93 matches
-
semiluna ca o focă de foc pe vârful aisbergului din tărâmurile unde exoticile noastre dorinți se întretaie cu recea realitate) - de fapt trecuta și prezenta zămislire întâmplându-se la Neptun în dreptul vilei Stancu unde marea poartă botniță și zăbală de stabilopozi caraghioși întinzându-și pe țărm balele melanjului de spumă alge și meduze lentiloforme lunecoase simpatico-grețoase uneori îngogoșate în placente de petrol suprapuse și supraexpuse ca năzdrăvăniile din textele zise suprarealiste comentate de veleitari cu ochii încercănați împupilați ca un olimbic
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști și, de obicei, soseau înaintea tuturor, iar din această cauză îi ironizam spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383732_a_385061]
-
curînd un produs folcloric, verosimil în logica lui specifică, dar imposibil de verificat cu instrumentele obișnuite ale unui călător sceptic. Acum Balcicul este accesibil, lumina lui este, probabil, aceeași, după cum aceleași sînt și valurile mării care spală neobosit munții de stabilopozi care consolidează malurile. În vecinătatea mării, peisajul de astăzi este un imens șantier, mașini puternice și ostentative se proiectează pe albul strălucitor al stîncilor de calcar, romantismul s-a retras discret în locurile încă inaccesibile macaralelor, dar farmecul irepresibil continuă
Turism și mitologie la Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6915_a_8240]
-
curînd un produs folcloric, verosimil în logica lui specifică, dar imposibil de verificat cu instrumentele obișnuite ale unui călător sceptic. Acum Balcicul este accesibil, lumina lui este, probabil, aceeași, după cum aceleași sînt și valurile mării care spală neobosit munții de stabilopozi care consolidează malurile. În vecinătatea mării, peisajul de astăzi este un imens șantier, mașini puternice și ostentative se proiecteză pe albul strălucitor al stîncilor de calcar, romantismul s-a retars discret în locurile încă inaccesibile macaralelor, dar farmecul irepresibil continuă
Balcicul, între mitologie și turism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8104_a_9429]
-
iar depozitul de carburanți se afla la o distanță de aproape treizeci de mile, În capătul vestic al insulei, la marginea orășelului Moyntown. Una din laturile perimetrului se Întindea de-a lungul țărmului, la numai cîțiva yards de digul de stabilopozi. De la rampa de descărcare, situată cu o milă și jumătate mai la sud, În micul golf care asigura intrarea maritimă În oraș, conductele urcau susținute pe niște estacade metalice, pînă pe terasa pe care se aflau instalațiile de pompare, rezervoarele
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
făcea veacul Cargobot), schele din țevi cu ștuțul mâncat de rugină, pe care încă se mai vedeau amprentele muncitorilor cu căști care au înălțat orașul, grinzi de beton cu mustățile de fier striat φ10, o dormeză, două parazăpezi și un stabilopod rătăcit cine știe cum. Și, înșirate în spatele lor cu stroboscopul girofarelor feliind întunericul, mașini de poliție și cele ale Salvării. Ca o imensă legiune luminată de făclii se zărea, în depărtare, grâul. Polițiștii țineau legătura prin stație cu colegii lor din celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști și, de obicei, soseau înaintea tuturor, iar din această cauză îi ironizam spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
Marea și moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian și-a dorit marea aproape. «Asprul meu cânt» nu-i perturbă liniștea. Azi oamenii au talazurile în ei și izbirile necontenite îi fac să se simtă stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.” Din volumul LUME MULTĂ, OAMENI PUȚINI de Rodica Elena LUPU ISBN: 978-606-640-060-2 Editura ANAMAROL, 2013 Referință Bibliografică: Eminescu s-a vrut troienit «cu drag de aduceri-aminte». Azi mulți vor să aibă amnezie, fiindcă își amintesc
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
el se odihnesc cormoranii după partidele de pescuit și își zvântă aripile întinse în bătaia vântului. Am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului, idee abandonată imediat. Acolo era o micuță plajă și ne-am ridicat barca pe nisip fiind la adăpost de orice urgie a mării. Ne odihneam la adăpostul digului și mulțumeam cerului că am scăpat iarăși cu
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
multe peripeții cu aruncarea parâmei de remorcare, am putut fi recuperat dintre valurile înspăimântătoare și dus în port, dar nu la locul de acostare al bărcii, unde nu se putea ajunge din cauza riscului de a fi aruncați și striviți de stabilopozii digurilor de apărare. La intrarea în portul Mangalia, am răsuflat ușurat. Am scăpat de la moarte sigură. Nimic nu prevestea la ora când am părăsit țărmul, că marea va fi la fel de năzuroasă, ca o soacră și își va schimba dispoziția după cum
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
Marea și moartea: „În testamentul literar «Mai am un singur dor», eul liric eminescian și-a dorit marea aproape. «Asprul meu cânt» nu-i perturbă liniștea. Azi oamenii au talazurile în ei și izbirile necontenite îi fac să se simtă stabilopozi, deci pietre cu duritatea acestora.” PLOPUL I-am fost martor îndrăgostitului ce-a așteptat «o șoaptă de răspuns», pentru a se putea aprinde candela iubirii pe pământ. Azi vreau să nu văd, să nu aud, să nu simt ce se
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
mie îmi place să privesc în liniște lumea asta care se tot vânzolește de colo până colo, să ascult frânturi de conversație, să privesc fie și numai la zborul păsărilor acelora, ori la liota de copii care pescuiește cățărată pe stabilopozi. Copiii aceia îmi aduc aminte de anii când eram eu însumi, la vârsta lor, un pescar împătimit, adăstând cu orele pe malurile Timișului. Ale cărui Timiș, dacă nu te superi? se arătase brusc interesat de acest amănunt Cucaras. Păi, ale
