24 matches
-
satele, împărțeau pământurile, judecau cazurile minore. Țările Române erau împărțite în unități administrativ-teritoriale, numite județe (Țară Românească-în număr de 16) sau ținuturi (Moldova-în număr de 24) în jurul cetăților, curților domnești și orașelor. Părcălabii cu atribuții administrative, juridice și militare și stărostii în Moldova sau sedetii sau județii cu atribuții fiscale și juridice în Țară Românească, administrau ținuturile ori județele. Orașele aparțineau domnitorului, iar în fruntea orașului era ales un șoltuz în Moldova sau un județ în Țară Românească, fiind ajutat de
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Małopolska - Polonia Mică. Statutul de "provincie" mai era acordat și Marelui Ducat al Lituaniei. Cele trei provincii, Polonia Mare, Polonia Mică și Lituania) erau împărțite în voievodate ("województwa"). Fiecare voievodat era condus de un voievod (guvernator). Voievodatele erau împărțite în "stărostii" conduse de un "staroste". Orașele erau conduse de castelani. Existau mai multe excepții de la aceste reguli. Vezi și Funcții administrative în Uniunea statală polono-lituaniană. Regiunile istorice ale uniunii erau: Granițele statului polono-lituanian variau mult după încheierea fiecărui tratat de pace
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a dat boierilor Ureche satul Ceplenița "„pentru 12 cai buni, dați în slujba țării”". Familia Ureche, atestată încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, vindea cai de rasă Curții domnești și avea în arendă stărostia Rohatinului în Polonia. După cum relatează istoricul ieșean Gheorghe Ghibănescu în lucrarea "„Surete și izvoade”" (vol. II, Iași, 1907), în anul 1617, domnitorul Moldovei Radu Mihnea Vodă (1616-1619, 1623-1626) a dat un hrisov domnesc prin care "„vornicului Nestor Ureche, tatăl cronicarului
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
breslași se hotărau la staroste și se întăreau numai de Vodă; nu mai pomenim apoi că instituția au fost atât de puternică încît împărăția, totdauna foarte diplomată, a Austriei și-au introdus consulatele în țară sub numele și forma de "stărostii de breaslă". Deci salus re[i]publicae summa lex esto. Puțin ne pasă pe baza căror principii metafizico-constituționale s-ar fi putut realiza bunul trai al claselor României, destul că avem dovadă că pe valea liberalismului mergem tocmai demprotivă. Căci
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
obscur ca să nu ne {EminescuOpX 198} putem împiedeca de zisele lui, și nu ne plecăm să ne murdărim mâna până la a pomeni despre dânsul decât pentru că el este astăzi singurul ecou, singurul canal de scurgere ce i-a mai rămas stărostiei politice din Ulița Doamnii: necurățenia demagogică pe care n-o poate arunca în public "Romînul", precum am mai zis, își găsește cale de ieșire la lumină prin coloanele "Vocii lui Faraon". În adevăr acest organ ultraradical insinuează ca "o parte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
acelui scandal tocmai pentru că radicalii în ziua aceea trecuseră peste toate marginile, și venirea lui la putere a fost un sacrificiu adus patriei și dinastiei, amenințate de desfrâul demagogiei. Și oamenii cari la 10 martie, împărțiți în trei grupe - guvernul, stărostia de la "Romînul" și câțiva ciraci nedisciplinați - urzind o triplă conspirație, erau gata să răstoarne pe Domnitor și să proclame fiecare grup câte un guvern al său provizoriu, acești oameni insinuează că partidul conservator ar fi alergând la mijloacele scandalurilor de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o corporație, ca și aceea a ciubotarilor sau tălpălarilor; având staroste pe... consul. Sub această formă hibridă de corporație orășenească s-au introdus, după Tractatul de la Passarovitz, consulatele la noi și de acolo s-au numit și se numesc încă stărostii. De la priimirea în breselele creștine și până la formarea unei bresle aparte e însă o mare deosibire, precum și de la cumpărarea de case în orașe până la cumpărarea de imobile întru cât nu erau încărcate cu boieresc. Căci nu erau încărcate cu boieresc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
războiului când era întrebată asupra rezultatului final al aventurilor noastre politice: "De toate urmările acestui război, miniștrii vor să fie ei, numai ei și nimeni altul, răspunzători". Am voi să știm și i-am ruga să ne spună domnii de la stărostia patriotică din Ulița Doamnei dacă mai mănțin și acum declarația acea solemnă. Pierderea Basarabiei, cestiunea izraelită și toate urmările ei sânt numai și numai rezultatele politicei patronilor d-lor, consecențele fatale ale războiului în care am intrat noi românii ca
