565 matches
-
voi trezi Îi voi da înconjur privind mirat cauciucurile sângeroase și Oscioarele roz ale turmei de miei alte planuri Îmi tot fac planuri cu porumbeii de iarnă. Ce Dumnezeu văd ei? Ăla Negru e mânios pe porumbița albă cu pistrui stacojii În viața lor de noapte de tot neîmplinită Am fumat și ultima țigară în imperiu, ei gânguresc și parcă vor ceva Va veni Dumneaei , iar domniile lor Vor schimba doar locul somnului vineri de aprilie, 99 A trecut o nebună
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
de ceai liniște de mușețel și pururi încercuitului pace Linguriță feminină de alpaca în porțelan bizantin zahăr în rai prizonier și-n aer suluri aurii de cling cling. 48 în al patruzeci și optulea an după nașterea mea norii erau stacojii și o lumină stranie arctică Erau umbre lungi de ospiciu ca și cum clădirile s-ar fi culcat aplatizate ca și cum o lamă ar fi tuns chilug orașul Era o duminică de sfârșit de mileniu și era atâta ură la rigolă și era
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
a dobândit un nou nume: Ucraina. Ca la o comandă și ca din gură de șarpe, Traian Băsescu și susținătorii lui au fost acuzați că vor să arunce România în haos. Parcă retrăiam un episod din romanul lui Hawthorne, "Litera stacojie", când comunitatea cu mentalități de Ev Mediu îi înfiera, la propriu, pe cei care aveau curajul să iasă din canonul strâmt al prejudecăților. De data asta, litera pe care ne-o trântea simbolic pe frunte prietenul Cristian Tudor Popescu nu
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
comunitatea cu mentalități de Ev Mediu îi înfiera, la propriu, pe cei care aveau curajul să iasă din canonul strâmt al prejudecăților. De data asta, litera pe care ne-o trântea simbolic pe frunte prietenul Cristian Tudor Popescu nu era stacojie, ci portocalie - culoarea protestatarilor (deh, vremurile se mai schimbă, metehnele rămân intacte!). Efectul psihologic a fost atât de puternic, încât mulți români au rămas cu impresia că la Kiev se petrecea un lucru contra firii. Că o bandă de iresposabili
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
copilului de doi ani?), totul mi-a explodat în creier într-un flux orbitor de lumină. M-am ridicat, am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Pentru Bestiar, iată și un animal poesc: Era lung de aproape un metru, dar n-avea decît 15 cm lățime. Avea patru picioare foarte scurte, iar labele înarmate cu gheare strălucitoare, lungi și stacojii, ca de coral. Trupul era acoperit cu un păr lins și mătăsos, alb ca zăpada, iar coada ascuțită ca la șobolani și lungă de vreo jumătate de metru. Capul semăna cu al unei pisici, în afară de urechi, care atîrnau ca la
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
era acoperit cu un păr lins și mătăsos, alb ca zăpada, iar coada ascuțită ca la șobolani și lungă de vreo jumătate de metru. Capul semăna cu al unei pisici, în afară de urechi, care atîrnau ca la cîine. Colții aveau culoare stacojie strălucitoare ca și ghearele. Ceea ce izbește este, fără îndoială, culoarea colților, stacojie, ca și cum ar avea bijuterii în gură, nu dantură! Periculozitatea este dată, cred, tocmai de alcătuirea de o frumusețe stranie a animalului. Telefonul lui Dinescu! A venit la capătul
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
coada ascuțită ca la șobolani și lungă de vreo jumătate de metru. Capul semăna cu al unei pisici, în afară de urechi, care atîrnau ca la cîine. Colții aveau culoare stacojie strălucitoare ca și ghearele. Ceea ce izbește este, fără îndoială, culoarea colților, stacojie, ca și cum ar avea bijuterii în gură, nu dantură! Periculozitatea este dată, cred, tocmai de alcătuirea de o frumusețe stranie a animalului. Telefonul lui Dinescu! A venit la capătul unei zile gri. Tamara Nikolaevna, în plină intoxicație (cehoviană!) cu ciuperci, la
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
îndepărtează de zgomotul de cireadă cu care începe să se țeasă în jurul nostru acea neliniște ce precede formarea unui legământ atent la o pronunție foarte îngrijită a sunetelor reci, mirele meu îmi arată cum vine anotimpul când arțarii dau în stacojiul de brocart princiar din solzi apatici de discontinuitate îmi număr pretendenții la întâlniri interioare ca pe niște prieteni de mai târziu din purgatoriu în fiecare seară ne așezăm în jurul statuilor din parcul Trei Bărboși și ne uităm la pietre cu
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
