpînire a domeniului și comunicare elegantă - ; reușește astfel, în toate cărțile sale, să facă observații de finețe, să sistematizeze și să sintetizeze într-un mod definitiv datele principale ale problemei, dar și să lase spațiu unor lungi și grăitoare citate. Stăpînește
Tablouri în mișcare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11234_a_12559]
-
mai multe din meditațiile sale. Se compara voalat cu Goethe. Ca și acesta, construise o operă uriașă, avansase pe cărări virgine, nu mai avea cu cine să schimbe experiența câștigată, dar era dispus să transmită mai departe ceea ce luase în stăpânire. De aceea s-a repetat în decursul întâlnirii din Elveția aluzia la meritele lui Eckermann, confidentul credincios care s-a mulțumit să fie un satelit. Fără să facă direct propunerea, T.M. i-a dat de înțeles lui A.K. că
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
de propulsie, o complicată cabină pentru teleportare, iar Paula Ribariu un astronaut solitar care investighează universul pentru că tocmai își cercetează limitele. Instalația de la Sala rondă, amenajată cu atîta acribie și cu acea convingere, care, pe nesimțite, devine voluptate, că prin stăpînirea detaliului este imposibil ca ansamblul să nu funcționeze, seamănă cu mașinăria magică a unui cosmodrom, cu acel spațiu în care se adună întreaga memorie a neliniștii pentru a face din visul incert un episod verosimil. Complexul de obiecte al Paulei
Paula Ribariu, între Nazca și Baikonur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11240_a_12565]
-
O adevărată caracatiță siciliană! Găsim de prost gust și stupidă concluzia care pornește de la afirmația că ,este adevărat, fiind sub alte vremi, dânșii au beneficiat de frumusețea și bogăția limbii române", însă ajungeți în cele din urmă să afirmați: Buna stăpânire a limbii române nu-ți conferă în mod automat și talent. La București, bunăoară, țiganii necărturari vorbesc minunat românește, dar ei nu se consideră scriitori, nu se consideră crema culturii românești." Și noi care credeam, domnule Vieru, că a scrie
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
idee înaltă printr-o fină și inocentă cozerie, fără a produce rupturi ori tensiuni primejdioase. Cred că intelectualitatea și bunul- simț s-au echilibrat în el cu fantezia și au iscat împreună muzici în egală măsură stricte, austere (descinse din stăpînirea remarcabilă a tehnicilor de compoziție) și incisive sau incitante (rod al unui talent tumultuos și a unei pasiuni însuflețitoare pentru creația muzicală). Iar lupta pe care o duce cu nărăvașul și parșivul lui morb reprezintă o dovadă grăitoare de inteligență
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
fanatic ca fiind ordinea "justă" a ființei" (pp. 86-87). După fixarea cadrului de discuție, Voegelin sugerează câteva posibile definiții ale acestui concept controversat (cel puțin pentru anul apariției acestei cărți). Astfel, prin religii politice, autorul înțelege "divinizarea ordinii mundane a stăpânirii, închiderea să intramundană și simultană decapitare a dumnezeului transmundan" (p. 107). Această definiție este susținută de o "distincție lingvistică" foarte importantă: "religiile spirituale care-și găsesc realissimum-ul în Fundamentul lumii (Weltgrund) ar trebui numite religii transmundane (überweltliche Religionen); și toate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
paleocreștine": acesta este conceptul de Slavă (care abia în reflectarea medievală a crucificării va fi, treptat, înlocuit de cel al mântuirii prin suferință). Mai departe, este necesară o cunoaștere exhaustivă a originilor imaginilor creștine studiate și, implicit, o foarte bună stăpânire a istoriei ideilor. Descrierea acestor imagini se bazează pe analogii cu altele similare, iar sensurile multiple ale simbolurilor, deconcertante uneori prin număr, trebuiesc reduse și situate concret în vremea la care se face referire. Evident, acolo unde este vorba despre
Metodele lui Frédérick Tristan by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14792_a_16117]
-
formă de calmare șui generis. Banalul se ritualizează. Abia prin filtrul acestuia își fac curaj să răzbată unele pulsații afective mai vii, "strigătele" inimii care, pe fondul molcom-rafinat, capătă aerul unor bijuterii pe un suport de catifea. E adevărat că stăpînirea de sine (psihică și scriptica) a poetului nu e chiar omogena. Evitînd răceală unei placidități compacte, a unui exces de lividitate stilistica, ea e întreruptă pe alocuri de un soi de ciuda a "cumințeniei" împotriva ei înseși, ce ajunge a
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