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
rău pentru popoarele cari se-ncred orbește ici răspunderi platonice; atât mai rău pentru țară daca nici acum nu va profita de o lecție plătită așa de scump. [23 august 1879] ["DE CÎTE ORI.. "] De câte ori se încurcă sforile politice ale stărostiei patriotice din Ulița Doamnei așa încît onor. corporație nu mai are destulă destoinicie și putere ca să le descurce singură, organul radical începe a ne cânta un refren vechi, care sună cam așa: "Să ne unim cu toții mînă-n mână, împrejurul stindardului
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
C. A. Rosetti, strănepotul strămoșilor noștri, fuse de părere să mergem ca orbeții înainte. Merserăm, din nenorocire, după părerea d-lui, fiind la cârma țării ai d-lui; în curând sforile politice li se încurcară rău de tot, și organul stărostiei patriotice începu să strige: Am încurcat-o noi; acum trebuie toți românii mînă-n mână, uitând micile pasiuni, neînțelegerile dinlăuntru, să o descurce. Unire, înfrățire! Să luăm esemplu de la strămoșii noștrii! " Mai târziu vine Congresul de la Berlin, în care se-nscrie art.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
reaua lor credință proverbială, caută a insinua că partidul conservator ar fi având gânduri răsturnătoare în privința stării de lucruri actuale, că ar fi tinzând la o modificare a Constituției spre a restrânge libertățile publice. Aceste insinuări mișelești le fac scriitorii stărostiei radicale cu scopul de a rupe legătura elementelor de deosibite credințe politice, aliate în cestiunea izraelită în contra vechililor de la putere ai Alianței izraelite. Conservatorii sânt reacționari și, opunîndu-se împămîntenirii pe categorii, ei urmăresc visul lor de aur: reacțiunea. Și, spre
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe dedesubt și mai de la întunerec; urzirile ei sânt mai totdeuna neutralizate prin împrejurarea că publicul imparțial, luminat sau cel puțin plin de respectul autorității este totdeuna un reazim solid al meritului și al reputației adevărate. La noi însă această stărostie de secături veninoase, de "onorabile" nimicuri, de idioți înfumurați, tronează, taie și spânzură ziua-n amiaza mare; ei compun juriurile de artă, ei sânt pașalele instituțiilor naționale, de la ei atârnă soarta acelor nenorociți cari, târâți de adevărată chemare, își cheltuiesc
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fel de silnică ereditate. O parte din copii se călugăreau cu de-a sila, unul sau doi moșteneau numele și averea. Din domnia unei singure clase rezultă lipsa totală de drept pentru clasa de mijloc. Erau meserii, erau bresle cu stărostiile lor, dar aceste clase de oameni, adese știutori de carte, nu aveau drepturi. Să facem oarecum o sumă a acestei stări de lucruri și să vedem cum se dezvoltă din ea suma de astăzi. Ce era în țară la 1820
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Cu o minimă putere a statului, poliția, administrația și dreptatea trebuiau să fie într-o stare de plâns. Ispravnicul, care era totul într-un județ, avea de administrat pe negustorii și breslașii din țară, cei străini aveau pretutindene consulatele lor - stărostiile lor - asupra cărora statul român n-avea nici o putere. Acești ispravnici, neștiutori de carte, servind fără plată, erau sub domnii fanarioți oameni fără nici o însemnătate, a căror apucături administrative aveau o singură țintă: stoarcere de bani. Falanga, pedeapsă polițienească pentru
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
171 {EminescuOpIX 172} Să comparăm acum suma puterilor sociale de astăzi cu suma puterilor sociale de sub patriarhalul prisacariu Ioan Sandul Sturza Voievod. Boierii mari, proprietari de latifundii, care-și cruțau populația în mod instinctiv. Boierii mici slujbași. Breslele târgoveților cu stărostiile lor. Răzeșii, țărani liberi. Iobagii, țărani supuși, c-un drept asupra unei părți de pământ. Să ne închipuim că prisacariul ar fi fost din dinastia Mușateștilor, necontestat de nimeni. La influențele secolului al XIX el n-ar fi rezistat. Un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Toți curtenii sunt subt ascultarea lui. Poartă ca insignă un toiag verde placat cu os, vopsit în galben auriu. 3. Marele vornic al țării de jos are putere de jurisdicțiune asupra țării de jos, afară de procesele bunurilor boierești. Încasează veniturile stărostiei Bârladului. Poartă un toiag cu împletitură de aur pe fond albastru. 4. Marele vornic al țării de sus. Staroste de Dorohoi. Poartă toiag la fel. 5. Hatman pârcălab al Sucevei. Judecă pe slujitori arcași, călărași, darabani, seimeni, lefegii. Poartă toiag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