aproapelui. din ceasul privirilor moi. ca o ghilotină cad storurile, grelele draperii ale ochilor. praful întins peste anotimpurile dimineții. pe pielea zidurilor apar primele semne de viață. prin preajmă trec funerare semne ale vîntului. rătăciri la îndemînă, cu umbrele lor stacojii. orizonturi cu piepturile larg deschise. ce căderi mai pot fi invocate din nimicurile întunericului? ce deget de ghiață să mai bată în ferestrele-uși? ce naștere ne tot aruncă pe buzele nopții? ce rană ne tot prelinge silueta pe scîndura neagră
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
de vară trece dragostea trece durerea - spun Ferecată într-o singurătate mănoasă cu gheare picotesc în mine ca o șopîrlă la soare Mi-e bine. Cresc din mine flori de cîmp crinul roșu al pustiei zboară fluturi și mierle înfloresc stacojiu ca inima mea despicată maci uriași cresc din mine spice de grîu tufe argintii de pelin sînziene Da. Sfîrtecînd iarba grasă cresc din mine gheare lungi colorate Sînt amară și naltă. Sînt vie Oho. Am învățat în sfîrșit să mă
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
Exteriorul constă din cortine realizate din pânză de in și piei de capră. Interiorul este împodobit cu aur, argint și pietre prețioase; regăsim aici Arca, Scaunul Milei, cădelnița și altarul; intrările sunt acoperite de văluri albastre, purpurii, galbene ca inul, stacojii, întrețesute împreună măiestrit, cu fir strălucitor de aur, care le fac să strălucească precum curcubeul (cf. Exod 26)<footnote Ibidem, II, 43.8-44.7. footnote>. Imediat, o aseamănă cu Cântarea Cântărilor, adevăratul Cort al Mărturiei, și care „ghidează în toate
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
pe cine. Sub mănușile, care-i dau un aer fastuos, pielea palmelor o ustura, crapă, zemuiește că o rășina lichidă. Degeaba gândește pozitiv, isi repeta întruna, ca... este frumoasă, frumoasa și sănătoasă la trup și la minte. Părul ei este stacojiu aprins și îi ajunge pe umeri. îi simte șuvițele, reci și că fără textura cum îi cad peste față cu trăsături ce amintesc de o felina capabilă încă să procreeze. Precum părul unei moarte!! Colo, niște câlți croșetați în perucă
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
Gheorghe Grigurcu Să citim un poem al lui Jean Follain, din volumul sau de tinerețe, La main chaude (1933): Se vede cum se lungesc cămpiile/ pe care le-nfloreste trifoiul stacojiu:/ o sărăcie aprigă/ usucă/ oasele craniene/ prin niște linii franțe ămbinate,/ palida cenusă-a unui Byron/ se vantura pe malul marilor;/ albele oscioare/ ale urechii lui Mallarmé/ șanț ascunse an tărăna din Valvins,/ postavul verde/ al hainei ămpăratului/ se destramă că
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
îi aplică o grilă identitara. Fiecare ființă umană este "închisă" într-o identitate de grup. Că o bancnotă pe fruntea lăutarului, i se "lipește" o identitate colectivă, tu ești femeie, tu ești homosexual, tu ești handicapat! Doar cu o "litera stacojie", cusuta pe braț ai acces la privilegii servite din gamela carității multiculturale în chip de drepturi colective, de "grup". Odată ce te-ai "aliniat", trebuie să-ți abandonezi autonomia, pe care ți-o da individualitatea ta și să adopți necondiționat ideologia
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
de chihlimbar, nasul și pomeții mai aprinși, și celelalte, fularul, cojocul, mîinile, doar sprîncenele și părul, care coboară în favoriți suri, sînt verzi. Portret fauve". Lumea se transformă în atelier: "Cana, gutuia, sfeșnicul, scrumiera, toate sînt acum ornamentele unui damasc stacojiu, care-și trage razele din bucata de chihlimbar de deasupra Teatrului". Dialogurile care se desfășoară în acest mediu saturat de artă sînt, desigur, rafinate, precum un joc de-a v-ați ascunselea cu gînduri și cuvinte, antidot al "marasmului" pînditor
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
cooperarea inițială, paradisiacă, spiritul și materia se recompun într-o figură secundă a unei credințe blestemate și a unei apostazii supuse unei mutații purtătoare de speranță, pe traiectul eretic al fantasmei poetice: "în anteriu de lauri e îmbrăcat/ întîiul zeu stacojiu de praful din cerurile/ Cu argilă peste ele./ Cu inima scuturată de cîntecul sporit,/ Priviți-mă. în mine un veșnic m-a privit./ Dar întunericul perdeluiește orice mers/ Către minune, mă încarcă/ Stafia purtînd un roi/ Sacru-demoniac împrejurul/ Aburelui și
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