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
în dreptul hotelului Paradiso. Am intrat sub protecția digului spart numit de noi pescarii “Digul Cormoranilor” și am luat-o pe sub el spre Saturn. Când am vrut să ieșim de sub protecția digului spart, am constatat că riscăm să fim aruncați pe stabilopozii digului din dreptul spitalului. Am abandonat ideea. Acolo era o micuță plaje și ne-am ridicat barca pe nisip fiind la adăpost de orice urgie a mării. Ne odihneam la adăpostul digului și mulțumeam cerului că am scăpat iarăși cu
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
lupta cu agresorul ce dădea târcoale vreunei femele din grupul său. Acest fenomen este mai rar întâlnit la lebede, dar nu exclus. Mai sunt situații când se ciondănesc între ei capii de familii. Lebedele stăteau adăpostite, plutind agitat la picioarele stabilopozilor din incinta bazinului și se încălzeau între ele, ferindu-se de urgia de afară. Printre cele cu vechime pe litoral se aflau și puii din vara aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață devin albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, apoi se împrăștiau pe suprafața digului, altădată loc de promenadă al turiștilor sosiți la mare vara, mai ales seara, sub razele lunii și ale iluminatului public de pe faleză. La fiecare val se depunea un strat de gheață, din ce în ce mai gros. La
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
cum să-l ajute pe nesăbuitul pui. Într-un târziu, s-au retras toate pe plaur pentru a nu pieri întregul stol în capcana gheții. Afară, gerul deveni din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe și marea la mal. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști și, de obicei, soseau înaintea tuturor, iar din această cauză îi ironizam spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
de a-l mai întâlni vreodată pe cel drag, Platonia alege să își pună capăt zilelor în mare. Cea despre care Adrian Morariu spusese cândva, „tu ești frumoasă, minunată și bună”, este înghițită de valurile sărate și înghetațe. „Între statuarii stabilopozi, Platonia avea privilegiul albului imaculat al veștmântului de scenă; era singură aici, pe întinderea malului și a cerului oglindit în apă, care arbora masca unei vieți trăite. Toate celelalte din jur își trăiseră moartea. Aceeași moarte care o îmbrățișa acum
O CARTE DESPRE INTREBARI SI MOMENTE HOTARATOARE, SEMNATA DE MIRELA ROZNOVEA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367180_a_368509]
-
Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști și, de obicei, soseau înaintea tuturor, iar din această cauză îi ironizam spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
și alte motoare după care să ne ghidăm încotro să ne îndreptăm. În prova văd că apare umbra unui dig. Când am ajuns la mai puțin de zece metri de el am schimbat repede direcția bărcii, altfel intram direct în stabilopozi și spărgeam barca. Mergând paralel cu digul am ajuns la capătul lui. Știam că atât la Mangalia cât și de-a lungul întregului litoral digurile sunt scurte și trebuia să ajungem la capăt repede. Doar cel de la intrarea în port
RĂTĂCIŢI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347493_a_348822]
-
Erau colegi care veneau cu sculele pe biciclete, tocmai din cartierul Coloniști și, de obicei, soseau înaintea tuturor, iar din această cauză îi ironizam spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
altădată, cu miros de cozonaci, derdeluș, zurgălăi și săniuțe. Este emoția copilărească a Începuturilor. Mă las purtată pe aripa vântului ... ce valsează cu fulgii de nea ... închid ochii, mă las în voia simțurilor ... Marea se dezlănțuie, valurile se izbesc de stabilopozi, și se sparg în mii de stropi mărunți și reci. Prin perdeaua ninsorii se zăresc mii de artificii trase de la bordul navelor din dană. Se aude sirena unui vapor. Deja și alte vapoare trag sirenele, începe spectacolul sublim și colorat
LA CUMPĂNA DINTRE ANI...2011-2012 de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361873_a_363202]
-
valurilor sparte de dig vă va tulbura contemplarea. Este un cer superb pentru romantici ... Păcat că nu este marea liniștită să aveți un cadru demn de admirat, dar și aceasta are farmecul ei aparte, cu valurile înspumate spărgându-se de stabilopozi și pescărușii zburătăcind pe deasupra mării. Oricum, când veți fotografia răsăritul, va fi superb, soarele ieșind câte puțin din valuri, apoi devenind mare și rotund cât roata carului, apoi înaintând spre înaltul cerului, deasupra orizontului. - Cine vorbea de romantismul altora, spuse
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
peripeții cu aruncarea parâmei de remorcare, am putut fi recuperat dintre valurile mării și dus în port, dar nu la locul meu de acostare al bărcii, unde nu se putea ajunge din cauza riscului de a fi aruncați și striviți de stabilopozii digurilor de apărare. Când mă remorcau, valurile îmi luau barca pe sus, fiind mai ușoară ca cea ce mă tracta și mă ducea înaintea lor. Trebuia să țin cârmă cu rama să nu ne ciocnim și să ne scufundăm. La
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
și alte motoare după care să ne ghidăm încotro să ne îndreptăm. În prova văd că apare umbra unui dig. Când am ajuns la mai puțin de zece metri de el am schimbat repede direcția bărcii, altfel intram direct în stabilopozi și spărgeam barca. Mergând paralel cu digul am ajuns la capătul lui. Știam că atât la Mangalia cât și de-a lungul întregului litoral digurile sunt scurte și trebuia să ajungem la capăt repede. Doar cel de la intrarea în port
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]