magazia din spate, își ia bicicleta și pleacă." Cam asta ar fi motivația exterioară. Că bătrînul simbolizează platitudinea și monotonia vieții însăși, asta e ceva ce doar cititorul trebuie să înțeleagă. Autoarea nu explică, nu moralizează, nu metaforizează, cu o stăpînire și o economie de mare scriitor. Satul e cu totul părăsit, mai sînt doar cîțiva bătrîni (dar ce bătrîni memorabili: printr-o ușă întredeschisă femeia aude cearta unui cuplu în care comunicarea s-a redus la nevoile fiziologice, un bătrîn
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
mai trecea de nivelul unei provincii generatoare de bovarisme. Galeria dublinezilor descinde din lumea manufacturilor, micilor meseriași, a tinerilor care se obișnuiesc cu realitatea ca atare, cu foarfeci gata să îi transforme într-un gard viu. O incredibilă maturitate pune stăpânire pe toți, peste toate, în discuții, în hotărâri. Poveștile despre dominația politică britanică și tirania catolică - cum spunea chiar Joyce, "preschimbă pîinea în artă". Dezamăgirile copilăriei, experiențele de fiecare zi devenite căutare medievală a Graalului, frustrările, cruzimea, egoismul, superficialitatea celor
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
îmi voi păstra calmul povestindu-vă toate acestea. După cum vă spuneam, într-o seară, după ce se întunecase, pentru că nu prea mai era lumină, am închis cartea și am rămas pe gînduri. Dintr-o dată, un sentiment de teamă nedeslușită a pus stăpînire pe mine... Ajuns aici cu istorisirea, simți nevoia să mai facă o pauză. - Un sentiment de teamă nedeslușită pusese stăpînire pe mine și m-am văzut intrînd în încăpere pe mine însumi... - Lăsați, o să-mi istorisiți altădată - i-am spus
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
mai era lumină, am închis cartea și am rămas pe gînduri. Dintr-o dată, un sentiment de teamă nedeslușită a pus stăpînire pe mine... Ajuns aici cu istorisirea, simți nevoia să mai facă o pauză. - Un sentiment de teamă nedeslușită pusese stăpînire pe mine și m-am văzut intrînd în încăpere pe mine însumi... - Lăsați, o să-mi istorisiți altădată - i-am spus, văzînd cît de greu îi venea să-mi povestească. - Nu, nu, de-acum a trecut ce era mai dureros din
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
îndreptat într-acolo. Ieșind din casă, am văzut umbrela la locul ei, ca și cum ar fi încercat să mă prevină cu privire la ceva, dar nu i-am dat importanță. Nici nu am coborît bine patru trepte, cînd o senzație ciudată a pus stăpînire pe mine, am avut un presentiment cu neputință de înțeles și m-am întors ca să las bastonul și să iau umbrela. Am plecat așadar cu umbrela, dar, înțelegînd cît de ridicol și de absurd era un asemenea artefact, am fost
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
așadar cu umbrela, dar, înțelegînd cît de ridicol și de absurd era un asemenea artefact, am fost tentat să mă întorc din nou și să îl las acasă; în cele din urmă a biruit însă acea putere misterioasă care pusese stăpînire pe mine și am luat umbrela. Prietenii mei n-au încetat nici o clipă să se amuze pe socoteala mea, din pricina precauției mele excesive, iar eu am răspuns că, ținînd mîna pe mînerul umbrelei puteai să te sprijini în ea, și
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
adâncime de 150 de metri sub pământ, în lăcașul de cult în care se reculeg de-o potrivă credincioșii români și maghiari, minerii din Harghita, în salina a cărei exploatare a început cu două mii de ani în urmă, din timpul stăpânirii romane. Un alt concert, un veritabil experiment-happening, a avut loc la Reghin, în sala de audiții a atelierelor maestrului lutier Vasile Gliga; se știe, instrumentele domniei sale au fost apreciate de însuși Yehudi Menuhin. Aici, urmând o decizie ad-hoc a muzicienilor
Sezonul estival by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14908_a_16233]
-
medicinii ce consideră corpul nostru ca o parte a universului) presupune corpul ca ceva străin de noi, sau cel mult ca o parte din noi. În această privință nu ne-am mișcat nici cu un pas înainte după Socrate. Considerăm stăpânirea corpului sănătos ca ceva natural și atunci corpul mai face parte din noi. ... Dar când nu-l mai putem stăpâni ? Atunci corpul nu mai e "noi", ci ceva străin, contra noastră. Și iar trebuie să revenim la Socrate, la nemurirea
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
incasabil și inexpugnabil. Umilește-te tu însuți și domină totul de acolo. Fii necruțător și inofensiv, lasă-i să joace hora. < 27 iunie 1970 ? > Secundele cele mai fascinante sunt acelea în care auzi zumzetul viitoarelor tale lucrări. Atunci o mare stăpânire de sine pune stăpânire pe tine. < 6 iulie 1970, Paris > Ars Nova și Beethoven Ars Nova - inovații grefate pe un teren lipsit de forța centripetă (gravitație). Beethoven - inovații grefate de un spirit fecondator pe un teren fertil plin de gravitație