și seri cînd, mire și mireasă, Te-am contemplat, o, lună, cu-ncîntare. Mai lesne ca de luna-adevărată De cea din vers să-mi amintesc îmi este: Vrăjita dragon moon care uimește Și a lui Quevedo lună-nsîngerată. De altă lună aprinsă, stacojie, Vorbit-a Ioan în cartea-i cu bizare Minuni și lucruri înfricoșătoare; Răsar și luni de aur în tărie. Pitagora cu sînge (povestește Tradiția) scria pe o oglindă, Și oamenii citeau în altă oglindă: Oglinda lunii scrisul oglindește. De fier
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
mușchii fețelor paralizați complet. Peisajul emana o stare tragică, îndurerată, absentă de la viața cotidiană. Erau toți, angajații colegiului lui Chiștoroaia, directoarea. Sonia intră în cancelarie. Nu se sunase încă de începerea orelor și încăperea era plină de... ființe cu fețe stacojii și priviri inerte. Pentru un moment avu impresia că deschisese fără să vrea poarta imperiului lui Hades și intrase involuntar, ca un Orfeu actual, în lumea umbrelor. Apăru un bărbat între două vârste, îndesat, cu aspect bolnăvicios cu condica de
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
opri prin forța mâinii sale tremurul, o cuprinse și cu cealaltă mână, de încheietura mâinii stângi. Un scâncet mic și un rictus de durere îi arătă că ceva nu este în ordine și privi, încheietura mâinii stângii era tumefiata, ușor stacojie și umflată. - Offf, scuze, zise slăbind strânsoarea, ce s-a întâmplat? Hai, nu ne fierbe...Toți ochii erau pe ea, și analizau semnele ivite: pe față o mică echimoză, buza de jos, înspre interior, se observa că e ușor însângerată
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
ce-i fusese făcută. De cealaltă parte a mesei, Papa privea la competitorele său cu un uite, al Răului, ce elogiu aromitor primește! simțind cum sângele i se urcă năvalnic la cap. Știa că în așa ocazii fața îi devenea stacojie, la fel cu nuanța expusă de șoricelul-cadou. Da! Alter-ego-ul său era o căpșună uriașă din care Flower-Power tocmai rostuise rozătoarea ticăloasă! Unde pui că fructa era intens colorată în roșu-grena cu urechi, ochi și bot din cojițe și boabe de
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
Nu e mă-ta acasă și ai plecat cu cerșitul, ai? Sau... ai intrat în bandă cu niscaiva hoți? Că, de mici vă ... Pleacă imediat, că am să chem poliția! Prin ușa întredeschisă, cât îi permitea lanțul de siguranță, fața stacojie și buhăită, cu ochii ieșiți din orbite, o amenința pe fetiță cu biguduurile care se agitau și se zburleau pe claia de păr îmbârligat în ele. Unde mai văzuse Floricica așa claie de păr înfiorătoare? A, da! La desenele animate
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
O doamnă în vârstă chiar îi luă apărarea : -Cum îți permiți, domnule, să lovești o biată ființă nevinovată? Ia spune, fetițo, cum te numești? -Asta...mi...ii...că! spuse Floricica printre sughițuri. Iar izbucniră în râs călătorii. Doamna se făcu stacojie și, cu ochii ieșiți din orbite izbucni : -Ești o purcea nerușinată! Eu îți iau apărarea, și tu? Pui de vagaboandă! Unsă cu toate șmecheriile, ai? Să te dai jos din tramvai, vagaboando! Tremurând de frică, la prima stație Floricica se
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Ed. Polirom, 25,90 lei); Petre Pandrea - Soarele melancoliei (Ed. Vremea, 19,08 lei); Arturo Perez-Reverte - Harta sferică (Ed. Polirom, 32,99 lei); Dino Buzzati - Monstrul Colombre și alte cincizeci de povestiri (Ed. Polirom, 24,99 lei); Jack London - Ciuma stacojie (Ed. Minerva, 8,99 lei); Gellu Dorian - Împotriva noastră (Ed. Cartea Românească, 33,90 lei); Sorin Cristescu - Carol I: corespondența privată (Ed. Tritonic, 33,00 lei); Alex Tocilescu - Eu et al. (Ed. Polirom, 17,50 lei); Rosa Sala Rose - Dicționar
Agenda2005-51-05-timpliber () [Corola-journal/Journalistic/284529_a_285858]
-
regizat ca în Întunecatul April, cu tendința deformării tragicului în grotesc, a cultivării caricaturalului ditirambic, pentru a se bagateliza formal gravitatea insuportabilă a lucrurilor"19. Dar prea multă gravitate devine monocordă, obositoare. Nuanțele ironice, ludice sunt, deci, bine venite: Singuraticule, stacojiule, Omega, cântă-mi apoteoza somnului și a morții. de mult dau târcoale și adulmec, vai, tras-am sorții. Sinucisule în bibliotecă, moartea erudită, rarisimă, te-a decavat. agonizai avar peste pleava cunoașterii, zaraf ursuz, putred, blazat. (Docta ignorantia) Tema suicidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]