duce pentru nimic în sac pe Mihu. Se mai ridică un slujitor domnesc cu numele Înălțare. lăutari citeră coajă scoarță coaja mămăligii și scoarța copacului scoarța carului scoarța (țesătură) Șalgării dela ocnă Tătarii își adunau iepele la câșle alcătuiți în stărostie în preajma Moldovei la iernat cu biroul de Ocna săptămâna albă săptămâna brânzei calfe și maiștri câșlegi cârmeleagă dobânda zece în doisprezece paresimi dai zece și primești 12 20% Hârț Cincizecimea Rusaliile dobândă = salam (cuman) Ciruleagă cad 50 zile după Paști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o organizare juridică și religioasă proprie. Structurată la începutul secolului al XVIII-lea, “Breasla jidovilor” deținea un statut propriu și privilegii acordate sau întărite de domnie. În fruntea “Breslei Jidovilor”, cum era numită în epocă, se afla o instituție laică - Stărostia - și una religioasă, Rabinatul. Și rabinul și starostele erau aleși de adunarea breslașilor, însă ei trebuiau confirmați oficial de domnitor (primul pe o perioadă determinată, celălalt pe viață). Cu timpul, obștile evreiești din Moldova au devenit tot mai numeroase. Faptul
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
celălalt pe viață). Cu timpul, obștile evreiești din Moldova au devenit tot mai numeroase. Faptul a determinat alegerea a doi sau trei starosti al căror lider era numit Roș-Medina, iar conducătorul rabinatului ieșean prelua numele turcesc de Haham-Bașa (mare rabin). Stărostia era o „instituție politică”, creată la începutul secolului al XVIII-lea, a cărei autoritate se întindea la nivelul tuturor comunităților evreiești. În cadrul acestei instituții civile existau starostii, șefi ai tuturor comunităților evreiești și așa numiții starosti de orașe, care aveau
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
comunităților evreiești și așa numiții starosti de orașe, care aveau sub autoritatea lor numai breslele evreiești dintr-un singur oraș. Wilhelm Schwarzfeld, într-un interesant studiu, care valorifică mărturiile epigrafice ieșene, a prezentat starostii mai importanți ai comunității ieșene. Instituția Stărostiei Mari s-a desființat înaintea hahambașiei, din motive mai puțin cunoscute. Cea de-a doua instituție - hahambașia - de factură religioasă a avut și ea o existentă efemeră între anii 1719 și 1834. În Moldova, instituția hahambașiei s-a legat de
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
Stahl, 1998, vol. I, p. 144). Argumentul constituțional al confederației împotriva satului Poiana: „Aciastă alcătuire ce s-a făcut de noi răzășii din toată Vrancea nu se poate strica, fiind făcută prin bună rânduială și mai ales și înaintea cinstitei stărostii” (Stahl, 1998, vol. I, p. 144). Soluția: obștea mare se întrunește pentru a căuta o soluție satisfăcătoare: „Adică noi toți locuitorii din satili ocolului Vrăncii ne-am adunat toati satili la un loc și înaintea Vornicii am hotărât, cu primire
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
din noiembrie 1835 reiese că, pe râurile de pe teritoriul ținutului Bacău, caicele nu puteau pluti. Pe teritoriul ținutului Tecuci, aceste ambarcațiuni puteau circula pe Siret, de la vărsare până la Călieni. Pe teritoriul ținutului Covurlui, caicele puteau transporta pe toată lungimea Siretului. Stărostia Putnei a confirmat și ea că Siretul era navigabil pentru caice până la Călieni. Acest gen de ambarcațiune putea naviga pe acea distanță cu o greutate de 5.000-6.000 oca „și mai mult precât se prepune”. Isprăvniciile Botoșani și Dorohoi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și asupra Prutului. Mihail Sturdza a cerut, pentru studierea Prutului, consimțământul Rusiei, care acord i-a fost dat. Lucrările au început totuși cu Siretul. Ele au luat sfârșit în noiembrie 1841, după cum rezultă dintr-o adresă a pârcălăbiei Galați către stărostia Putnei, prin care se cerea înapoierea șeicii ,,cu care s-au scoborât pără aici (Galați) pe Siret D. ing. Hommaire de Hell, când au fost să facă cercarea râului”. În primăvara anului 1842 au fost inițiate și lucrările de studiere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
literară. Este autor al lucrărilor: Ce-au fost și ce pot fi școlile pregătitoare, Botoșani în 1932. Schiță monografică, De pe la noi ce-a fost odată, Șapte ani din viața unei școli normale, Săhăstria Sihlei, legendă, Vâltorile vieții, nuvelă, Vulpea-n stărostie, culegere de povești populare în manuscris, Geografia județului Botoșani scrisă pentru școlarii din clasa a II-A. 8. Elena Cuparencu (1887-?), născută în Bacău, institutoare la Dorohoi, folcloristă, este autoare de lucrări didactice și colaboratoare la revistele Cuvântul nostru, Tudor
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]