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
-te tu însuți și domină totul de acolo. Fii necruțător și inofensiv, lasă-i să joace hora. < 27 iunie 1970 ? > Secundele cele mai fascinante sunt acelea în care auzi zumzetul viitoarelor tale lucrări. Atunci o mare stăpânire de sine pune stăpânire pe tine. < 6 iulie 1970, Paris > Ars Nova și Beethoven Ars Nova - inovații grefate pe un teren lipsit de forța centripetă (gravitație). Beethoven - inovații grefate de un spirit fecondator pe un teren fertil plin de gravitație - dus însă de Beethoven
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
în Republica Mali, amenințat astăzi de înaintarea deșertului, exploatat turistic și aflat pe lista patrimoniului protejat de UNESCO, și există un Tombouctou imaginar, rod al fanteziei europenilor dornici să intre în orașul despre care se știa că se află în stăpînirea tuaregilor sîngeroși și că e interzis creștinilor. Acesta din urmă e subiectul cărții Simonei Corlan-Ioan iar referentul său real e înțeles ca simplu pretext al legendei. Cum reprezentări stereotipe și clișeizate compun imaginea orașului, istoria sa se lasă lejer rezumată
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
scrierea scrisorii: în fața ta, funcționara de la ghișeu culege încetișor, la un computer, o întreagă poliloghie savantă despre recomandata ta, apoi verifică, apoi printează totul, apoi îți oferă o factură de dimensiuni uriașe, cît o diplomă, ca o recunoaștere a extraordinarei stăpîniri de sine de care ai dat dovadă: n-ai urlat, nu te-ai suit pe pereți, n-ai dat din mîini și din picioare, n-ai împușcat zece oameni din Poștă, ci ai plătit cuminte. Nu înainte de a vedea cum
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
-i el, să-l iei În seamă, să-l ai În cercetare ? 5. Aproape că pe Îngeri l-ai pus și prețuit Si-ai Înecat În glorii faptura-i pieritoare. 6. L-ai Înălțat În cinste, i-ai dat În stăpânire Tot lucrul mâinii Tale. Sub talpă lui ai pus 7. Și oile și boii și pasărea de sus, 8. Și fiarele și peștii zvâcnind că o sclipire... 9. Numele Tău ! Ce tainic și ce mirific este Pe-ntinderea de huma
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
pulbere) reușește să convingă sătenii gata să comită crima că nu vor avea parte de lingourile oferite. Vizita bătrânului domn - că nu-i putem spune altfel - se încheie cu înțelegerea echivalenței dintre Bine și Rău. Totul era o chestiune de stăpânire. Și de alegere. Nimic altceva". Paolo Coelho, Alchimistul, traducere din portugheză de Gabriela Banu, editura Humanitas, București, 2002. Paolo Coelho, Diavolul și Domnișoara Prym. Traducere din portugheză de Pavel Cuilă, Editura Humanitas, București, 2002 Se poate și fără întrebare Scrisoarea
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
psihologic al celor din jur: el să cunoască gîndurile slugilor, ale căror acțiuni vor fi astfel previzibile, pe când supușii să nu afle intențiile domnului. Deși cerînd autoritate, nicăieri nu vom găsi în Învățături... îndemnul la folosirea terorii ca mijloc de stăpînire: din contră, Neagoe preferă seducția, vorbele frumoase, cadourile, lauda, pedeapsa educativă, ferindu-se să rănească, pentru că "se întristează inima și se vatămă ca o rană, că inima omului iaste ca sticla, decii sticla, deaca să sparge, cu ce o vei
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
de foame nu se mai tem de nimic. Pe lângă faptul că averea este privită ca o formă de spoliere, deci are un sâmbure imoral, ea este condamnată și ca o "ispititoare", o "plăsmuire" prin care "lumea înșelătoare", unealta diavolului, pune stăpânire pe oameni: Că într-această vreme [...] nu foarte ascultă oamenii cuvintele cele bune și dulci, ce totodeauna pohtescu hicleana avuție". O atitudine cât de cât obiectivă pentru un istoric ne obligă să nu dăm note universurilor culturale (mai ales să
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
fost bunicului meu slujitor credincios multă, foarte multă vreme, și a avut grijă de mine, fără să mă piardă o clipă din ochi, în serile lungi cînd frica se strecoară în sufletul oricărui copil, în țara aceea unde vrăjitoarele pun stăpînire pe tărîmul întunericului, spiridușii se așază la jocul de cărți în cămin, iar sufletele neadormiților rătăcesc pe pajiști și prin pădurile de stejar, sau printre trestiile din lunca rîului și prin lanul de porumb mai înalt decît flăcăii ce se
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]